Faptele apostolilor - Capitolul 24 : 1 - 27

1 Cinci zile mai târziu, marele preot Anania a coborât cu câţiva bătrâni şi cu un orator numit Tertul şi au făcut o plângere la guvernator împotriva lui Pavel. 2 Când a fost chemat, Tertul l-a acuzat, zicând: „Pentru că ne bucurăm de multă pace datorită ţie şi pentru că în această naţiune se fac reforme datorită grijii tale prevăzătoare, 3 primim aceasta oricând şi oriunde, Excelenţa ta, Felix, cu cea mai mare recunoştinţă! 4 Dar, ca să nu te mai reţin, te implor, în bunăvoinţa ta, să ne asculţi o clipă! 5 Căci am găsit că omul acesta este o ciumă, că provoacă rebeliuni printre toţi iudeii de pe tot pământul locuit şi că este un conducător al sectei nazarinenilor, 6 unul care a încercat să profaneze templul, dar pe care noi l-am prins. 7 dar a venit capitanul Lisias,l-a smuls din mainile noastre cu mare sila. 8 Dacă-l vei audia, vei putea să afli tu însuţi de la el toate aceste lucruri de care-l acuzăm“. 9 Atunci iudeii s-au alăturat şi ei atacului, afirmând că aşa stau lucrurile. 10 Când guvernatorul i-a făcut semn din cap să vorbească, Pavel a răspuns: „Întrucât ştiu bine că această naţiune te are judecător de mulţi ani, vorbesc bucuros în apărarea mea despre lucrurile privitoare la mine, 11 pentru că tu poţi să verifici că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim ca să mă închin. 12 Ei nu m-au găsit nici în templu vorbind cu cineva, nici instigând vreo gloată la răzvrătire în sinagogi sau undeva în oraş. 13 Şi nici nu pot să-ţi aducă dovezi despre lucrurile de care mă acuză acum. 14 Dar recunosc înaintea ta că îndeplinesc un serviciu sacru pentru Dumnezeul strămoşilor mei potrivit căii pe care ei o numesc «sectă», fiindcă eu cred tot ce este menţionat în Lege şi scris în Profeţi. 15 Şi am în Dumnezeu speranţa pe care o nutresc şi oamenii aceştia: că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi. 16 De aceea, fac încontinuu eforturi ca să pot spune cu o conştiinţă curată că n-am greşit nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de oameni. 17 După mulţi ani am venit să aduc daruri de îndurare naţiunii mele şi ofrande. 18 În timp ce mă ocupam cu acestea, ei m-au găsit în templu curăţit potrivit ceremonialului, dar nu cu mulţime, nici cu agitaţie. Însă acolo erau unii iudei din provincia Asiei, 19 care ar trebui să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze dacă ar avea ceva împotriva mea. 20 Sau oamenii aceştia, de aici, să spună chiar ei ce nedreptate au găsit la mine când stăteam înaintea Sanhedrinului, 21 în afară doar de aceste cuvinte pe care le-am strigat când eram în mijlocul lor: «Pentru învierea morţilor sunt judecat astăzi înaintea voastră!»“ 22 Totuşi, Felix, cunoscând foarte bine lucrurile privitoare la această Cale, i-a amânat, spunând: „Voi hotărî asupra lucrurilor privitoare la voi când va coborî comandantul Lisias“. 23 Şi i-a poruncit centurionului să-l păzească, dar să-i dea o oarecare libertate şi să nu-i interzică niciunuia dintre ai lui să-i slujească. 24 Câteva zile mai târziu, Felix a venit împreună cu Drusila, soţia lui, care era iudeică, şi a trimis după Pavel şi l-a ascultat cu privire la credinţa în Cristos Isus. 25 Dar, în timp ce vorbea el despre dreptate, despre stăpânirea de sine şi despre judecata viitoare, Felix s-a înspăimântat şi a răspuns: „Acum du-te, iar când voi găsi un moment prielnic voi trimite din nou după tine“. 26 În acelaşi timp însă, el spera că Pavel îi va da bani. De aceea, trimitea după el tot mai des şi vorbea cu el. 27 După ce au trecut doi ani, lui Felix i-a urmat Porcius Festus. Şi, pentru că Felix voia să câştige favoarea iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.