Faptele apostolilor - Capitolul 25 : 1 - 27

1 După ce a luat în primire guvernarea provinciei, Festus a urcat trei zile mai târziu de la Cezareea la Ierusalim, 2 iar preoţii principali şi bărbaţii de seamă ai iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Şi l-au implorat, 3 cerând ca favoare, împotriva acestui om, să trimită după el ca să vină la Ierusalim, fiindcă puneau nişte oameni să stea la pândă pe drum ca să-l ucidă. 4 Însă Festus a răspuns că Pavel trebuia să fie păzit în Cezareea şi că el însuşi urma să plece în scurt timp acolo. 5 „De aceea, cei cu autoritate printre voi“, a spus el, „să coboare cu mine şi, dacă este ceva necuvenit în omul acesta, să-l acuze“. 6 Şi, după ce a stat printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, a coborât la Cezareea, iar a doua zi s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a venit, iudeii care coborâseră de la Ierusalim l-au înconjurat, aducându-i multe învinuiri grave, pe care nu puteau să le dovedească. 8 Dar Pavel a spus în apărarea sa: „Nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului şi nici împotriva Cezarului n-am comis vreun păcat“. 9 Festus, dorind să câştige favoarea iudeilor, i-a răspuns lui Pavel, zicând: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri acolo, înaintea mea?“ 10 Însă Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului: aici trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut niciun rău, după cum vezi şi tu foarte bine. 11 Dacă sunt într-adevăr un răufăcător şi am făcut ceva care să merite moartea, nu cer să fiu scutit de moarte. Dar, dacă niciunul dintre lucrurile de care mă acuză oamenii aceştia nu este adevărat, nimeni nu le poate face favoarea de a mă preda lor. Fac apel la Cezar!“ 12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu adunarea sfătuitorilor, a răspuns: „La Cezar ai făcut apel, la Cezar te vei duce!“ 13 După ce au trecut câteva zile, regele Agripa şi Berenice au venit la Cezareea ca să-i facă o vizită lui Festus. 14 Şi, pentru că stăteau acolo câteva zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat ca deţinut, 15 iar când am fost la Ierusalim, preoţii principali şi bătrânii iudeilor au făcut plângere împotriva lui, cerând să fie condamnat. 16 Dar le-am răspuns că procedura romană nu permite să se facă vreo favoare şi acuzatul să fie predat înainte să se întâlnească faţă în faţă cu acuzatorii şi să aibă posibilitatea să vorbească în apărarea sa privitor la plângere. 17 Astfel, când s-au adunat aici, nu mi-am îngăduit nicio întârziere, ci a doua zi m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul acela. 18 Când a venit, acuzatorii n-au adus nicio învinuire cu privire la lucrurile rele pe care le crezusem despre el. 19 Aveau cu el numai nişte dispute privitoare la închinarea lor la zeităţi şi privitoare la un anume Isus, care este mort, dar despre care Pavel spune că este viu. 20 Astfel, fiindcă aveam nedumeriri în ce priveşte disputa asupra acestor lucruri, l-am întrebat dacă ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru lucrurile acestea. 21 Dar, pentru că Pavel a făcut apel, cerând să fie păzit până va primi hotărârea Augustului, am poruncit să fie păzit până-l voi trimite la Cezar“. 22 Atunci Agripa i-a zis lui Festus: „Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta“. „Mâine“, a zis el, „îl vei auzi“. 23 Astfel, a doua zi, Agripa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audienţă împreună cu comandanţii şi cu bărbaţii de vază ai oraşului şi, la porunca lui Festus, a fost adus Pavel. 24 Şi Festus a zis: „Rege Agripa şi toţi bărbaţii care sunteţi cu noi aici! Priviţi-l pe omul acesta despre care mi-a vorbit toată mulţimea iudeilor atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască! 25 Dar eu mi-am dat seama că n-a făcut nimic care să merite moartea. Şi, când omul acesta a făcut apel la August, am hotărât să-l trimit. 26 Însă n-am nimic sigur să-i scriu Domnului meu despre el. De aceea, l-am adus înaintea voastră şi mai cu seamă înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, după audiere, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare lipsit de sens să trimit un deţinut fără să arăt şi învinuirile care i se aduc“.