Munca - Binecuvantare sau blestem ?

Munca - un paradox „Să munceşti şi iar să munceşti! Ce bucurie nemărginită simţi când ştii că ai încă de făcut cel mai bun lucru.“  Katherine Mansfield, scriitoare (1888–1923). Împartasiti şi voi această opinie idealistă? Ce părere aveţi despre muncă? O vedeţi ca pe un drum lung şi anevoios între două week-end-uri de odihnă? Sau munca voastră vă pasionează atât de mult, încât aproape că aţi devenit dependenţi, sau obsedaţi, de ea?Majoritatea oamenilor petrec cea mai mare parte a timpului cât sunt treji muncind. De muncă depinde unde trăim şi ce stil de viaţă ducem. Din tinereţe până la anii pensionării, viaţa multora gravitează în jurul muncii. Unii găsesc multă satisfacţie în muncă. Alţii îi consideră valoarea în funcţie de venitul sau de prestigiul pe care li-l oferă. Iar pentru alţii, munca nu este decât o modalitate de a-şi umple timpul sau chiar de a pierde vremea.Sunt oameni care muncesc pentru a trăi şi oameni care trăiesc pentru a munci; unii chiar mor la locul de muncă sau din cauza condiţiilor de lucru. De pildă, un raport recent al Naţiunilor Unite arăta că munca provoacă mai multă suferinţă şi mai multe decese decât „războaiele sau decât consumul de droguri şi abuzul de alcool la un loc“. Comentând acest raport, cotidianul londonez The Guardian spune: „În fiecare an, peste două milioane de oameni mor din cauza accidentelor de la locul de muncă sau a bolilor profesionale. . . . Expunerea la praf, substanţe chimice, zgomot şi radiaţii duce la cancer, boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale“. Iar munca copilului şi munca forţată sunt alte două crude realităţi în ce priveşte condiţiile în care se desfăşoară astăzi munca. În plus, există acel gen de surmenaj care, în opinia psihologului Steven Berglas, te face „să arzi ca o supernovă“. El spune despre angajatul sârguincios ajuns în culmea carierei sale că simte „o permanentă teamă şi îngrijorare, tristeţe sau deprimare din cauza sentimentului că e prins în munca şi în cariera sa ca într-o capcană din care nu poate să scape şi în care nu găseşte satisfacţie interioară“. Munca asiduă şi dependenţa de muncă Într-o lume în care mulţi trudesc ore îndelungate, e necesar să facem distincţie între munca asiduă şi dependenţa de muncă. Pentru un lucrător sârguincios, munca este o obligaţie importantă, care poate aduce şi satisfacţii; însă pentru un om dependent de muncă, serviciul este un refugiu într-o lume periculoasă şi imprevizibilă. Lucrătorul sârguincios ştie când să închidă computerul, să-şi mute gândurile de la activităţile legate de serviciu şi să participe şi cu mintea, de exemplu, la aniversarea căsătoriei; dar lucrătorul dependent nu mai are loc pentru nimic în viaţa sa. Spre deosebire de lucrătorul sârguincios, acesta simte că munca excesivă îi face să-i crească adrenalina, aducându-i satisfacţie emoţională.În societatea modernă, care proslăveşte munca în exces, nu se mai face diferenţă între munca asiduă şi dependenţa de muncă. Uneori, din cauza modemurilor, a telefoanelor celulare şi a pagerelor nu se mai face distincţie nici între serviciu şi casă. Când orice loc poate fi loc de muncă şi orice oră poate fi oră de lucru, unii ajung să muncească până la epuizare. Cum reacţionează unii oameni la această atitudine nesănătoasă? Sociologii au observat la cei prea stresaţi şi prea ocupaţi cu munca o tendinţă de a-şi privi locul de muncă dintr-o perspectivă spirituală şi de a îmbina viaţa religioasă cu cea profesională. În San Francisco Examiner se arată că „tendinţa de a