Furtul din magazine cum ne afecteaza ?

Furtul din magazine  distracţie inofensivă sau infracţiune gravă ? Imaginati-va următorul scenariu: Uşa unui supermarket se deschide, iar în prag îşi fac apariţia două adolescente îmbrăcate modern. Se îndreaptă spre raionul de cosmetice. Un gardian în uniformă vine în urma lor şi se opreşte la circa zece metri de ele, luând o poziţie menită a le descuraja să fure. Fetele iau în mână rujuri şi rimel şi se uită la ele.Îi aruncă o privire gardianului, care nu le scapă din ochi. Inima începe să le bată puternic. Una din ele se îndreaptă spre raftul cu lac de unghii şi ia câteva sticluţe în mână. Pare că nu se hotărăşte între două nuanţe asemănătoare de roşu şi strâmbă din nas. Lasă o sticluţă jos şi alege alta, de o nuanţă ceva mai închisă.Gardianul lasă privirea în jos, iar apoi se întoarce. Ca la un semnal, fetele strecoară rujurile şi oja în poşete. Feţele lor par netulburate, dar sângele le clocoteşte în vine. Mai rămân în faţa rafturilor vreo câteva minute, una uitându-se la pilele de unghii, iar cealaltă la creioanele de sprâncene. Apoi se uită una la alta, dau din cap aprobator şi o iau spre ieşire. Gardianul se dă într-o parte, iar fetele trec pe lângă el zâmbindu-i. Când ajung la accesoriile pentru telefoanele mobile, în partea opusă casei de marcat, se uită la obiectele expuse. Vorbesc în şoaptă despre husele de piele. Apoi se-ndreaptă spre ieşire. Cu fiecare pas, fiorul din ele creşte. Spaima şi emoţiile sunt tot mai intense. Când ies din magazin, fetele ar vrea să urle de fericire, dar nu scot un sunet. Acum sunt afară. De emoţie, obrajii le sunt roşii ca focul.Furtuna lăuntrică s-a mai potolit, iar fetele răsuflă uşurate. Iuţesc pasul, dar nu se pot opri din chicotit. Nu se gândesc decât că au reuşit. Personajele descrise sunt imaginare, dar scenariul este, din nefericire, real. Numai în Statele Unite se înregistrează zilnic circa un milion de cazuri de furt din magazine, iar fenomenul cunoaşte o amploare globală. Şi, după cum vom vedea în continuare, consecinţele sunt grave. Majoritatea hoţilor însă nu se gândesc prea mult la pagubele pe care le provoacă. Există chiar mulţi oameni care, deşi au bani, preferă să fure. De ce? De ce fură oamenii din magazine? „Nu cred că-l poţi cataloga drept furt. Aş spune că e mai degrabă o redistribuire absolut necesară a resurselor economice.“  Un preot anglican. Legenda spune că Robin Hood considera furtul justificat. Potrivit folclorului britanic, el fura de la bogaţi şi dădea la săraci. Clericul ale cărui cuvinte au fost menţionate mai sus consideră că sărăcia este un motiv întemeiat pentru a fura. Iată ce spune el despre hoţii care fură din magazine: „Îi înţeleg perfect. În definitiv, fapta lor e justificată“. Părerea lui este că magazinele mari ar trebui să-şi deschidă larg porţile o zi pe an şi să-i lase pe săraci să ia tot ce vor de pe rafturi, fără să plătească.Mulţi hoţi însă nu fură din cauza sărăciei. În Japonia, poliţia a arestat doi dintre angajaţii săi pentru furt din magazine. În Statele Unite, un membru aflat în consiliul de conducere al unei societăţi alimentare nonprofit a fost prins furând din magazinul societăţii. Adolescenţi care au bani de buzunar fură de multe ori lucruri de care nu au nevoie. Ce îi determină pe astfel de oameni să fure? „Te simţi grozav!