Este obezitatea într-adevăr o problemă? „Obezitatea se răspândeşte în rândul adolescenţilor asemenea unei epidemii.“ S. K. Wangnoo, medic primar endocrinolog la Spitalul Indraprastha Apollo din Delhi (India).  Potrivit cuvintelor de mai sus, schimbarea stilului de viaţă în multe familii de indieni din clasa de mijloc a dus la răspândirea obezităţii în rândul adolescenţilor. Această afecţiune care a atins proporţii epidemice ia progresiv amploare în tot mai multe ţări pe măsură ce oamenii fac mai puţină mişcare şi devin dependenţi de alimentele bogate în calorii, dar fără valoare nutritivă. Un consultant pe probleme de sănătate la adolescenţi a spus: „În Marea Britanie următoarea generaţie va avea . . . cel mai mare număr de obezi din istoria omenirii“. Iată ce precizează ziarul Guardian Weekly: „În trecut, obezitatea îi afecta mai mult pe adulţi. În prezent, obiceiurile alimentare şi stilul de viaţă sedentar al generaţiei tinere din Marea Britanie generează probleme care înainte existau numai în SUA. Obezitatea cronică îi predispune pe tineri la diabet, boli cardiace şi cancer“.Autorii cărţii Food Fight afirmă: „Consumul excesiv de mâncare şi băuturi a luat locul malnutriţiei, devenind principala problemă alimentară mondială“. Scriind în The Atlantic Monthly, Don Peck remarcă: „Aproximativ nouă milioane de americani suferă de «obezitate morbidă», ceea ce înseamnă că depăşesc cu peste 45 kg greutatea normală“. În Statele Unite, afecţiunile legate de greutatea corporală cauzează anual moartea prematură a 300 000 de oameni, fiind „a doua cauză de deces după fumat“. Peck trage următoarea concluzie: „În curând, obezitatea ar putea afecta mai multe persoane decât foametea şi bolile infecţioase, devenind, la nivel mondial, cea mai îngrijorătoare problemă de sănătate publică“. Prin urmare, cine îşi poate permite să ignore pericolele pe care le prezintă obezitatea? În cartea sa Eat, Drink, and Be Healthy, dr. Walter Willett scrie că, „pe lângă fumat, cifra care se uită ţintă la tine de jos, de pe cadranul cântarului, este cel mai important indiciu al stării tale de sănătate în viitor“. Să reţinem: expresia-cheie este în viitor. Ce este obezitatea? Când se poate spune că eşti obez şi nu doar supraponderal? Potrivit opiniei specialiştilor de la Clinica Mayo din Rochester (Minnesota, SUA), „în termeni simpli, eşti obez când, din cauza grăsimii în exces, depăşeşti cu mult greutatea normală“. Dar cum se poate stabili ce înseamnă, în cazul fiecăruia, a fi supraponderal? Tabelele de corelare a greutăţii cu înălţimea sunt un criteriu aproximativ după care cineva poate stabili dacă este doar supraponderal sau a intrat în categoria obezilor (vezi tabelul de la pagina 5). Totuşi, aceste tabele nu ţin cont de diferenţele de structură anatomică. Iată ce spun specialiştii de la Clinica Mayo: „Starea de sănătate se poate evalua mai bine după cantitatea de grăsime decât după greutatea corpului“. De pildă, greutatea unui sportiv este mai mare probabil datorită masei musculare sau structurii osoase mai dezvoltate. Dar ce anume cauzează, în principal, depăşirea greutăţii normale sau obezitatea? În următorul articol se va răspunde la această întrebare. Obezitatea Care sunt cauzele? „Ne aflăm într-o situaţie critică ce ar putea avea efecte de durată asupra sănătăţii copiilor noştri. Dacă societatea nu ia imediat măsuri preventive, obezitatea va continua să se răspândească.