Pentru ce existăm ?

O întrebare care a pus pe gânduri pe cei mai mari filosofi, pe oamenii de ştiinţă cei mai renumiţi şi pe mulţi alţi înţelepţi ai acestei lumi. Tu ai reflectat vreodată la acestă întrebare? Te-ai gândit vreodată care ar trebui să fie scopul tău în acestă viaţă scurtă în care nu suntem decât nişte "umbre pe pământ"?Care este adevăratul sens al vieţii umane, pentru ce existăm? ... ar trebui să fie pentru noi cea mai importantă întrebare şi nu ar trebui să fim ignoranţi atunci când este vorba de propria noastră viaţă.Dacă ar fi să privim de-a lungul istoriei, vom observa că omenirea a dus războie sângeroase, au fost răsturnate imperii pentru atingerea unor idealuri: fericire, pace, libertate, dreptate şi nici pe departe nu le-a obţinut. Alţii au considerat ca fiind ţelurile lor gloria, faima, puterea, însă cu toţi aceştia au ajuns să sfârşească într-un mod josnic. Alţii şi-au găsit un ţel de a lupta pentru o oarecare formă de religie, ajungând până acolo încât să ucidă oameni "crezând că aduc un serviciu lui Dumnezeu". Alţii consideră câştigurile morale un scop al existenţei, pe când cei mai mulţi definesc scopul lor în viaţă ca "un amalgam de plăceri care fac viaţa mai interesantă", "pentru a lăsa ceva urmaşilor" sau şi mai simplu "perpetuarea speciei". Toate aceste scopuri sunte trecătoare şi nu sunt altceva decât "deşertăciune şi goană după vânt", după cum spune Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu - Eclesiastul 1:14. Oricât am încerca să găsim răspunsuri la această întrebare cu ajutorul ştiinţei şi înţelepciunii omeneşti, vom da greş de fiecare dată şi aceasta deoarece omul nu s-a adus pe sine în existenţă şi de asemenea este sigur că el nu a hotarât scopul pentru care a fost creat. Avem un Creator care ne-a dăruit viaţa şi este absurd să considerăm contrariul, având în vedere complexitatea creaţiei care ne înconjoară. Marele nostru Creator, Iehova Dumnezeu, a creat pe om şi i-a dat viaţă, de aceea El este singurul în măsură să hotărască scopul existenţei creaturilor Sale. Noi înşine dacă am hotarî în gândirile noastre care ar trebui să fie scopul existenţei noastre, cu siguranţă am fi duşi în eroare. Cel mai potrivit şi înţelept este a afla ce a vrut şi a intenţionat Dumnezeu atunci când a aduns pe om în existenţă pe pământ şi apoi a căuta să-şi aducă întreaga viaţă în armonie cu acest scop. Numai însăşi faptul că Dumnezeu a creat pe om superior animalelor şi cu atât mai mult l-a înzestrat cu raţiune şi inteligenţă, arată în sine că Dumnezeu a lăsat pe om să-şi folosească mintea pentru a descoperi voinţa Creatorului Său şi apoi să o îndeplinească cu iubire.Atunci ne vom întreba: care este voinţa lui Dumnezeu? Ca omul să trăiască numai în treacăt pe pământ şi funcţie de experienţele din cursul vieţii, atunci când va veni momentul morţii, să fie pregătit să treacă "într-o altă lume"? În această idee, scopul existenţei sale pe pământ s-ar limita la aducerea sa în atingere cu răul, şi prin aceasta să fie încercat dacă este vrednic de viaţa veşnică fericită în cer sau dacă merită să sufere veşnic în chinuri de foc. Această idee este nescripturală. Multe scripturi declară că Dumnezeu a creat acest pământ ca o locuinţă stabilă pentru om (Isaia 45:12,18; Psalm 115:16); că această planetă va rămâne veşnic în existenţă (Psalm 78:69; Eclesiast 1:4) şi Dumnezeu a aşezat pe om pe pământ pentru a rămânea pe el.De la începutul creaţiunii, Dumnezeu a urmarit un singur scop în ce priveşte omul; hotărârea Lui neschimbată a fost şi este aceea de a întemeia pe acest pământ o lume perfectă în care omul să trăiască în pace şi fericire ascultând de Creatorul lor. Dumnezeu nu a cerut nimic mai mult primei perechi de oameni, decât ascultare faţă de porunca pe care le-a dat-o. Adam şi Eva au refuzat să urmărească aceasta ca un scop unic al existenţei lor şi au ales un alt drum; ei aveau înaintea lor viaţa veşnică, minunatele binecuvântări ale vieţii perfecte, însă au ales să moară. Cu toate acestea Suveranul Universului, nu şi-a schimbat hotărârea sa cu privire la omenire. "Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea." - Isaia 46:10. Împărăţia lui Dumnezeu, acel guvern ideal promis va fi pentru veşnicie stabilit. Această Împărăţie va fi o domnie eternă a păcii sub care omul va trăi mulţumit, având totul din abundenţă şi bucurându-se de viaţă veşnică şi fericire într-o desăvârşită libertate. Răutatea, nelegiuirea şi tot ceea ce produce nefericire vor dispărea cu desăvârşire, deoarece Satan diavolul, acela care a înşelat omenirea de-a lungul mileniilor, va fi nimicit.Cu privire la acest guvern promis al lui Dumnezeu, oamenii în general raţionează astfel: "Un guvern ideal nu poate exista decât în imaginaţia noastră; acesta este un lucru imposibil care, în consecinţă, este inutil să-l asteptăm." Ceea ce pentru noi pare imposibil, pentru Iehova Dumnezeu totul este posibil. "Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit... Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui." - Isaia 46:9-11 Totuşi, bazat pe această gândire greşită oamenii din zilele noastre prin forţe proprii, încearcă să construiască o lume mai bună, desconsiderând pe Iehova Dumnezeu şi Cuvântul Său. Orice om cu raţiune poate observa că eforturile de mii de ani ale omenirii in acest sens au fost zadarnice. Oamenii sunt "egali", dar nu există nici o egalitate. Poverile şi privilegiile societăţii sunt purtate inegal. Degradare socială a ajuns la un nivel egal exagerat; sărăcia disperată este incompatibilă cu libertatea personală. Şi toate aceasta se datorează unor scopuri egoiste. Nu a schimba această lume este scopul nostru!Dacă înţelegem care este voinţa şi scopul Creatorului nostru cu privire la rasa umană, rolul nostru nu este altul decât a căuta să ne armonizăm scopul nostru cu cel al lui Dumnezeu, după cum este şi îndemnul Bibliei; "Să nu fim nepricepuţi, ci să înţelegem care este voia Domnului." (Efeseni 5:17). Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu a declarat “M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 6:38, 4:34). El nu a venit pe pământ în numele Său propriu, ci în numele Tatălui Său, Iehova. El nu avea nici o îndoială cu privire la scopul Său în viaţă; “Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” (Ioan 18:37). În ceea ce priveşte scopul urmaşilor lui Cristos, aceasta a fost declarat în cuvintele apostolului Petru: "Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui." - 1 Petru 2:21. Dacă vom citi întreaga povestire despre cei dintâi creştini vom vedea că ei au fost diferiţi faţă de restul lumii corupte prin aceea că au fost devotaţi adevărului şi dreptăţii în serviciul Dumnezeului celui Prea Înalt. Ei nu au căutat preocupările egoiste ale lumii, nu s-au implicat în politica acelor vremuri, au ţinut la închinarea lor înaintea adevăratului Dumnezeu Iehova şi nu au urmat formele religioase existente atunci. Principalul lor interes şi preocupare au fost numele, cuvântul şi scopurile lui Iehova. Numele Lui Dumnezeu a fost defăimat de către acei care pretind că îl servesc. Cuvântul Său sacru a fost ascuns sub molozul tradiţiilor religioase. Scopurile sale veşnice şi neschimbătoare au fost ţinute în taină faţă de oameni. Prin urmare, pasul urmaşilor lui Cristos care au propovăduit despre aceste lucruri deosebite, a fost considerat o onoare şi un privilegiu de a spune semenilor lor despre hotărârile minunate ale lui Iehova, de a propovădui Împărăţia Sa. Ei au făcut acestea din dragoste; mai întâi de toate dragostrea pentru Creatorul lor Iehova Dumnezeu, şi de asemenea dragostea pentru semenii lor. Noi, pentru ce existăm? Asemeni lor, singurul nostru scop adevărat şi nobil ar fi acela de a trăi şi a lucra neîmpărţit pentru Dumnezeu, de a da ascultare faţă de cuvântul Său şi de a lăuda şi preamări pentru veşnicie numele Său. "Iehova este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă... El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări." - Exod 15:2