“ Fiori. Spaimă. Putere. Asemenea celor două personaje din articolul precedent, unii hoţi au parte din plin de aceste trăiri. Dorinţa de a simţi acel fior puternic îi împinge să fure din nou. După ce a furat pentru prima oară în viaţa ei, o femeie a exclamat: „Eram în culmea fericirii. Am scăpat şi era. . . fantastic!“ Un timp a continuat să fure, dar mai târziu iată ce a spus ea: „Mi-era ruşine de mine. Dar parcă prinsesem aripi. Simţeam că trăiesc! Faptul că furam şi nu eram prinsă îmi dădea sentimentul extraordinar că puterea e în mâinile mele“.Un tânăr pe nume Hector spune că, după ce s-a lăsat de furat din magazine, luni la rând a simţit dorinţa puternică de a fura din nou. „Mă urmărea întruna. Parcă eram drogat. Când intram într-un mall şi vedeam un aparat de radio într-o vitrină mă gândeam: «Ce uşor l-aş putea lua. Şi nu m-ar prinde nimeni»“.Unii dintre cei ce fură pentru a-şi satisface dorinţa de senzaţii tari nu-şi doresc lucrurile pe care le fură. Într-un ziar indian se afirmă: „Psihologii sunt de părere că aceşti oameni fură deoarece doresc să simtă că trăiesc cu intensitate făcând ceva interzis. . . . Unii chiar duc înapoi obiectele furate“. Alte motive Depresia afectează zeci de milioane de oameni. Uneori, cei ce suferă de depresie adoptă un comportament nepotrivit, de exemplu furând din magazine.O fată de 14 ani care provenea dintr-o familie respectabilă şi înstărită şi se bucura de multe avantaje s-a simţit la un moment dat copleşită de norii negri ai disperării. „Nu puteam scăpa de sentimentul ăsta“, a spus ea. Fata a început să consume alcool şi droguri. Într-o zi chiar a fost prinsă furând. Apoi a încercat de două ori să se sinucidă.Dacă un tânăr bine-crescut începe pe nepusă masă să fure din magazine, ar fi bine ca părinţii să se gândească dacă nu cumva are unele tulburări afective. Dr. Richard MacKenzie, specialist în probleme de sănătate ale adolescentului, a afirmat: „Consider că la baza oricărei manifestări neobişnuite a copilului dumneavoastră ar putea fi depresia, dacă nu s-a descoperit o altă cauză“.Unii adolescenţi fură din magazine din cauza anturajului; condiţia pe care trebuie să o îndeplinească pentru a face parte dintr-un grup este să fure. Alţii fură pentru a alunga sentimentul de singurătate. Hoţii profesionişti trăiesc din bunurile furate. Însă oricare ar fi motivul pentru care fură, hoţii iau zilnic din magazine produse în valoare de milioane de dolari. Cineva trebuie totuşi să plătească, nu-i aşa? Cleptomania „Încă din adolescenţă am avut probleme cu furtul din magazine. Impulsul de a fura a devenit tot mai puternic până când am ajuns să fur marfă în valoare de 500 de dolari zilnic. Nu doresc să fur. Dar impulsul de a fura este de nestăpânit. Vreau din tot sufletul să mă schimb“, spune Maria. Fiindcă îi este atât de greu să-şi ţină sub control acest impuls, ea crede că suferă de cleptomanie.Cuvântul „cleptomanie“ înseamnă „impuls patologic de a-şi însuşi prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele şi fără a urmări vreun profit material“ (Dicţionarul explicativ al limbii române). Cleptomania este mai mult decât un viciu. Se pare că ea este o manifestare a unor tulburări afective majore. Unii îi cataloghează pe hoţii înrăiţi drept cleptomani, dar medicii sunt de părere că această problemă este rară. Potrivit cu American Psychiatric Association, mai puţin de 5% dintre hoţii care