Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 1 : 1 - 32

1 Pavel, sclav al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol şi pus deoparte pentru vestea bună a lui Dumnezeu, 2 pe care el a promis-o mai înainte în sfintele Scripturi prin profeţii săi, 3 cu privire la Fiul său, care, după carne, provenea din sămânţa lui David, 4 dar care, prin puterea spiritului sfinţeniei, a fost numit Fiul lui Dumnezeu când a fost înviat din morţi da, cu privire la Isus Cristos, Domnul nostru, 5 prin care am primit bunătate nemeritată şi un apostolat, pentru ca toate naţiunile să asculte de el cu credinţă, spre gloria numelui său, 6 naţiuni din mijlocul cărora sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos , 7 către toţi cei iubiţi de Dumnezeu din Roma, chemaţi să fie sfinţi: Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 8 În primul rând, îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, deoarece în toată lumea se vorbeşte despre credinţa voastră. 9 Căci Dumnezeu, pentru care îndeplinesc un serviciu sacru cu spiritul meu, anunţând vestea bună despre Fiul său, îmi este martor că vă amintesc mereu în rugăciunile mele, 10 implorând ca acum, dacă este voinţa lui Dumnezeu, să reuşesc în sfârşit să vin la voi. 11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar spiritual pentru întărirea voastră 12 sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc, fiecare prin credinţa celuilalt, eu prin a voastră, şi voi prin a mea. 13 Dar nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că mi-am propus de multe ori să vin la voi, ca să obţin vreun rod şi printre voi ca printre celelalte naţiuni, însă până acum am fost împiedicat. 14 Eu le sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor, atât celor înţelepţi, cât şi celor fără minte: 15 de aceea, am o dorinţă înflăcărată să vă anunţ vestea bună şi vouă, care sunteţi în Roma. 16 Căci nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului, 17 fiindcă prin ea se dezvăluie dreptatea lui Dumnezeu, iar cei ce au credinţă văd aceasta şi li se întăreşte credinţa, după cum este scris: „Dar cel drept va trăi prin credinţă“. 18 Căci mânia lui Dumnezeu se dezvăluie din cer împotriva oricărei impietăţi şi a oricărei nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă pe nedrept adevărul, 19 fiindcă ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este dezvăluit în mijlocul lor, pentru că le-a fost dezvăluit de Dumnezeu. 20 Căci calităţile sale nevăzute, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute, aşa că ei sunt fără scuză. 21 Fiindcă, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit, ci gândirea lor a devenit deşartă, iar inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 Deşi spun că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat gloria Dumnezeului nepieritor în ceva ce seamănă cu chipul omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor şi al târâtoarelor. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după dorinţele inimii lor, ca să-şi dezonoreze corpurile între ei, 25 da, pe cei ce au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună şi au venerat creaţia, îndeplinind un serviciu sacru mai degrabă pentru ea decât pentru Creator, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amin! 26 Iată de ce Dumnezeu i-a lăsat pradă unor pofte sexuale ruşinoase, căci femeile lor şi-au schimbat întrebuinţarea naturală în una contrară naturii; 27 şi la fel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea naturală a femeii şi, în dorinţa lor pătimaşă, s-au aprins unii faţă de alţii, făcând lucruri obscene bărbaţi cu bărbaţi şi primind în ei înşişi răsplata deplină care li se cuvenea pentru nelegiuirea lor. 28 Şi aşa cum ei n-au găsit de cuviinţă să aibă o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor, pe care el n-o aprobă, ca să facă lucruri care nu sunt potrivite, 29 astfel că sunt plini de orice nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate, plini de invidie, de omoruri, de ceartă, de înşelăciune şi de înclinaţii rele. Sunt şoptitori, 30 bârfitori, îl urăsc pe Dumnezeu, sunt neruşinaţi, trufaşi, aroganţi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 fără pricepere, neloiali în angajamente, fără afecţiune naturală, neîndurători. 32 Şi, deşi aceştia cunosc foarte bine hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, că oricine practică aceste lucruri merită moartea, nu numai că le fac în continuare, dar îi şi aprobă pe cei ce le practică.