“ William Klish, profesor de pediatrie.Cei ce nu au probleme cu greutatea au tendinţa de a-i judeca pe supraponderali sau pe obezi considerându-i lipsiţi de voinţă şi de motivaţie. Dar aşa să fie oare? Sunt obezii neapărat persoane leneşe, care nu vor să facă exerciţii fizice? Sau există cauze şi mai complexe, foarte greu de controlat? Ereditate? Mediu? Sau ambele? Iată ce se spune în cartea Food Fight: „Raportul dintre factorii genetici şi factorii de mediu în apariţia obezităţii este de mult timp un subiect controversat“. Ce se înţelege în acest context prin ‘factori genetici’? Unii avansează teoria că organismul uman are capacitatea de a stoca excesul de calorii pentru o posibilă folosire ulterioară. Aceeaşi sursă mai spune: „Legătura dintre factorii genetici şi obezitate este obiectul unor studii ce durează de decenii. . . . S-au făcut multe cercetări asupra relaţiei dintre genele umane şi obezitate. Se folosesc tehnici complexe pentru identificarea genelor răspunzătoare de predispoziţia unor oameni la îngrăşare şi la anumite boli, precum diabetul. În termeni ştiinţifici, variaţiile de greutate pot fi atribuite în proporţie de 25–40% genelor“. În carte se mai spune: „Având în vedere că obezitatea e pusă în general pe seama slăbiciunii celui în cauză, aceste date îndreaptă atenţia asupra importanţei factorilor biologici. Cu toate acestea, obezitatea se poate datora mediului în proporţie de 60% sau mai mult“. Cu alte cuvinte, una dintre cauzele principale ale obezităţii rămâne stilul de viaţă. Consumă persoana mai multe calorii decât reuşeşte organismul să ardă zilnic? Mănâncă regulat alimente nesănătoase? Dedică zilnic timp exerciţiilor fizice moderate? Clinica Mayo vorbeşte despre cauzele obezităţii în termeni simpli: „E adevărat, genele pot avea un anumit rol în depăşirea greutăţii normale sau în obezitate, dar în definitiv greutatea corpului depinde de alimentaţie şi de activitatea fizică. În timp, excesul de calorii, un stil de viaţă sedentar sau ambii factori duc la obezitate“ (sublinierea noastră). Aceeaşi sursă mai spune: „Deşi ereditatea joacă un anumit rol, asta nu înseamnă că eşti destinat să fii gras. . . . Indiferent de moştenirea genetică, greutatea corporală va depinde la urma urmei de alegerile tale în materie de alimentaţie şi mişcare“.Companiile comerciale al căror obiectiv este acela de a-i ajuta pe oameni să slăbească obţin profituri de milioane de dolari de pe urma celor care încearcă din răsputeri să-şi recapete silueta de odinioară. Totuşi, ce spun specialiştii despre programele promovate de aceste companii? „Obezitatea este foarte greu de tratat, iar majoritatea oamenilor care slăbesc nu-şi menţin greutatea“, se afirmă în cartea Food Fight. „Potrivit celor mai optimiste estimări, doar 25% unu din patru slăbesc şi rămân la aceeaşi greutate, dar asta după multe încercări.“ Indicele masei corporale Ce reprezintă el? Indicele masei corporale (IMC) este raportul înălţime-greutate şi te poate ajuta să stabileşti dacă eşti supraponderal sau dacă eşti deja obez. Potrivit Clinicii Mayo, un IMC între 18,5 şi 24,9 îţi arată că eşti sănătos. Dacă IMC-ul tău este între 25 şi 29,9, înseamnă că eşti supraponderal, iar dacă depăşeşte 30, eşti obez. Cum se poate folosi tabelul alăturat? Ar trebui să-i ceri medicului unele sugestii în acest sens sau o confirmare a categoriei în care te încadrezi?Pentru a-ţi calcula IMC-ul, împarte greutatea pe care o ai în kilograme la înălţimea în metri şi apoi împarte din nou rezultatul la înălţimea în metri. De exemplu, dacă ai 90 kg şi 1,80 m, IMC-ul este de 27,7 (90 : 1,80 : 1,80 = 27,7).