fură din magazine suferă din cauza ei. Prin urmare, trebuie să fim atenţi înainte de a pune furtul pe seama cleptomaniei. Cauza ar putea fi cu totul alta. Furtul din magazine - Cine plăteşte? În Japonia, proprietarul unui magazin a prins un băiat furând şi a chemat poliţia. Când poliţiştii au sosit, băiatul a rupt-o la fugă. Ei au luat-o pe urmele lui. Însă, când să traverseze calea ferată, băiatul a fost călcat de tren şi a murit.Din cauza publicităţii făcute acestui caz, unii l-au condamnat pe proprietarul magazinului pentru că a chemat poliţia. Acesta a trebuit să închidă magazinul până când s-au calmat spiritele. Când l-a redeschis, hoţii au luat din nou magazinul cu asalt. Însă experienţa tragică de care avusese parte acest om şi-a pus amprenta asupra lui. Îi era frică să mai înfrunte hoţii. Magazinului său i s-a dus vestea că era o pradă uşoară pentru hoţi. Nu după mult timp, proprietarul a fost nevoit să-l închidă de tot.Într-adevăr, situaţia prezentată mai sus se numără printre cele mai dramatice, dar scoate la iveală un adevăr important. Furtul din magazine are consecinţe tragice, pe mai multe planuri şi în cazul multor oameni. Dar să vedem ce pagube produce această infracţiune. Cum plătesc magazinele Din cauza furturilor, comercianţii pierd anual miliarde de dolari. Se estimează că numai în Statele Unite pierderile sunt de peste 40 de miliarde de dolari (30 de miliarde de euro). Dar câte magazine îşi pot permite să arunce pe fereastră atâţia bani? În orice caz, nu multe. Când hoţii le invadează magazinul, proprietarii văd cum munca lor de o viaţă nu mai are nici o valoare.„Un alt lucru care ne îngrijorează pe lângă concurenţă este furtul din magazine. Nu ştiu cât o să mai reziste afacerea noastră“, spune Luke, proprietarul unui magazin din New York. El nu-şi poate permite un sistem de siguranţă electronic. Referindu-se la hoţi, el afirmă: „Poate fi oricine, chiar şi clienţii mei fideli“.Unii cred că problema lui Luke nu e serioasă. „Magazinele astea fac o grămadă de bani; nu cred că-i mare lucru dacă iau şi eu ceva de-acolo“, spun ei. Dar sunt profiturile magazinelor care vând cu amănuntul chiar atât de mari?Unele magazine aplică un adaos de 30%, 40% sau 50% la preţul unui articol, dar acest procent nu intră în totalitate în buzunarul patronului. Comerciantul foloseşte profitul pentru a achita costurile ce ţin de activitatea curentă, de pildă chiria, taxele şi impozitele, salariile şi indemnizaţiile angajaţilor, întreţinerea, repararea echipamentelor, asigurările, energia electrică, apa, încălzirea, telefonul şi sistemele de siguranţă. După ce achită toate acestea, profitul personal poate fi de 2% sau 3%. Prin urmare, când cineva fură dintr-un magazin, o parte din mijloacele de subzistenţă ale comerciantului se pierde. Dar furtul de mărunţişuri? Un băieţel intră cu mama lui într-un magazin. El se duce direct la raionul de dulciuri. Desface un pachet, scoate un baton de ciocolată şi-l strecoară în buzunar. Este oare posibil ca furtul unor lucruri mici să aducă pagube mari?