Sunt practice pentru tine invataturile lui Isus ?

Influenţa lui Isus asupra omenirii „Tot ce scrie în Evanghelii că a spus Isus, în public şi în particular, ar fi putut fi rostit de el în două ore“, a remarcat Edgar Goodspeed, traducător al Bibliei. „Chiar dacă nu sunt multe la număr, învăţăturile sale sunt atât de emoţionante, de îmbolditoare şi de pătrunzătoare, încât putem spune fără teama de a greşi că nimeni n-a avut o influenţă atât de mare asupra lumii.“ În anul 33 e.n., când Isus Cristos şi-a încheiat ministerul pământesc, continuatorii săi numărau cel puţin 120 de bărbaţi şi femei (Faptele 1:15). În prezent, peste două miliarde de oameni se declară creştini, iar alte câteva sute de milioane îl consideră pe Isus un profet. Învăţăturile sale au avut fără îndoială un mare impact asupra omenirii.Influenţa lui Isus asupra societăţii umane a fost recunoscută chiar şi de unii lideri necreştini. De exemplu, rabinul Hyman Enelow a scris: „În istoria universală a religiilor, Isus este persoana cea mai cunoscută, cea mai studiată şi cu cea mai mare influenţă“. Enelow a adăugat: „Cine ar putea măsura tot ce a însemnat Isus pentru omenire? Iubirea pe care a insuflat-o, mângâierea pe care a adus-o, binele pe care l-a făcut, speranţa şi bucuria pe care le-a adus în sufletul oamenilor sunt fără egal în toată istoria umanităţii. Nici unul dintre oamenii iluştri sau dintre oamenii care au făcut bine omenirii nu poate fi comparat cu Isus în ce priveşte atracţia şi influenţa exercitate de personalitatea sa asupra oamenilor din întreaga lume. El este cel mai fascinant personaj din istorie“. Iar liderul hindus Mahatma Gandhi a declarat: „N-am auzit de nimeni care să fi făcut mai mult pentru omenire decât Isus. De fapt, creştinismul este ireproşabil“. Însă a adăugat: „Problema sunteţi voi, creştinii. N-aţi făcut nici măcar primul pas ca să trăiţi la înălţimea propriilor voastre învăţături“. După cum arată istoria, creştinătatea n-a reuşit să trăiască la înălţimea învăţăturile lui Isus. Cecil Cadoux, istoric al creştinismului, a remarcat că „tendinţa tot mai mare spre laxism la toate nivelurile Bisericii le-a atras atenţia conducătorilor creştinilor încă din . . . 140 A.D“. El a adăugat: „Această abatere de la rigoarea moralei creştine din secolul I a favorizat, cum era de aşteptat, procesul de adoptare a căilor lumii“. Degradarea morală a luat amploare în secolul al IV-lea, odată cu trecerea la creştinism a împăratului roman Constantin. Cadoux a scris: „Istoricii au consemnat, şi uneori au deplâns, compromisul enorm pe care l-a făcut Biserica aliindu-se cu Constantin“. În secolele care au urmat, creştinii nominali au săvârşit multe fapte dezgustătoare care dezonorează numele lui Cristos.Prin urmare, întrebările la care vrem să răspundem sunt: Care sunt învăţăturile lui Isus? Şi cum ar trebui să ne influenţeze ele viaţa? Ce influenţă are Isus Cristos asupra ta? În lumina celor discutate în primul articol, mai putem avea vreo îndoială că învăţăturile lui Isus au avut un mare impact asupra omenirii? Rămâne însă o întrebare, pe care ar trebui să ne-o punem fiecare, şi anume: Ce influenţă au învăţăturile lui Isus asupra mea?Învăţăturile lui Isus au cuprins o gamă largă de subiecte. Lecţiile valoroase care se desprind din ele sunt utile în orice domeniu al vieţii. Să ne concentrăm atenţia asupra a ceea ce a spus Isus cu privire la stabilirea priorităţilor în viaţă, la cultivarea prieteniei cu Dumnezeu, la păstrarea unor bune relaţii cu semenii, la rezolvarea problemelor şi la evitarea actelor de violenţă. Stabiliţi-vă priorităţi în viaţă! Trăim într-o lume trepidantă, care ne consumă atât de mult timp şi energie, încât abia dacă ne mai rămâne loc pentru activităţi spirituale. Să luăm cazul unui bărbat sub 30 de ani, căruia îi vom spune Jerry. Deşi poartă cu plăcere discuţii pe teme spirituale şi apreciază