Faptele apostolilor - Capitolul 22 : 1 - 30

1 „Bărbaţilor, fraţi şi taţi, ascultaţi acum apărarea mea înaintea voastră“. 2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au făcut o şi mai mare linişte, iar el a zis: 3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar educat în acest oraş la picioarele lui Gamaliel şi instruit după toată rigoarea Legii strămoşeşti, fiind zelos pentru Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi toţi astăzi. 4 Am persecutat această Cale până la moarte, legând şi trimiţând în închisori atât bărbaţi, cât şi femei. 5 Pot să depună mărturie despre mine atât marele preot, cât şi toată adunarea bătrânilor. De asemenea, am luat de la ei scrisori pentru fraţii din Damasc şi mă duceam să-i aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei de acolo, ca să fie pedepsiţi. 6 Dar, când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată din cer o mare lumină în jurul meu, 7 iar eu am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?» 8 Eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi el mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuţi». 9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au auzit glasul celui ce-mi vorbea. 10 Atunci am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te la Damasc, iar acolo ţi se va spune tot ce ţi-a fost hotărât să faci». 11 Dar, pentru că nu vedeam nimic din cauza strălucirii acelei lumini, am ajuns la Damasc dus de mână de cei care erau cu mine. 12 Şi Anania, un bărbat care se temea de Dumnezeu potrivit Legii şi care avea o bună mărturie din partea tuturor iudeilor care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stând lângă mine, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Şi chiar în ceasul acela mi-am ridicat privirea spre el. 14 El a spus: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales să-i cunoşti voinţa, să-l vezi pe Cel drept şi să auzi glasul gurii sale, 15 fiindcă trebuie să-i fii martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la lucrurile pe care le-ai văzut şi le-ai auzit. 16 Şi acum, de ce întârzii? Ridică-te, botează-te şi spală-te de păcate chemând numele său». 17 Dar, când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, am avut o viziune 18 şi L-am văzut zicându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine!» 19 Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu bine că îi aruncam în închisoare şi că din sinagogă în sinagogă îi băteam pe cei care credeau în tine. 20 Iar, când a fost vărsat sângele lui Ştefan, martorul tău, şi eu stăteam acolo, încuviinţând şi păzind mantiile celor ce-l ucideau». 21 Dar el mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite la naţiuni îndepărtate»“. 22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Înlătură-l de pe pământ pe un astfel de om, căci nu merită să trăiască!“ 23 Şi, fiindcă strigau şi îşi aruncau mantiile şi azvârleau ţărână în aer, 24 comandantul a ordonat să fie dus în cazarmă şi a spus să fie interogat prin biciuire, ca să ştie exact de ce strigau aşa împotriva lui. 25 Dar, după ce l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un bărbat roman care nu este condamnat?“ 26 Când a auzit aceasta, centurionul s-a dus la comandant şi a raportat, zicând: „Ce-ai de gând să faci? Omul acesta este roman“. 27 Atunci, comandantul s-a apropiat şi l-a întrebat: „Spune-mi: Eşti roman?“ „Da“, a spus el. 28 Comandantul a răspuns: „Eu am cumpărat aceste drepturi de cetăţean cu o mare sumă de bani“. Pavel a zis: „Dar eu m-am născut cu ele“. 29 Imediat, bărbaţii care se pregăteau să-l interogheze prin torturare au plecat de la el, iar comandantul s-a temut când a aflat că era roman şi că-l legase. 30 Astfel, a doua zi, fiindcă voia să ştie sigur de ce îl acuzau iudeii, l-a dezlegat şi le-a poruncit preoţilor principali şi întregului Sanhedrin să se adune. Apoi l-a adus jos pe Pavel şi l-a pus în mijlocul lor.