În broşura Curtailing Crime  Inside and Out, Small Business Administration din Statele Unite afirmă: „Poate că furtul de mărunţişuri pare o infracţiune minoră pentru hoţul ocazional, care azi fură un stilou, iar mâine un calculator de buzunar, dar pentru un magazin mic care se chinuie să supravieţuiască este moarte curată“. Întrucât veniturile marginale sunt mici, pentru a recupera o pierdere anuală de 1 000 de dolari (700 de euro), un comerciant trebuie să vândă zilnic cu 900 de batoane de ciocolată sau cu 380 de plicuri de supă mai mult decât în mod normal. Gândiţi-vă însă cât de mare e pierderea când mai mulţi băieţei fură batoane de ciocolată! Aici e problema!Zeci de milioane de oameni, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, de toate rasele şi din toate păturile sociale, fură din pieţe şi din magazine. Consecinţele? U.S. National Crime Prevention Council declară că aproape o treime dintre magazinele americane sunt obligate să-şi întrerupă activitatea din cauza furturilor. Nimic nu ne face să credem că situaţia din alte ţări ar fi diferită. Clienţii plătesc Când se fură din magazine, preţurile cresc. Din cauza acestui fenomen, în unele zone, clienţii plătesc anual cu circa 300 de dolari (200 de euro) mai mult decât în mod obişnuit. Asta înseamnă că, dacă cineva câştigă 60 de dolari (40 de euro) pe zi, va munci în fiecare an cinci zile doar pentru a plăti ceea ce alţii au furat. Oare cine îşi poate permite acest lucru? Pentru pensionarii care o duc de azi pe mâine sau pentru o mamă fără partener care se luptă să-şi întreţină familia, pierderea banilor pe o săptămână poate fi catastrofală. Şi asta nu este singura consecinţă a furtului din magazine.O întreagă comunitate poate suferi dacă magazinul de la colţul străzii dă faliment. De curând, o farmacie dintr-o comunitate americană foarte unită şi-a întrerupt activitatea din cauza furturilor. Ca să-şi cumpere medicamentele, mulţi oameni infirmi şi în vârstă trebuie să meargă acum doi kilometri şi jumătate până la cea mai apropiată farmacie. „Încearcă să faci asta într-un scaun cu rotile“, a spus un oficial. Preţul ridicat pe care-l plătesc părinţii Bruce este un om cu standarde morale înalte, care-şi instruieşte copiii să fie cinstiţi. Într-o zi, fiica lui a fost prinsă furând. „Eram distrus!“, spune el. „Imaginaţi-vă că primiţi un telefon şi vi se spune că fiica voastră a fost prinsă furând. . . Am dedicat ani din viaţă educării fiicei noastre pentru ca ea să devină o persoană cu principii morale, şi. . . poftim! Nu ne-am gândit nici o clipă că se va răzvrăti în felul acesta!“ Bruce a fost extrem de îngrijorat din cauza fiicei sale şi a viitorului ei. Apoi, el a renunţat la privilegiul de a preda în congregaţie. „Cum aş fi putut să-i mai privesc în ochi pe fraţi de pe podium? Cum mai puteam, cu conştiinţa curată, să le vorbesc despre educarea copiilor? Nu mi se părea corect.“ Se pare că fiica lui nu prea s-a gândit ce efect va avea fapta sa asupra tatălui ei. Hoţii plătesc În trecut, când proprietarii unui magazin prindeau un hoţ, îl avertizau cu toată severitatea şi-l lăsau să plece. În zilele noastre, ei cheamă poliţia chiar dacă prind pe cineva care fură pentru prima oară. Astfel, hoţii îşi dau seama că fapta lor are consecinţe grave. O tânără pe nume Natalie şi-a dat seama pe propria piele de acest lucru.