Pericolele obezităţii Obezitatea poate cauza grave probleme de sănătate. Dr. Scott Loren-Selco, neurolog la Centrul Medical al Universităţii din California de Sud, avertizează cu privire la pericolul diabetului de tip 2, pericol care îi pândeşte chiar şi pe tinerii obezi Iată ce spune el: „Întâlnim la tot pasul astfel de cazuri şi, credeţi-mă, e înfricoşător. Le spun pacienţilor obezi că i-aş duce pe secţia bolnavilor de diabet ca să-şi vadă posibilul viitor: orbi, persoane cu membre amputate, nenumăraţi oameni complet infirmi din cauza diabetului de tip 2 toţi obezi“. Care este una dintre cauze? „Oamenii îşi permit hamburgeri uriaşi şi cartofi prăjiţi prin urmare şi le cumpără“, spune Loren-Selco. „Nu le spune nimeni că nu e bine. Cu siguranţă, nici companiile fast-food şi nici majoritatea medicilor, care încă nu sunt specializaţi în nutriţie.“Dr. Edward Taub, renumit autor de lucrări pe teme de nutriţie, afirmă: „Acum este la modă şi chiar se crede că nu e rău să fii supraponderal; face parte din viaţa modernă. Pentru firmele ce prosperă de pe urma îngrăşării noastre, asta e o realizare uimitoare în sfera relaţiilor publice“. Specialiştii spun că persoanele care au corpul „în formă de pară“, la care grăsimea excesivă e dispusă pe şolduri, sunt mai sănătoase decât cele care au corpul „în formă de măr“, la care grăsimea e dispusă în jurul organelor abdominale (îndeosebi dacă talia depăşeşte 90–100 cm). De ce? Deoarece „grăsimea depusă în zona abdominală măreşte riscul hipertensiunii, al bolii coronariene, al diabetului, al accidentului vascular cerebral şi al anumitor tipuri de cancer“, se spune în cartea Mayo Clinic on Healthy Weight. „Dacă ai un corp în formă de pară, cu grăsime depusă pe şolduri, fese şi coapse, sănătatea nu-ţi este într-un pericol atât de mare.“Aşadar ce soluţie au milioane de adulţi şi copii de pretutindeni, care sunt supraponderali şi expuşi riscului unor complicaţii grave? Există vreun remediu eficient? Obezitatea - Ce soluţii există? Revista Treziti - va ! le-a intervievat pe Diane, dieteticiană, şi pe Ellen, asistentă medicală, care lucrează cu pacienţi supraponderali şi obezi. Ele au fost de acord că anumite tipuri de alimentaţie care se concentrează pe eliminarea carbohidraţilor şi pe aportul sporit de proteine (cărnuri) pot duce la scăderea în greutate. Totuşi, se spune că, în timp, această alimentaţie poate avea efecte secundare. O broşură medicală intitulată „Cum să aveţi o greutate normală“ afirmă: „Alimentaţia săracă în carbohidraţi, îndeosebi dacă e urmată fără avizul medicului, poate fi periculoasă. Ea are menirea de a cauza scăderea rapidă în greutate prin creşterea anormală a concentraţiei de corpi cetonici (un produs secundar al metabolismului lipidic)“. Dacă intenţionaţi să urmaţi o dietă săracă în carbohidraţi, consultaţi-vă mai întâi medicul.Dacă v-aţi propus să slăbiţi, nu disperaţi. „Nu e imposibil să vă ţineţi sub control greutatea şi nici nu trebuie să vă privaţi de anumite alimente sau să aveţi o alimentaţie monotonă, repetitivă“, spune dr. Walter Willett. „Cu eforturi conştiincioase şi cu puţină creativitate, majoritatea oamenilor reuşesc să-şi ţină sub control greutatea mult timp, având o alimentaţie plăcută şi echilibrată şi făcând aproape zilnic mişcare. Ca să te bucuri de o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă, merită cu siguranţă să depui eforturi.