ceea ce învaţă, el se plânge: „Pur şi simplu nu găsesc timp să mă ocup serios de aceste lucruri. Lucrez şase zile pe săptămână. Duminica este singura mea zi liberă. După ce îmi termin treburile, sunt prea obosit să mai fac altceva“. Dacă sunteţi într-o situaţie asemănătoare, puteţi trage mari foloase din ceea ce i-a învăţat Isus pe oameni în Predica de pe munte.Isus a spus mulţimii care se strânsese să-l asculte: „Încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, cu privire la ce veţi mânca sau ce veţi bea, sau pentru corpurile voastre, cu privire la ce veţi îmbrăca. Nu înseamnă sufletul mai mult decât hrana şi corpul mai mult decât îmbrăcămintea? Observaţi atent păsările cerului, deoarece ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în depozite; totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decât ele? . . . Astfel, nu vă îngrijoraţi niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate acestea sunt lucrurile pe care naţiunile le urmăresc cu aviditate. Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:25–33). Ce învăţăm de aici? Isus n-a sugerat prin aceste cuvinte să nu ne îngrijim de necesităţile noastre materiale sau de cele ale familiei noastre. „Cu certitudine, dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui, şi îndeosebi de cei care sunt membri ai casei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât o persoană fără credinţă“ (1 Timotei 5:8). Însă Isus ne-a promis că, dacă vom pune pe primul plan lucrurile cu adevărat importante dând prioritate activităţilor spirituale, Dumnezeu se va îngriji să nu ne lipsească nimic. Învăţăm de aici care ar trebuie să fie priorităţile noastre. Cei ce aplică acest sfat au parte de fericire, căci „fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“. Matei 5:3. Să cultivăm relaţii de prietenie cu Dumnezeu Cei conştienţi de necesităţile lor spirituale înţeleg că este important să cultive relaţii apropiate cu Dumnezeu. Cum legăm o prietenie strânsă cu cineva? Încercând să cunoaştem mai bine acea persoană, nu-i aşa? Ne facem timp pentru a afla cum gândeşte, ce trăsături de personalitate şi ce calităţi are, ce a realizat, ce-i place şi ce nu-i place. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul cultivării relaţiilor de prietenie cu Dumnezeu. E necesară o cunoştinţă exactă despre el. Când s-a rugat lui Dumnezeu pentru discipolii săi, Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Într-adevăr, dacă vrem să devenim prieteni apropiaţi cu Dumnezeu, trebuie să-l cunoaştem. Singura sursă a acestei cunoştinţe este Biblia, Cuvântul său inspirat (2 Timotei 3:16). Trebuie să ne rezervăm timp pentru a studia Scripturile.Totuşi, doar cunoştinţa nu e de ajuns. În aceeaşi rugăciune, Isus a spus: „Ei apostolii au respectat cuvântul tău“ (Ioan 17:6). Nu e suficient doar să învăţăm despre Dumnezeu, ci trebuie să şi acţionăm în armonie cu învăţăturile sale. Am putea deveni altfel prieteni cu el? Ne-am putea aştepta ca prietenia dintre noi şi altă persoană să înflorească dacă am face în mod intenţionat lucruri care sunt în contradicţie cu concepţiile sau cu principiile acesteia? Aşadar, modul de gândire al lui Dumnezeu şi principiile sale ar trebui să ne îndrume întotdeauna paşii în viaţă. În continuare, vom vedea cum putem aplica două dintre principiile sale în relaţiile cu semenii. Păstraţi relaţii bune cu alţii Odată, Isus a spus o pildă pentru a transmite o învăţătură valoroasă cu privire la relaţiile interumane. În pildă era vorba de un rege care a vrut să încheie socotelile cu servitorii săi. Unul dintre ei avea o datorie imensă. Şi cum acel om nu putea s-o înapoieze, stăpânul a poruncit ca servitorul acela să fie vândut împreună cu soţia şi cu copiii lui pentru ca datoria ce-o avea la el să fie achitată. Datornicul a căzut la picioarele stăpânului său şi l-a implorat: „Fii răbdător cu mine şi îţi voi restitui totul“. Făcându-i-se milă de el, stăpânul său i-a anulat întreaga datorie. Dar sclavul acela a plecat, l-a găsit pe un tovarăş de sclavie care îi datora o mică sumă de bani şi i-a cerut să-i restituie datoria. Deşi acesta din urmă l-a implorat să fie îndurător cu el, primul sclav a cerut ca tovarăşul său să stea la închisoare până îşi va plăti întreaga datorie. Când regele a aflat de cele întâmplate, s-a mâniat rău. „Nu trebuia ca tu . . . să te înduri de tovarăşul tău de sclavie, după cum şi eu m-am îndurat de tine?