Capitolul VII - De ce murim ?

Dumnezeu i-a creat pe oameni cu dorinţa arzătoare de a trăi pentru totdeauna. Într-adevăr, Biblia spune că el a pus „în inimile lor sentimentul eternităţii“ (Eclesiastul 3:11, Beck). Dar Dumnezeu a făcut mai mult decât să-i creeze pe oameni cu dorinţa de a trăi pentru totdeauna. El le-a dat şi posibilitatea de a trăi veşnic.

Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au fost creaţi perfecţi, fără nici un defect fizic sau mintal (Deuteronomul 32:4). Imaginaţi-vă: fără să aibă dureri insuportabile, fără să simtă o teamă morbidă sau nelinişte! Mai mult decât atât, Dumnezeu i-a aşezat într-o locuinţă paradiziacă. Scopul lui era ca omul să trăiască pentru totdeauna şi, cu timpul, pământul să fie umplut de urmaşii perfecţi ai acestuia (Geneza 1:31; 2:15). Atunci de ce murim?

Neascultarea duce la moarte

Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:16, 17). Aşadar, viaţa eternă a lui Adam şi a Evei era condiţionată; aceasta depindea de ascultarea lor de Dumnezeu.

Din nefericire însă, Adam şi Eva au încălcat legea lui Dumnezeu (Geneza 3:1–6). Procedând astfel, ei au devenit păcătoşi, pentru că „păcatul este fărădelege“ (1 Ioan 3:4). În consecinţă, Adam şi Eva şi-au pierdut speranţa vieţii eterne. De ce? Deoarece „plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23). Astfel, când a pronunţat sentinţa împotriva lui Adam şi a Evei, Dumnezeu a spus: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Primii noştri părinţi au fost apoi alungaţi din locuinţa lor paradiziacă. În ziua în care au păcătuit, Adam şi Eva au început încet, dar sigur, să moară.  Geneza 3:19, 23, 24.

„Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor“

Adam şi Eva aveau acum adânc imprimate în genele lor păcatul. Prin urmare, ei nu mai puteau să dea naştere la descendenţi perfecţi, aşa cum dintr-o matriţă imperfectă nu poate ieşi un obiect perfect (Iov 14:4). Într-adevăr, fiecare om care se naşte confirmă că primii noştri părinţi s-au privat atât pe ei, cât şi pe urmaşii lor de sănătate perfectă şi viaţă eternă. Apostolul creştin Pavel a scris: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“. — Romani 5:12; compară cu Psalmul 51:5.

Astăzi, oamenii de ştiinţă nu ştiu pur şi simplu de ce oamenii îmbătrânesc şi mor. Totuşi, Biblia spune că murim pentru că ne naştem păcătoşi, moştenind această stare de la primii noştri părinţi umani. Dar ce se întâmplă cu noi când murim?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

free counters