“ . Cât de importantă e mişcarea? Dr. Willett afirmă: „Pe lângă faptul de a nu fuma, mişcarea este cea mai bună modalitate de a-ţi întreţine şi de a-ţi ocroti sănătatea, precum şi de a preveni bolile cronice“. Cât de des ar trebui să facem mişcare? Care sunt foloasele efortului fizic?Potrivit specialiştilor, efectuarea zilnică de exerciţii fizice, chiar şi numai pentru 30 de minute, poate aduce multe foloase. Dar s-a spus că, pentru evitarea unor probleme grave de sănătate în viitor, e suficient şi de trei ori pe săptămână. Când facem exerciţii ardem calorii. Aşadar, întrebarea principală pe care ar trebui să şi-o pună cei care încearcă să slăbească este: Ard eu zilnic mai multe calorii decât consum? Dacă raportul e inversat, cu siguranţă veţi câştiga în greutate. Prin urmare, mergeţi pe jos sau cu bicicleta în loc să folosiţi maşina. Urcaţi pe scări în loc să luaţi liftul. Faceţi mişcare! Ardeţi calorii!Dr. Willett explică: „Pentru mulţi, mersul pe jos este un înlocuitor excelent al altor tipuri de activitate fizică, deoarece nu necesită un echipament special, se poate face oriunde şi oricând şi, în general, e lipsit de riscuri“. Acest sfat, bineînţeles, se referă la mersul în pas vioi, nu la o simplă plimbare. Dr. Willett recomandă 30 de minute de exerciţii fizice zilnic, dacă e posibil. Este tratamentul chirurgical cea mai bună soluţie? Pentru a scădea în greutate şi a preveni îngrăşarea ulterioară, unii pacienţi cu obezitate severă au urmat sfatul specialiştilor în probleme de obezitate. Aceştia recomandă diverse proceduri chirurgicale. Cui se adresează aceste operaţii? Scriitorii cărţii Mayo Clinic on Healthy Weight precizează: „Medicul îţi poate recomanda intervenţia chirurgicală dacă indicele masei tale corporale depăşeşte 40, semn de obezitate gravă“ .Lucrarea Mayo Clinic Health Letter arată: „În genere, tratamentul chirurgical se recomandă numai obezilor cu vârsta între 18 şi 65 de ani, care au un indice al masei corporale de peste 40 şi a căror sănătate este în mare pericol din cauza obezităţii“..Care sunt unele intervenţii chirurgicale de acest gen? Printre acestea se numără bypassul intestinului subţire, gastroplastia şi bypassul gastric. Cea din urmă constă în închiderea părţii superioare a stomacului, formându-se astfel un buzunar mic, cu o capacitate de aproape 15 ml. Intestinul subţire e tăiat şi ataşat la acest buzunar. În acest fel, cea mai mare parte a stomacului, precum şi duodenul sunt închise.Totuşi, ce se poate spune despre oamenii care au dat jos kilogramele în plus? A meritat efortul? Lupta cu obezitatea - Merită efortul? Revista Treziţi-vă! a intervievat mai mulţi oameni care se luptă cu obezitatea. Ce rezultate au obţinut? Ce le recomandă altor victime ale acestei afecţiuni atât de răspândite? ▪ Haideţi să vorbim cu Mike, care are 46 de ani, o înălţime de 1,83 m şi cântăreşte în prezent 130 kg. El atinsese 157 kg. Mike: „Chiar şi în tinereţe am fost supraponderal. Mi se trage din familie: şi fratele, şi surorile mele sunt supraponderali. În familia noastră era obiceiul să nu lăsăm nimic în farfurie, chiar dacă era prea mult. Ce anume m-a determinat să-mi schimb stilul de viaţă? Momentul în care medicul mi-a spus că exista un risc serios să fac diabet! Ideea de a depinde toată viaţa de insulină m-a speriat. De asemenea, aveam colesterolul mărit şi trebuia să iau medicamente.Eram sedentar din cauza locului de muncă. Situaţia este la fel şi în prezent. Aşadar, pentru a compensa lipsa de activitate, urmez un program regulat de exerciţii fizice, în care folosesc banda rulantă timp de o jumătate de oră de cel puţin trei ori pe săptămână. O altă măsură importantă pe care am luat-o e să notez tot ce mănânc în fiecare zi. Faptul că dieteticiana verifică lista în fiecare săptămână mă ajută să mă stăpânesc. Mi-am zis: «Dacă nu mănânc un anumit lucru, nici nu trebuie să-l trec pe listă!»Prin urmare, într-un an şi trei luni am slăbit 28 kg. Oricum, trebuie să mai slăbesc, pentru că vreau să ajung la 