îmbina spiritualitatea cu munca a devenit un fenomen larg răspândit“.Iată ce se spunea într-un raport despre Silicon Valley, un fel de Mecca a tehnologiei înalte în Statele Unite: „În timp ce directorii văd cum parcările de la locurile de muncă se golesc ca urmare a restructurărilor, parcările de la locurile unde se ţin studii biblice serale sunt tot mai pline“. Indiferent cum s-ar putea interpreta acest lucru, oameni din întreaga lume s-au convins că Biblia are o influenţă pozitivă asupra concepţiei despre muncă şi îi ajută să ducă o viaţă mai echilibrată.Cum ne poate ajuta Biblia să dobândim o concepţie echilibrată despre muncă? Există în Sfintele Scripturi principii utile în rezolvarea problemelor legate de locurile de muncă din societatea modernă? Următorul articol va răspunde la aceste întrebări. Munca - Binecuvântare sau blestem? „Nu este altceva mai bun pentru om decât . . . să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din munca lui.“  Eclesiastul 2:24. „Epuizat la sfârşitul zilei de lucru.“ Aşa au declarat că se simt foarte des o treime dintre angajaţii chestionaţi cu ocazia unui studiu recent. Iar acest lucru nu este deloc surprinzător într-o lume în care oamenii suferă de stres; ei petrec din ce în ce mai multe ore la serviciu şi îşi iau din ce în ce mai mult de lucru acasă, şi aceasta în condiţiile în care şefii lor le spun rareori un cuvânt de apreciere.Odată cu apariţia producţiei în masă, mulţi muncitori se simt ca un dinte de la o rotiţă dintr-o uriaşă şi impersonală maşinărie. Creativitatea este deseori înăbuşită, ceea ce, în mod inevitabil, afectează atitudinea oamenilor faţă de muncă. Ei îşi pierd cu uşurinţă interesul faţă de muncă şi nu mai sunt preocupaţi de calitate. Plăcerea de a lucra dispare, iar unii ajung chiar să-şi urască locul de muncă. Să ne examinăm atitudinea faţă de muncă E adevărat, nu ne putem schimba întotdeauna situaţia. Însă nu sunteţi de acord că ne putem schimba atitudinea? Dacă sesizaţi că sunteţi influenţaţi într-o oarecare măsură de concepţiile negative despre muncă, veţi găsi util să analizaţi punctul de vedere al lui Dumnezeu şi principiile divine cu privire la acest subiect (Eclesiastul 5:18). Lucrul acesta i-a ajutat pe mulţi să fie mai fericiţi şi mai mulţumiţi în munca lor. Dumnezeu este Exemplul Suprem în muncă. Dumnezeu lucrează. Probabil că nu v-aţi gândit niciodată la el astfel, dar aceasta e prima ipostază în care este prezentat în Biblie. Cartea biblică Geneza începe cu relatarea despre cum a creat Iehova cerurile şi pământul (Geneza 1:1). Gândiţi-vă la rolurile pe care le-a îndeplinit Dumnezeu când a început să creeze: proiectant, organizator, inginer, artist, specialist în materiale, constructor, chimist, biolog, zoolog, programator, lingvist, ca să enumerăm doar câteva.  Proverbele 8:12, 22–31. Ce putem spune despre calitatea lucrării lui Dumnezeu? Biblia declară că lucrarea sa a fost „bună“ şi „foarte bună“ (Geneza 1:4, 31). Într-adevăr, creaţia ‘spune slava lui Dumnezeu’ şi ar trebui şi noi să ne simţim îndemnaţi să-l lăudăm!  Psalmii 19:1; 148:1. Însă lucrarea lui Iehova Dumnezeu nu s-a încheiat odată cu crearea cerurilor fizice, a pământului şi a primei perechi umane. Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a spus: „Tatăl meu a lucrat încontinuu până acum“ (Ioan 5:17). Da, Iehova continuă să lucreze îngrijindu-se de creaturile sale, susţinând creaţia şi salvându-i pe închinătorii săi loiali (Neemia 9:6; Psalmii 36:6; 145:15, 16). El chiar foloseşte oameni, care sunt „colaboratori ai lui Dumnezeu“, să ajute la realizarea anumitor sarcini.  