„Cu cât furam mai mult, cu atât deveneam mai încrezătoare în mine“, a spus Natalie. „Mă gândeam în sinea mea că, şi dacă aş fi fost prinsă, cheltuielile de judecată nu aveau să fie mai mari decât preţul hainelor trăsnet pe care le furam“. Dar Natalie se înşela.La un moment dat a fost prinsă furând o rochie. Oamenii legii i-au pus cătuşe şi-au dus-o la poliţie, unde i s-au luat amprentele şi a fost închisă într-o celulă cu alţi infractori. Au trecut câteva ore până când părinţii au eliberat-o pe cauţiune.Iată ce-i sfătuieşte Natalie pe toţi cei ce au de gând să fure: „Ascultaţi-mă: Cumpăraţi nenorocita aia de rochie sau amărâţii ăia de blugi“. Dacă veţi fura, „o să vă pară rău mult timp după aceea“, spune ea.Când ai cazier judiciar, regreţi mult faptele comise. Spre marea lor dezamăgire, hoţii care au fost condamnaţi află că fapta lor nu e uitată uşor; ea îi însoţeşte pretutindeni, ca o pată pe rochie sau pe cămaşă. Ei vor trebui, poate, să declare fapta săvârşită când vor vrea să dea admitere la o facultate. Sau vor întâmpina dificultăţi când vor dori să-şi găsească un loc de muncă într-un domeniu, de pildă în medicină, stomatologie sau arhitectură. Unele companii ar putea să se gândească de două ori înainte de a-i angaja. Toate acestea s-ar putea întâmpla în ciuda faptului că şi-au ispăşit pedeapsa şi că nu mai fură. Furtul din magazine poate avea repercusiuni asupra hoţilor chiar dacă aceştia nu au fost condamnaţi. Hector, despre care s-a mai vorbit în această serie, şi-a dat seama de acest lucru. „Am scăpat de fiecare dată cu faţa curată“, spune el. „N-am fost niciodată prins.“ Dar a avut de suportat consecinţele. El reflectează: „Cred că tinerii ar trebui să înţeleagă un lucru: Ce semeni, aceea vei şi secera. Chiar dacă nu eşti prins, oricum vei plăti“.Furtul din magazine afectează întotdeauna pe cineva, iar lucrurile furate au un preţ! Toţi cei ce au acest obicei ar trebui să renunţe la el. Dar cum poate un hoţ să găsească puterea de a înceta să mai fure? Va lua vreodată sfârşit hoţia? Sfârşitul hoţiei „Nu numai voi comercianţii trebuie să luptaţi împotriva hoţiei, ci întreaga comunitate; cu toţii avem de câştigat dacă hoţia va dispărea.“ - „Ghidul pentru prevenirea pierderilor“ Asemenea altor obiceiuri rele, furtul din magazine influenţează modul de gândire, determinându-i pe hoţi să-şi fabrice scuze. Dar, aşa cum un grădinar smulge din rădăcini buruienile, şi cei ce vor să nu mai fure trebuie să smulgă din rădăcini gândurile greşite. ‘Înnoiţi-vă mintea’, spune Biblia în Romani 12:2. Iar în 1 Petru 1:14 ea îndeamnă: „Încetaţi să vă mai conformaţi dorinţelor pe care le aveaţi înainte“. În continuare vor fi prezentate cinci sugestii care îi pot ajuta pe hoţi să-şi schimbe modul de gândire. Ajutoare pentru corectarea modului de gândire ▪ În primul rând, hoţia este o infracţiune. Hoţul încalcă legea chiar dacă furtul din magazine este o practică obişnuită în zona sa şi chiar dacă nu e prins.  Romani 13:1. Ce se întâmplă când mai mulţi oameni încalcă legea? Potrivit Bibliei, „legea este fără putere“ (Habacuc 1:3, 4). Cu alte cuvinte, interdicţiile impuse de lege nu mai au acelaşi efect, iar asta duce la anarhie. Ori de câte ori cineva fură, este subminată temelia unei societăţi care respectă legea. Iar atunci, toată lumea are de suferit. ▪ În al doilea rând, furtul din magazine distruge încrederea. Necinstea degradează încetul cu încetul relaţiile interumane. Prin urmare, oamenii nu mai arată înţelegere şi nu mai sunt oneşti unii faţă de alţii.  Proverbele 16:28.„Cel mai mare păcat al meu e că am prea multă încredere în oameni.