102. De aceea, am eliminat gustările, chipsurile şi mâncărurile la cutie. În ultimele luni am consumat salată şi legume cât n-am mâncat toată viaţa!Un alt factor care m-a îndemnat să trec la acţiune au fost examenele medicale pe care trebuie să mi le fac anual pentru reînnoirea permisului de şofer de camion. Riscam să-mi pierd permisul din cauza pericolului îmbolnăvirii de diabet. Acum situaţia s-a schimbat. Nu mai trebuie să iau medicamente ca să-mi ţin sub control colesterolul. Tensiunea mi s-a reglat şi iau mai puţine medicamente. Am mai multă energie şi chiar şi durerile mari de spate mi-au mai trecut. Încet, încet ies din categoria persoanelor obeze!“ Treziţi-vă!: „Poate susţine o soţie eforturile soţului de a slăbi?“ Mike: „Când eşti supraponderal şi te lupţi să slăbeşti, ai nevoie de cineva care să te sprijine. Dacă înainte soţia mea obişnuia să-şi arate afecţiunea hrănindu-mă bine, acum ea mă ajută să-mi limitez porţiile de mâncare. Nu-mi pot permite să o las mai moale pentru că, fără să-mi dau seama, încep din nou să pun kilograme“. ▪ Să vedem acum ce a spus un alt bărbat, pe care îl cheamă tot Mike, din Kansas (SUA). El are 43 de ani şi 1,73 m. L-am întrebat care a fost cea mai mare greutate atinsă şi care au fost cauzele. Mike: „Atinsesem cam 135 kg. Eram mereu obosit şi sleit de puteri. Nu puteam dormi din cauza problemelor respiratorii. Prin urmare, am mers la medic, iar el mi-a stabilit diagnosticul de apnee obstructivă în somn. De asemenea, doctorul a observat că eram hipertensiv“. Treziţi-vă!: „Ce soluţie ai găsit?“ Mike: „Medicul mi-a recomandat un aparat care, în timp ce dorm, îmi asigură o ventilaţie cu presiune pozitivă continuă. Astfel gâtul nu e obstrucţionat şi pot respira normal. Prin urmare, pe parcursul zilei sunt mai activ şi am început să scad în greutate. Folosesc şi banda rulantă de trei ori pe săptămână. Am urmat un regim alimentar cu mâncare mai puţină, evitând în acelaşi timp să-mi pun a doua oară în farfurie. Într-un singur an am reuşit să slăbesc 20 kg, dar trebuie să mai slăbesc încă 20. Merge greu, dar ştiu că pot“. Treziţi-vă!: „Ce altă motivaţie ai mai avut ca să slăbeşti?“ Mike: „Nu e plăcut să auzi la tot pasul remarce nepoliticoase şi sarcastice despre felul în care arăţi. Oamenii tind să creadă că eşti leneş. Ei nu-şi dau seama că obezitatea poate avea multe alte cauze. Cred că, în ceea ce mă priveşte, factorii ereditari au avut un oarecare rol, deoarece mai toţi din familia mea sunt supraponderali. Totuşi, sunt conştient că, pentru a slăbi, trebuie să fac mişcare şi să fiu foarte atent la alimentaţie“. ▪ Revista Treziţi-vă! l-a intervievat şi pe Wayne, din Oregon, care are 38 de ani. Când avea 31 de ani, cântărea 112 kg. Wayne: „Eram sedentar din cauza locului de muncă şi nici în rest nu făceam mişcare. M-am speriat când medicul mi-a spus că aveam hipertensiune şi riscam să fac unele complicaţii cardiace. M-a trimis la o dieteticiană. Ea mi-a făcut un program strict de exerciţii şi unul de alimentaţie ce consta în porţii reduse de mâncare. Am început să merg pe jos 5 km zilnic şi să mă trezesc devreme dimineaţa ca să fac mişcare. A trebuit să-mi schimb obiceiurile alimentare. Am eliminat alimentele bogate în calorii, dar fără valoare nutritivă şi am redus pâinea şi băuturile carbogazoase, înlocuindu-le cu mai multe fructe şi legume. Acum am 80 kg!“ Treziţi-vă!: „Ce foloase ai tras în urma acestor măsuri?