1 Corinteni 3:9.Munca poate fi o binecuvântare. Nu spune Biblia că munca este un blestem? Din Geneza 3:17–19 ar putea părea că Dumnezeu i-a pedepsit pe Adam şi pe Eva pentru răzvrătire punând asupra lor povara muncii. Când i-a condamnat pe primii oameni, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ“. Era aceasta o condamnare generală la muncă?Nicidecum. Lipsa de loialitate a lui Adam şi a Evei a avut drept consecinţă faptul că Paradisul edenic nu a mai fost extins pe pământ atunci. Pământul a ajuns sub blestemul lui Dumnezeu şi, prin urmare, omul avea să asude şi să trudească pentru a obţine din el cele necesare vieţii.  Romani 8:20, 21. Departe de a o prezenta ca pe un blestem, Biblia arată că munca este o binecuvântare ce trebuie apreciată. Aşa cum s-a spus mai sus, Dumnezeu însuşi lucrează din plin. El a creat omul după imaginea sa şi i-a dat capacitatea şi autoritatea de a administra creaţia pământească (Geneza 1:26, 28; 2:15). Dumnezeu i-a dat omului munca înainte de a spune cuvintele consemnate în Geneza 3:19. Dacă munca ar fi fost un blestem sau un lucru rău, Iehova nu i-ar fi încurajat niciodată pe oameni să lucreze. Noe şi familia sa au avut mult de lucru înainte şi după Potop. Şi în era creştină, discipolii lui Isus au fost îndemnaţi să muncească.  1 Tesaloniceni 4:11.Cu toate acestea, nimeni nu poate nega că în timpurile noastre munca este uneori o povară. Stresul, riscurile, plictiseala, dezamăgirile, concurenţa, decepţiile şi nedreptatea sunt doar câteva exemple de „spini şi pălămidă“ de care au parte cei ce muncesc. Dar munca în sine nu este un blestem. Biblia spune în Eclesiastul 3:13 că munca şi roadele ei sunt un dar de la Dumnezeu.  Vezi chenarul „Să facem faţă stresului legat de muncă“.Putem să-l glorificăm pe Dumnezeu prin munca noastră. Munca de calitate a fost întotdeauna apreciată, iar pentru cel ce-şi însuşeşte punctul de vedere al Bibliei, calitatea este importantă. De fapt, lucrările lui Dumnezeu însuşi sunt de o calitate desăvârşită. El ne-a înzestrat cu talente şi aptitudini şi doreşte să ni le folosim într-un scop bun. De exemplu, când s-a construit tabernacolul în anticul Israel, Iehova i-a umplut pe Beţaleel şi Oholiab cu înţelepciune, pricepere şi cunoştinţă pentru a face anumite lucrări care pretindeau măiestrie artistică şi îndemânare (Exodul 31:1–11). De aici înţelegem că Dumnezeu a arătat un interes deosebit în ce priveşte proiectul, modul în care era executată lucrarea, meşteşugul şi alte detalii ale muncii lor. Acest lucru are implicaţii profunde asupra modului în care ne privim aptitudinile cu care suntem înzestraţi şi asupra obiceiurilor de muncă. Ne ajută să le vedem ca pe nişte daruri de la Dumnezeu, care nu trebuie luate de la sine înţeles. Astfel, creştinii sunt îndemnaţi să-şi îndeplinească sarcinile ca şi cum însuşi Dumnezeu le-ar evalua calitatea muncii: „Orice lucru faceţi, lucraţi la el din tot sufletul, ca pentru Iehova, şi nu ca pentru oameni“ (Coloseni 3:23). Slujitorilor lui Dumnezeu li se porunceşte să lucreze cu sârguinţă, făcând astfel mesajul creştin mai atrăgător pentru colegii de serviciu şi pentru alţii. .Întrucât prin munca noastră îl putem glorifica pe Dumnezeu, trebuie să ne întrebăm: Este munca mea de calitate? Cât de conştiincios lucrez? Ar fi Dumnezeu mulţumit de munca mea? Sunt pe deplin mulţumit de felul în care mi-am îndeplinit sarcinile? Dacă nu, înseamnă că se mai pot face îmbunătăţiri.  