Cunoasteti numele lui Dumnezeu ?

Ne puem adresa lui Dumnezeu pe nume ? Cand o persona importanta ne invita sa-i spunem pe nume ne simtim onorati.Oficialitatilor ne adresam de obicei cu diferite titluri cum ar fi "domnule presedinte","maiestatea voastra"sau "domnule judecator".Daca o persoana cu autoritae ne-ar zice"te rog spune-mi pe nume",fara indoala ca me-am simti privilegiati. Adevaratul Dumnezeu ne spune in cuvantul sau,Biblia:„Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu" (Isaia 42:8). Cu toate că şi Dum­nezeu are multe titluri, cum ar fi „Creator", „Cel Atotputernic" şi „Domn Suveran", el întotdeau­na le-a acordat slujitorilor săi loiali onoarea de a i se adresa folosindu-i numele personal. De exemplu, profetul Moise l-a implorat oda­tă pe Dumnezeu, începând prin cuvintele: „Iar­tă-mă, Iehova" (Exodu14:10). Cu ocazia dedică­rii templului din lerusalim, regele Solomon şi-a început rugăciunea astfel: „O, lehova" (1 Regi 8:22, 23). Iar când profetul Isaia i-a vorbit lui Dumnezeu în numele poporului Israel, a spus:„Tu, o, lehova, eşti Tatăl nostru!" (Isaia 63:16). Aşadar, este cât se poate de clar că Tatăl nostru ceresc ne invită să ne adresăm lui pe nume.. Deşi este foarte important să ne adresăm lui Dumnezeu pe nume, a-l cunoaşte cu adevărat implică mult mai mult. Iată ce a promis Ie­hova cu privire la cel care îl iubeşte şi are în­credere în el: „Îl voi ocroti pentru că îmi cu­noaşte numele" (Psalmul 91:14). Cu sigurantă, cunoaşterea numelui lui Dumnezeu trebuie să aibă o însemnătate aparte, din moment ce este esenţială pentru a fi ocrotiţi de Dumnezeu. Atunci, ce înseamnă a cunoaşte numele lui Dumnezeu? Ce înseamnă a cunoaşte numele lui Dumnezeu? Are numele tău vreo semnificaţie? În unele părţi ale lumii există obiceiul de a pune copilului un nume cu semnificaţie. Numele ales reflectă convingerile şi valorile părinţilor sau speranţele şi aspiraţiile lor cu privire la viitorul copi­lului. Acest obicei nu este nou. În timpurile biblice, numele erau alese pentru ceea ce exprimau ele. Acestea puteau sugera rolul pe care persoana res­pectivă se dorea să-l aibă în viaţă. De pildă, când lehova i-a vorbit lui David despre rolul pe care fiul său Solomon avea să-l îndeplinească, El a spus: ,,Numele lui va fi Solomon [din rădăcina unui cu­vânt care înseamnă „Pace"] şi în zilele lui îi voi dărui lui Israel pace şi linişte" (1 Cronici 22:9). Uneori, lehova a dat un nume nou unei per­soane ce trebuia să îndeplinească un rol nou. So­ţia lui Avraam, care era stearpă, a primit numele Sara, adică „Prinţesă". De ce? Iată ce a spus Ieho­va: „O voi binecuvânta şi îţi voi da prin ea un fiu; o voi binecuvânta şi din ea vor ieşi naţiuni. Din ea vor ieşi regi ai popoarelor" (Geneza 17:16). Aşa­dar, cunoaşterea motivului pentru care Sara pri­mise un nume nou presupunea înţelegerea nou­lui ei rol. Dar ce putem spune despre cel mai important nume - lehova? Ce înseamnă el? Când Moise 1-a întrebat pe Dumnezeu care este numele Său, El i-a răspuns: „Eu voi deveni ce voi vrea să devin" (Exo­dul 3:14). 0 altă traducere a Bibliei redă acest pa­saj astfel: „Voi deveni tot ceea ce îmi place" (The Emphasized Bible, de J. B. Rotherham). Numele le­hova dezvăluie deci că Dumnezeu poate îndeplini nenumărate roluri. Să ilustrăm: Zilnic, o mamă trebuie să îndeplinească, probabil, multe roluri pentru a se îngriji de copiii ei. În funcţie de nece­sităţi, ea este asistentă, bucătăreasă sau învăţătoa­re. La fel stau lucrurile şi cu privire la lehova, deşi la un nivel mult mai înalt lehova poate deveni orice doreşte pentru a-şi realiza scopul plin de iu­bire referitor la familia umană, îndeplinind orice rol consideră el a fi necesar. Prin urmare, a cu­noaşte numele lui Dumnezeu, Iehova, înseamnă a întelege toate rolurile pe care le îndeplineşte el şi a arăta recunoştinţă pentru acestea. Din păcate, frumuseţea personalităţii lui Dum­nezeu le este ascunsă celor care nu-i cunosc nume­le şi semnificaţia lui. Studiind însă Biblia, veţi putea înţelege rolurile lui lehova de Sfătuitor înţe­lept, Salvator puternic şi Dumnezeu generos, ca să enumerâm doar câteva dintre ele. Numele plin de semnificaţie al lui Dumnezeu ne umple într-ade­văr de veneratie! Totuşi, nu este întotdeauna uşor să cunoaştem aceste adevăruri despre Dumnezeu. Următorul ar­ticol va explica de ce. Obstacole în calea cunoaşterii numelui lui Dumnezeu Exista cineva care nu vrea să cunoşti numele lui Dumnezeu şi să te bucuri de o prietenie strânsă cu El. Cine este acest duşman înverşunat? Biblia explică: `Dumnezeul acestui sistem le-a or­bit mintea celor necredincioşi'. Dumnezeul ac­tualei lumi nelegiuite este Satan Diavolul. El vrea să te ţină în întuneric pentru ca inima ta să nu fie luminată de „glorioasa cunoştinţă despre Dumnezeu". Satan nu doreşte să cunoşti nume­le lui Dumnezeu şi semnificaţia lui. Dar cum le orbeşte Diavolul mintea oamenilor? (2 Corin­teni 4:4-6) Satan s-a folosit de religia falsă pentru a-i îm­piedica pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu şi numele său. De exemplu, în vechime, unii evrei au decis să ignore Scripturile inspirate şi au pus tradiţia mai presus de acestea, tradiţie care le cerea să evite folosirea numelui divin. Apoi, în primele secole ale erei noastre, se pare câ evrei­lor care citeau în public li s-a poruncit să nu mai pronunţe numele lui Dumnezeu acolo unde apărea în Sfintele Scripturi, ci sâ-l înlocuiască cu termenul Adhonâi, adică „Domnul". Consecin­ţa gravă a respectării acestei tradiţii a fost, fă­ră îndoială, îndepărtarea oamenilor de Dumne­zeu. Astfel, mulţi au pierdut posibilitatea de a se bucura de foloasele unei prietenii strânse cu Creatorul. Dar ce putem spune despre Isus? Care a fost atitudinea sa faţă de numele lui Dumne­zeu, Iehova? Isus şi continuatorii săi au făcut cunoscut numele lui Dumnezeu Într-o rugăciune adresată Tatălui său, Isus a spus: „Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut" (loan 17:26). Cu siguran­tă, Isus a pronunţat numele lui Dumnezeu în numeroase ocazii când a citit, a citat sau a expli­cat anumite pasaje din Scripturile ebraice care conţin acest nume important. Isus a folosit fără reţinere numele lui Dumnezeu, la fel ca toţi pro­feţii dinaintea sa. Dacă pe timpul său unii evrei evitau deja să folosească numele lui Dumnezeu, putem fi siguri că Isus nu s-a conformat tradiţiei lor. El i-a criticat aspru pe conducătorii religioşi, spunându-le: „Aţi anulat cuvântul lui Dumne­zeu din cauza tradiţiei voastre" (Matei 15:6). După moartea şi învierea lui Isus, discipolii săi fideli au continuat să le facă altora cunoscut nu­mele lui Dumnezeu (vezi chenarul „Au folosit primii creştini numele lui Dumnezeu?"). La Pen­ticosta din 33 e.n., când s-a format congregaţia creştină, apostolul Petru, citând dintr-o profeţie a lui Ioel, a spus unei mulţimi formate din evrei şi prozeliţi: „Oricine va chema numele lui lehova va fi salvat" (Faptele 2:21; Ioel 2:32). Primii creştini au ajutat oameni din multe na­ţiuni să-l cunoascâ pe Iehova Dumnezeu şi sem­nificaţia numelui său. Iată de ce, la o întrunire a apostolilor şi a bătrânilor din lerusalim, dis­cipolul Iacov a spus: „Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată din ele un po­por pentru numele său" (Faptele 15:14). Totuşi, duşmanul numelui lui Dumnezeu nu a renunţat. Odată ce apostolii au murit, Satan a putut răspândi fără piedici sămânţa apostaziei (Matei 13:38, 39; 2 Petru 2:1). De exemplu, lus­tin Martirul, un scriitor ce se declara creştin şi care s-a născut, după cât se pare, în anul morţii lui loan, ultimul apostol, a susţinut deseori în scrierile sale că Cel care ne dă toate lucrurile este ,,un Dumnezeu fără nume propriu". Când creştinii apostaţi au copiat Scripturile greceşti creştine, ei au înlocuit, fără îndoială, nu­mele lui Dumnezeu, Iehova, cu termenul Kyrios, echivalentul grecesc al cuvântului „Domnul". La fel au stat lucrurile şi cu Scripturile ebraice. Întrucât scribii evrei apostaţi nu mai pronunţau cu voce tare numele lui Dumnezeu, ei l-au înlocuit cu Adhonâi în peste 130 de ocurenţe din Scripturi. Vulgata, o traducere de referinţă a Bi­bliei în latină, încheiată de Ieronim în 405 e.n., omite şi ea numele personal al lui Dumnezeu. Au folosit primii crestini numele lui Dumnezeu ? Pe vremea apostolilor lui Isus, în secolul I e.n., în multe ţări s-au format congregaţii creştine. Membrii acelor con­gregaţii se întruneau cu regularitate pentru a studia Scripturile. Exista numele lui Dumnezeu în Scripturile de care dispuneau ei atunci? Întrucât limba greacă deve­nise o limbă de circulaţie internaţională, multe congre­gaţii foloseau Septuaginta, o traducere a Scripturilor ebrai­ce în greacă, încheiată în secolul al II-lea î.e.n. Unii eru­diţi susţin că, înca de când a fost realizată Septuaginta, nu­mele lui Dumnezeu a fost înlocuit cu titlul Kyrios, echi­valentul grecesc al cuvântului “Domnul". Dar dovezile arată cu totul altceva. Fragmentele din imaginea alăturată sunt porţiuni din traducerea Septuaginta ce da­tează din secolul I î.e.n. În acestea se vede clar numele lui Dumnezeu, lehova, repre­zentat în textul grecesc prin cele patru litere ebraice יהוה (YHWH), sau tetragrama. Profesorul George Howard a scris: „Dispunem de trei exemplare distincte ale tradu­cerii precreştine Septuaginta şi nu există nici măcar o ocu­renţă în care tetragrama să fie tradusă prin termenul kyrios sau prin vreun alt cuvânt. Acum putem afirma aproape cu toată convingerea că obi­ceiul evreiesc de a scrie numele divin ... chiar în tex­tul grecesc al Scripturilor a existat înainte, în timpul şi după perioada Noului Testa­ment" (revista Biblical Archaeology Review). Au folosit apostolii şi discipolii lui Isus numele lui Dumnezeu în scrierile lor inspirate? lată ce declară profesorul Ho­ward: „Când scriitorii Noului Testament citau un text din Septuaginta - traducere pe care biserica Noului Testa­ment o folosea -, ei includeau fără îndoială în ci­tatele lor şi tetragrama, forma ebraică a numelui divin, dacă aceasta apărea în textul res­pectiv". Concluzia este că primii creş­tini puteau citi numele lui Dumnezeu atât în traducerile Scripturilor ebraice, cât şi în exemplarele Scripturilor greceşti creştine. Lupta împotriva numelui divin continuă Astăzi, erudiţii ştiu că numele perso­nal al lui Dumnezeu apare de aproxima­tiv 7 000 de ori în Biblie. Unele traduceri larg răspândite ale Bibliei, cum ar fi edi­ţiile catolice ale The Jerusalem Bible, La Biblia Latinoamerica în spaniolă, pre­cum şi bine-cunoscuta Biblie Reina-Vale­ra, tot în spaniolă, folosesc cu consec­venţă numele personal al lui Dumnezeu. Alte traduceri redau numele divin prin „Iahve". Din nefericire, multe biserici care sponsorizează traduceri ale Bibliei fac presiuni asupra erudiţilor ca aceştia să nu includă numele lui Dumnezeu în tra­ducerile lor. De exemplu, intr-o scri­soare datată 29 iunie 2008 şi adresată preşedinţilor conferinţelor episcopale catolice, Vaticanul a declarat: „În anii recenţi s-a împă­mântenit obiceiul de a pronunţa numele pro­priu al Dumnezeului lui Israel". În scrisoare se dădea această poruncă clară: `Să nu se adopte, nici să se pronunţe numele lui Dumnezeu'. În plus, „pentru traducerile textului biblic în lim­bile moderne, ... tetragrama divină să fie reda­tă cu echivalentul de Adonay/Kyrios: « Domn»". Este cât se poate de clar că această dispoziţie a Vaticanului urmăreşte scoaterea din uz a nu­melui lui Dumnezeu. Nici protestanţii nu au dat dovadă de mai mult respect faţă de numele divin, Iehova. Un purtă­tor de cuvânt al New International Version, tra­ducere a Bibliei sponsorizată de religii protestan­te şi publicată în engleză în 1978, a scris: „Iehova este numele propriu al lui Dumnezeu şi ar fi fost ideal să-l folosim. Însă am investit 2250000 de dolari în această traducere, iar dacă vrem să-i aruncăm la gunoi, nu avem decât să traducem, de exemplu, Psalmul 23 prin « Iahve este păsto­rul meu»". În plus, bisericile i-au împiedicat pe latinoa­mericani să cunoască numele lui Dumnezeu. Steven Voth, un consultant pe probleme de tra­ducere în cadrul Societăţilor Biblice Unite (SBU), a scris: „Una dintre disputele permanente din cercurile protestante latinoamericane are legătu­ră cu folosirea numelui Jehovâ ... Este interesant că o biserică neo-penticostală foarte mare şi cu tot mai mulţi enoriaşi ... a solicitat o republicare a ediţiei din 1960 a Bibliei Reina-Va­lera, dar fără numele jehovâ. Ea voia ca numele să fie înlocuit cu termenul Senor [Domnul]". Conform celor spuse de Voth, SBU a respins ini­ţial această cerere, dar mai târziu a cedat, publi­când o ediţie a Bibliei Reina-Valera „fără nume­le Jehovâ". Scoaterea numelui lui Dumnezeu din Cuvân­tul său scris şi înlocuirea lui cu „Domnul" îi îm­piedică, de fapt, pe cititori să-l cunoască pe Dum­nezeu. Această înlocuire creează confuzie. De pildă, unii cititori s-ar putea să nu-şi dea seama dacă termenul „Domnul" se referă la lehova sau la Fiul său, Isus. Un exemplu elocvent ar fi ver­setul în care apostolul Petru îl citează pe David: „Iehova i-a zis Domnului meu [înviatul Isus]: «Stai la dreapta mea»". Multe traduceri ale Bibliei redau acest verset prin cuvintele: „Domnul i-a zis Domnului meu" (Faptele 2:34, New Interna­tional Version). Mai mult, David Clines, în eseul său „Iahve şi Dumnezeul teologiei creşti­ne", subliniază următoarele: „O conse­cinţ ă a absenţei lui Iahve din conştiinţa creştină este tendinţa de a ne concentra asupra persoanei lui Cristos". Prin urma­re, mulţi credincioşi nu ştiu că adevăra­tul Dumnezeu căruia Isus i-a adresat ru­găciunile este o Persoană care are un nume: Iehova. Satan face tot ce-i stă în putintă pentru a orbi mintea oamenilor astfel încât aceş­tia să nu-l poată cunoaşte pe Dumnezeu. Totuşi, putem să-l cunoaştem pe Iehova Dumnezeu şi să ne apropiem de el. ÎI poţi cunoaşte pe Dumnezeul care poartă numele lehova Cu certitudine, Satan poartă război îm­potriva numelui divin, folosindu-se cu abilitate de religia falsă. Însă nicio pute­re din cer sau de pe pământ nu-l poate opri pe Domnul Suveran Iehova să-şi facă numele cunoscut celor care doresc să afle adevărul despre El şi despre scopul său glorios cu privire la oamenii fideli. Martorii lui lehova sunt bucuroşi să te ajute să afli cum te poţi apropia de Dumnezeu printr-un studiu al Bibliei. Ei urmează exemplul lui Isus, care i-a spus lui Dumnezeu: „Eu le-am făcut cu­noscut numele tău" (loan 17:26). Pe măsură ce vei examina versetele ce dezvăluie diferitele ro­luri pe care lehova le îndeplineşte în folosul omenirii, vei ajunge să cunoşti nenumăratele fa­ţete ale glorioasei sale personalităţi. Fidelul patriarh Iov s-a bucurat de ‘o prietenie strânsă cu Dumnezeu’ (Iov 29:4). Şi tu te poţi bucura de o astfel de prietenie. Dacă vei studia Cuvântul lui Dumnezeu, vei putea să-l cunoşti pe Dumnezeu potrivit semnificaţiei numelui său. 0 astfel de cunoştinţă te va convinge că el va acţiona în armonie cu ceea ce a declarat că înseamnă numele său: „Voi deveni tot ceea ce îmi place" (Exodul 3:14). El va împlini cu sigu­ranţă toate promisiunile minunate pe care i le-a făcut omenirii.