“ Wayne: „Simt că trăiesc din nou şi că sunt mai sănătos. Înainte, eram într-o stare de inerţie; n-aveam pic de vlagă. În plus, nu mai trebuie să folosesc medicamente pentru hipertensiune. Acum pot să dau ochii cu oamenii fără să mă tem că vor face observaţii privind greutatea mea“. Este liposucţia o soluţie? Ce este liposucţia? Iată cum o defineşte un dicţionar: „De obicei, o procedură de chirurgie estetică prin care excesul de ţesut gras este înlăturat dintr-o anumită parte a corpului (coapse sau abdomen) prin aspiraţie. Se mai numeşte lipectomie prin aspiraţie“ (American Heritage Dictionary). Înseamnă oare aceasta că liposucţia este un remediu pentru obezitate?În lucrarea Mayo Clinic on Healthy Weight se spune că liposucţia este o tehnică de chirurgie estetică, şi nicidecum un program de scădere în greutate. Celulele adipoase sunt absorbite printr-un tub introdus sub piele. În timpul unei şedinţe, se pot înlătura câţiva litri de grăsime. Cu toate acestea, „intervenţia chirurgicală nu este un tratament pentru obezitate“. Este sigură această procedură? „La oamenii cu anumite afecţiuni cauzate de greutate, precum diabetul şi bolile cardiace, riscul de a face complicaţii în urma liposucţiei este mai mare.“ ▪ Charles (numele a fost schimbat) are o înălţime de 1,96 m. Greutatea maximă pe care a atins-o a fost de 168 kg. Charles: „Aveam mari probleme de sănătate care continuau să se agraveze. Nu puteam să urc scările. Nu aveam energie să muncesc. Am o slujbă din pricina căreia sunt sedentar; lucrez în cercetări şi am multe responsabilităţi. Mi-am dat seama că trebuia să fac ceva în privinţa greutăţii, îndeosebi după ce am consultat medicul. M-a avertizat că riscam să fac accident vascular cerebral şi ştiam ce efecte are. Asta m-a îndemnat să iau măsuri. Medicul mi-a prescris un regim alimentar strict şi un program de exerciţii sub supraveghere, folosind banda rulantă. Acum, după aproximativ un an, am ajuns la 136 kg. Dar trebuie să mai slăbesc. Foloasele pe care le-am obţinut până în prezent m-au convins că merită efortul şi sacrificiul. Acum pot urca scările şi am mai multă energie“. ▪ Marta, originară din El Salvador, are o înălţime de 1,65 şi ajunsese la 83 kg, făcând parte din categoria obezilor. Marta: „Când am mers la medic, m-a îndemnat cu seriozitate să slăbesc. I-am respectat sfatul avizat. Apoi, m-a trimis să mă vadă un nutriţionist, care mi-a explicat motivele pentru care trebuia să ţin un regim alimentar. Mi-a arătat cum să-mi limitez porţiile şi cum să verific ce mănânc. La început, a trebuit să-l ţin la curent cu toate astea în fiecare săptămână, apoi în fiecare lună, ca să vadă cum mă descurcam. Atât medicul, cât şi nutriţionistul m-au felicitat pentru progresele pe care le făceam. Între timp, am slăbit 12 kg şi mă menţin la 68“. Treziţi-vă!: „Ce ne poţi spune despre exerciţii şi tratamentul medicamentos?“ Marta: „Nu aveam colesterolul mare şi, prin urmare, nu trebuia să iau medicamente. Am introdus însă în programul meu zilnic mersul pe jos în pas vioi“. Treziţi-vă!: „Ce făceai când mergeai în vizită la prieteni şi ei insistau să mănânci mai mult decât mănânci acum?“ Marta: „Le spuneam doar: «Regimul pe care mi l-a recomandat medicul e spre binele meu». Şi de regulă ei nu insistau“. Aşadar, dacă sunteţi supraponderali sau obezi, ce puteţi face? Vechea zicală „Dacă vrei, poţi“ e valabilă în acest caz. Ai voinţa şi motivaţia de a face ceva în această privinţă? Dacă eşti copil sau adult supraponderal, ce alternative ai? Fie să pierzi kilograme, fie să pierzi ani buni din viaţă. Adoptă un stil de viaţă activ, care îţi va aduce satisfacţii şi împliniri chiar şi în lucruri mici, cum ar fi mărimi mai mici la îmbrăcăminte! |
Obezitatea - Ce solutii exista ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu