Faptele apostolilor - Capitolul 27 : 1 - 44

1 Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia, Pavel şi alţi câţiva deţinuţi au fost predaţi unui centurion pe nume Iuliu, din cohorta lui August. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramit care se pregătea să plece spre diferite locuri de pe coasta provinciei Asiei şi am ridicat pânzele. Cu noi era Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3 A doua zi am debarcat la Sidon, iar Iuliu s-a purtat cu omenie faţă de Pavel şi i-a permis să meargă la prietenii lui şi să primească îngrijire. 4 De acolo, ieşind în larg, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 Am navigat în largul mării de-a lungul Ciliciei şi al Pamfiliei şi am ajuns în portul Mira, din Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care se îndrepta spre Italia şi ne-a urcat la bordul ei. 7 Apoi am navigat încet mai multe zile ajungând cu greu la Cnid şi, pentru că vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, pe lângă Salmone. 8 Am mers cu greu de-a lungul acestei coaste şi am ajuns într-un loc numit Porturi Frumoase, aproape de care era oraşul Lasea. 9 Şi, cum trecuse mult timp, iar călătoria era de acum periculoasă pentru că trecuse chiar şi postul Zilei Ispăşirii, Pavel i-a sfătuit, 10 zicându-le: „Bărbaţilor, văd că această călătorie se va face cu pagube şi cu mari pierderi, nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru sufletele noastre“. 11 Totuşi, centurionul asculta mai mult de cârmaci şi de proprietarul vasului decât de cele spuse de Pavel. 12 Şi, fiindcă portul nu era bun pentru iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo, ca să vadă dacă nu cumva puteau ajunge la Fenix, un port al Cretei cu deschidere spre nord-est şi spre sud-est, ca să ierneze acolo. 13 Pe lângă aceasta, pentru că vântul de sud sufla uşor, ei au crezut că planul lor era ca şi realizat, astfel că au ridicat ancora şi au început să navigheze de-a lungul coastei, aproape de ţărmul Cretei. 14 Însă, nu după mult timp, un vânt năprasnic, numit Eurachilon, s-a dezlănţuit asupra insulei. 15 Şi, întrucât corabia era aruncată cu violenţă încoace şi-ncolo şi nu putea să se împotrivească vântului, am lăsat-o în voia ei şi am fost purtaţi în derivă. 16 Am mers la adăpostul unei insule mici, numită Cauda, dar cu greu am reuşit să stăpânim barca de la pupă. 17 După ce au ridicat-o la bord, au folosit mijloacele de ajutor pentru a încinge corabia. Şi, pentru că se temeau să nu eşueze pe Sirta, au coborât parâmele şi s-au lăsat duşi în derivă. 18 Dar, pentru că eram zdruncinaţi puternic de furtună, a doua zi au început să uşureze vasul, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor echipamentul corabiei. 20 Fiindcă nici soarele, nici stelele nu se mai văzuseră de multe zile, iar furtuna care se abătuse asupra noastră nu era deloc mică, am început să ne pierdem orice speranţă de salvare. 21 Şi, pentru că oamenii se abţinuseră mult timp de la mâncare, Pavel s-a ridicat atunci în picioare în mijlocul lor şi a zis: „Bărbaţilor, trebuia să fi urmat sfatul meu şi să nu fi ieşit în larg din Creta ca să suferiţi aceste pagube şi pierderi. 22 Dar acum vă sfătuiesc să fiţi curajoşi, fiindcă niciun suflet dintre voi nu se va pierde, ci numai corabia. 23 Căci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pentru care îndeplinesc un serviciu sacru a stat lângă mine 24 şi a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să te prezinţi înaintea Cezarului! Iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care călătoresc cu tine în corabie». 25 Aşadar, fiţi curajoşi, bărbaţi, fiindcă am încredere în Dumnezeu că va fi exact aşa cum mi s-a spus. 26 Totuşi, trebuie să fim aruncaţi pe ţărmul unei insule“. 27 În a paisprezecea noapte, când eram aruncaţi încoace şi-ncolo pe marea Adria, marinarii au bănuit pe la miezul nopţii că se apropiau de uscat. 28 Au măsurat adâncimea şi au găsit douăzeci de stânjeni. Apoi au mai mers puţin, au măsurat din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. 29 Temându-se să nu fim aruncaţi undeva pe stânci, au aruncat patru ancore de la pupă şi au aşteptat să se facă ziuă. 30 Dar, pe când marinarii încercau să fugă din corabie, coborând barca pe mare sub pretext că voiau să arunce ancorele de la proră, 31 Pavel le-a spus centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceşti bărbaţi nu rămân în corabie, nu puteţi fi salvaţi!“ 32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii şi au lăsat-o să cadă. 33 Chiar înainte să se facă ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să ia puţină mâncare, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheaţi şi staţi nemâncaţi, fără să luaţi nimic. 34 Vă îndemn să luaţi puţină mâncare, căci lucrul acesta este spre salvarea voastră. Fiindcă niciunuia dintre voi nu i se va pierde nici măcar un fir de păr din cap“. 35 După ce a spus aceasta, a luat o pâine, i-a mulţumit lui Dumnezeu în faţa tuturor, apoi a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Atunci toţi s-au înveselit şi au luat din mâncare. 37 Pe corabie eram în total două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 După ce au mâncat pe săturate, au început să uşureze corabia aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul, dar au văzut un golf cu o plajă şi au hotărât, dacă puteau, să îndrepte corabia într-acolo. 40 Astfel, au tăiat ancorele şi le-au lăsat să cadă în mare. În acelaşi timp au dezlegat curelele vâslelor care serveau drept cârmă şi, ridicând în bătaia vântului pânza din faţă, s-au îndreptat spre plajă. 41 Când au dat peste un banc de nisip scăldat de mare din ambele părţi, au lăsat corabia să eşueze. Prora s-a împotmolit şi a rămas înţepenită, iar pupa a început să se sfărâme din cauza furiei valurilor. 42 Atunci soldaţii s-au hotărât să-i omoare pe deţinuţi, pentru ca niciunul să nu evadeze prin înot. 43 Dar centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, i-a împiedicat să-şi ducă planul la îndeplinire. El a poruncit ca aceia care ştiau să înoate să se arunce în mare şi să ajungă primii pe uscat, 44 iar ceilalţi să facă la fel, unii pe scânduri, alţii pe diferite lucruri din corabie. Şi, astfel, toţi au ajuns teferi pe uscat.