Proverbele 10:4; 22:29.Să echilibrăm munca cu spiritualitatea. Deşi munca asiduă este lăudabilă, pentru a găsi satisfacţie în muncă şi în viaţă este neapărat necesar încă un lucru: spiritualitatea. Regele Solomon, care a muncit cu toată inima şi s-a bucurat de tot ceea ce putea oferi viaţa, a ajuns la următoarea concluzie: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“.  Eclesiastul 12:13. Indiferent ce facem, trebuie să ţinem cont de voinţa lui Dumnezeu. Lucrăm noi în armonie cu voinţa divină sau ne-am putea găsi în situaţia de a acţiona împotriva ei? Ne străduim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu sau căutăm doar plăcerea noastră? Dacă nu înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, vom avea în cele din urmă un dureros sentiment de gol, simţindu-ne singuri şi fără speranţă.Steven Berglas arăta că managerii care muncesc până la epuizare „găsesc o cauză pe care să o urmeze cu pasiune şi care să devină o parte a vieţii lor“. Însă nu există cauză mai nobilă decât a-l sluji pe Cel ce ne-a înzestrat cu aptitudinile şi capacitatea de a face o muncă utilă. Dacă îndeplinim lucrarea care-l bucură pe Creator, vom găsi cu siguranţă satisfacţie. Pentru Isus, lucrarea încredinţată de Iehova era ca o hrană nutritivă, gustoasă, care te înviorează şi te întăreşte (Ioan 4:34; 5:36). Şi să nu uităm că Dumnezeu, Exemplul Suprem în muncă, ne invită să devenim „colaboratori“ ai săi.  1 Corinteni 3:9.Faptul de a-i sluji lui Dumnezeu şi de a progresa pe plan spiritual ne ajută să ne îndeplinim mai bine şi cu mai multă bucurie munca şi responsabilităţile. Întrucât la locul de muncă există deseori presiuni şi conflicte şi suntem solicitaţi foarte mult, credinţa noastră bine înrădăcinată şi spiritualitatea ne vor oferi forţa atât de necesară pentru a fi angajaţi sau patroni mai buni. Pe de altă parte, diferitele situaţii cu care ne confruntăm în acest sistem de lucruri înstrăinat de Dumnezeu ne pot atenţiona asupra domeniilor în care avem nevoie de mai multă credinţă. 1 Corinteni 16:13, 14. Când munca va fi o binecuvântare Cei ce lucrează acum din greu în serviciul pentru Dumnezeu aşteaptă cu nerăbdare timpul când Paradisul va fi restabilit pe pământ şi toţi oamenii vor înfăptui o muncă utilă şi plină de satisfacţii. Isaia, un profet al lui Iehova, a descris acele timpuri astfel: „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul . . . aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor“. Isaia 65:21–23.Ce binecuvântare va fi atunci munca! Învăţând care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la tine şi lucrând în armonie cu ea, fie ca şi tu să te afli printre cei binecuvântaţi de Iehova şi ‘să vezi întotdeauna binele în mijlocul întregii tale munci’. Eclesiastul 3:13. Sa facem fata stresului legat de munca Medicii includ stresul de la locul de muncă în categoria riscurilor ocupaţionale. El poate cauza ulcer sau depresie şi poate duce chiar la sinucidere. Japonezii au şi un termen pentru acest tip de stres, karoshi, însemnând „moarte din cauza muncii excesive“.Stresul poate fi generat de diferiţi factori legaţi de muncă, printre care schimbarea programului sau a condiţiilor de lucru, neînţelegerile cu şefii, schimbarea sarcinilor sau a muncii repartizate, concedierea şi pensionarea. Unii încearcă să scape de stres schimbându-şi mereu locul de muncă sau mediul. Alţii încearcă să-l reprime, pentru a constata apoi că se manifestă în alte aspecte ale vieţii, de cele mai multe ori în familie. Unii chiar suferă pe plan emoţional, căzând pradă disperării şi depresiei. Creştinii însă ştiu cum să lupte împotriva stresului cauzat de muncă. Biblia oferă numeroase principii care ne ajută să trecem prin momentele dificile şi să facem ca o încercare să se dovedească benefică pe plan spiritual şi emoţional. De pildă, Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi niciodată în legătură cu ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea propriile ei îngrijorări. Ajunge fiecărei zile răul ei“. Prin aceste cuvinte suntem încurajaţi să ne concentrăm doar asupra problemelor de azi şi nu asupra problemelor de mâine, evitând astfel să le exagerăm. De fapt, exagerarea lor nu face decât să crească stresul.  Matei 6:25–34.Este foarte important ca un creştin să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu, şi nu pe propriile forţe. Când simţim că am ajuns la capătul puterilor, Dumnezeu ne poate da pace şi bucurie în inimă şi înţelepciunea de care avem nevoie pentru a face faţă oricărei probleme. Apostolul Pavel a scris: „Continuaţi să căpătaţi putere în Domnul şi în tăria forţei sale“.  Efeseni 6:10; Filipeni 4:7. În plus, chiar şi situaţiile stresante pot avea efecte benefice. Încercările ne pot face să ne apropiem de Iehova, dacă ne punem încrederea în el şi căutăm îndrumarea sa. De asemenea, ne pot stimula să continuăm să cultivăm calităţi creştine şi să dobândim capacitatea de a persevera în încercări. Iată ce îndemn ne dă Pavel: „Să exultăm în timp ce suntem în necazuri, întrucât ştim că necazul produce perseverenţă; perseverenţa, la rândul ei, o stare aprobată; starea aprobată, la rândul ei, speranţă“.  Romani 5:3, 4.Prin urmare, în loc să devină o sursă de disperare şi suferinţă, stresul poate fi chiar un stimulent în creşterea noastră spirituală. Sa aplicam princiipile Biblice la locul de munca Când atitudinea şi comportarea noastră la locul de muncă reflectă principiile biblice, colegii de serviciu şi alţii se pot simţi mai atraşi de mesajul Bibliei. În scrisoarea către Tit, apostolul Pavel îi îndeamnă pe cei ce trebuiau să muncească pentru alţii, asemenea angajaţilor de azi, „să le fie supuşi supraveghetorilor lor în toate lucrurile şi să-i satisfacă pe deplin, neîntorcându-le vorba, necomiţând furturi, ci demonstrând o bună fidelitate în toate privinţele, ca să împodobească învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile“. Tit 2:9, 10.Un om de afaceri a scris la sediul mondial al Martorilor lui Iehova: „Vă scriu pentru a vă cere permisiunea să angajez Martori ai lui Iehova. Doresc acest lucru deoarece am certitudinea că sunt oameni cinstiţi, sinceri şi demni de încredere, care nu îşi înşeală patronii. Ei sunt singurii oameni în care am încredere. Vă rog să mă ajutaţi“. Kyle este o creştină ce lucrează ca secretară la o şcoală privată. Din cauza unei neînţelegeri, o colegă de serviciu a înjurat-o în faţa unor elevi. „A trebuit să fiu atentă să nu pătez numele lui Iehova“, îşi aminteşte Kyle. Următoarele cinci zile, ea s-a tot gândit cum să aplice principiile biblice. Unul dintre principii este cel din Romani 12:18: „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“. Kyle i-a trimis colegei sale un e-mail prin care şi-a cerut scuze pentru tensiunile apărute între ele. Apoi a invitat-o să rămână după programul de lucru pentru a clarifica situaţia. După ce au discutat, colega lui Kyle şi-a schimbat atitudinea şi a recunoscut că modul acesteia de a proceda a fost înţelept. Ea i-a zis lui Kyle: „Sunt sigură că ai procedat aşa datorită religiei tale“, după care a îmbrăţişat-o cu căldură şi i-a spus noapte bună. Concluzia lui Kyle? „Când aplici principiile biblice nu dai niciodată greş.“