“ Acestea sunt cuvintele pe care proprietara unui magazin de îmbrăcăminte le-a rostit după ce hoţii au adus-o în pragul falimentului. Ea fusese convinsă că nici clienţii, nici angajaţii nu o vor fura. Acum e de părere că a avut încredere în cine nu trebuia. Când un om îl minte pe altul, scade în ochii acestuia. Problema e că hoţii îi determină pe vânzători să-i bănuiască de furt pe toţi cei care le calcă pragul magazinului. Vânzătorii îi iau pe clienţii cinstiţi drept potenţiali hoţi. Dar are cineva dreptul să procedeze aşa? ▪ În al treilea rând, furtul din magazine poate fi un punct de plecare pentru infracţiuni mult mai grave. Cu timpul, hoţii îşi pot asuma riscuri tot mai mari.  2 Timotei 3:13. Sfârşitul hoţiei ▪ În al patrulea rând, cel ce fură nu este în relaţii bune cu Atotputernicul Dumnezeu. Iar acest aspect este cel mai important dintre toate. În Cuvântul său el îi spune hoţului „să nu mai fure“ şi îi avertizează pe cei care Îl dispreţuiesc că vor da socoteală pentru faptele lor (Efeseni 4:28; Psalmul 37:9, 17, 20). Dar Iehova îi iartă pe hoţii care se schimbă. Ei se pot împăca cu Dumnezeu.  Proverbele 1:33. ▪ În al cincilea rând, furtul, ca oricare altă infracţiune, va fi de domeniul trecutului. Când Regatul lui Dumnezeu îşi va exercita pe deplin autoritatea asupra pământului, aşa cum promite Biblia, oamenii vor fi corecţi şi cinstiţi, ceea ce înseamnă că nu vor mai suferi din cauza furtului din magazine. —Proverbele 2:21, 22; Mica 4:4. Metode de prvenire a furturilor Unele magazine mici probabil că nu-şi pot permite sisteme de siguranţă scumpe. Dar asta nu înseamnă că sunt la cheremul hoţilor. Ele îşi pot păzi marfa aplicând câteva metode simple.Într-o publicaţie, detectivii Michael Brough şi Derek Brown accentuează necesitatea ca proprietarii să fie cu ochii în patru la clienţi. „Supravegheaţi-l pe fiecare în parte. . . . Împreună cu vânzătorii sunteţi în prima linie de apărare“. Ei sugerează să-i abordaţi pe suspecţi în felul următor: „Aţi găsit ce căutaţi? Puteţi să lăsaţi produsul la casă şi am să-l înregistrez eu“. „Pot să vi-l împachetez?“ „Este mărimea pe care o doriţi?“ „Vreţi să vă aduc un coş?“ Detectivii mai spun: „În felul acesta, atât clienţii cinstiţi, cât şi hoţii vor şti că i-aţi observat şi că sunteţi cu ochii pe ei“.Iată ce spun autorii aceleiaşi publicaţii despre ordine: „Menţineţi rafturile pline, iar produsele în ordine. Fiind foarte atenţi la produse, vă veţi cunoaşte mai bine marfa. În plus, cu cât veţi păstra mai bine ordinea, cu atât vă va fi mai uşor să observaţi dacă un produs e lăsat în dezordine sau dacă a dispărut de pe raft“. Every Retailer’s Guide to Loss Prevention. Cercetătorul Russell Bintliff afirmă: „Dacă culoarele magazinului sunt libere, iar rafturile pline, angajaţii vor observa mai bine ce fac clienţii. Mergând pe un culoar pe unde a trecut o persoană suspectă, un angajat poate observa ce produs lipseşte şi apoi, sub pretextul că verifică dacă sunt suficiente produse pe rafturi, poate vedea într-o clipă ce e în căruciorul sau în coşul clientului. . . . În timp ce hoţii îşi vor da seama imediat ce se petrece, clienţii cinstiţi nici măcar nu vor observa că angajatul îi urmăreşte“. Iată ce spune el despre modul în care să fie dispuse culoarele: „Trebuie să vă permită dumneavoastră proprietarului magazinului şi angajaţilor să-i vedeţi bine pe clienţi“.  Crimeproofing Your Business  301 Low-Cost, No-Cost Ways to Protect Your Office, Store, or Business.