“, l-a întrebat el. Şi l-a dat pe mâna temnicerilor până când avea să-i restituie tot ce-i datora. Isus a spus în încheiere: „În mod asemănător va proceda şi Tatăl meu ceresc cu voi dacă nu iertaţi din inimă, fiecare pe fratele său“.  Matei 18:23–35. Întrucât suntem oameni imperfecţi, avem multe lipsuri. Niciodată nu i-am putea plăti lui Dumnezeu toată datoria pe care am acumulat-o la el prin încălcarea repetată a legilor sale. Ceea ce putem face este să căutăm iertarea sa. Iar Iehova Dumnezeu este gata să ne ierte toate păcatele cu condiţia să le iertăm şi noi fraţilor noştri păcatele pe care le comit împotriva noastră. Ce învăţătură plină de forţă! Isus şi-a învăţat continuatorii să se roage astfel: „Iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“.  Matei 6:12. Mergeţi la rădăcina problemei Isus a cunoscut cel mai bine natura umană. Sfaturile pe care le-a dat el cu privire la rezolvarea problemelor se concentrează asupra cauzei acestora. Să analizăm câteva exemple.Isus a spus: „Aţi auzit că li s-a zis celor din timpurile antice: «Să nu asasinezi; iar cine comite un asasinat va fi răspunzător înaintea tribunalului». Totuşi, eu vă spun că oricine continuă să fie mânios pe fratele său va fi răspunzător înaintea tribunalului“ (Matei 5:21, 22). Isus a arătat aici că rădăcina problemei, adică a asasinatului, este mai gravă decât actul de violenţă în sine. Adevărata problemă constă în sentimentele care încolţesc în inima unui ucigaş. Dacă oamenii n-ar permite resentimentelor sau mâniei să se dezvolte în sufletul lor, n-ar exista acte premeditate de violenţă. Câte vieţi ar fi fost cruţate dacă s-ar fi respectat această învăţătură! Remarcaţi cum Isus vorbeşte despre cauza unei alte probleme care provoacă multă suferinţă. El a spus mulţimii: „Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter». Dar eu vă spun că oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui. Deci, dacă ochiul tău drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine“ (Matei 5:27–29). Isus a arătat că problema nu constă doar în actul imoral, ci în ceea ce îl precede, şi anume dorinţele imorale. Dacă o persoană refuză să se gândească la lucruri nepotrivite şi le scoate din mintea sa, nu va ajunge să comită acte imorale. „Pune-ţi sabia la locul ei“ În noaptea în care Isus a fost trădat şi arestat, unul dintre discipolii săi a scos sabia pentru a-l apăra. Isus i-a poruncit acestuia: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie“ (Matei 26:52). În dimineaţa următoare, Isus i-a spus lui Ponţiu Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Este practică această învăţătură?Cum au considerat creştinii din secolul I învăţătura lui Isus privitoare la nonviolenţă? În lucrarea The Early Christian Attitude to War se spune: „De vreme ce învăţăturile lui Isus interziceau orice formă de agresiune sau de violenţă împotriva altora, era clar că participarea la război e greşită . . . Primii creştini au urmat întocmai cuvintele lui Isus, înţelegând în sens literal învăţăturile sale cu privire la blândeţe şi la nonviolenţă. Semnul distinctiv al religiei lor era pacea; ei au condamnat cu vehemenţă războiul pentru că acesta implica vărsare de sânge“. Cât de diferită ar fi fost istoria dacă toţi cei ce au pretins că sunt creştini ar fi respectat această învăţătură a lui Isus!