Ce inseamna a fi nascut din nou ?

Calea spre salvare? „Sunteti născut din nou?” Cum aţi răspunde la această întrebare? Milioane de credincioşi din întreaga lume ar răspunde afirmativ fără să stea mult pe gânduri. În opinia lor, naşterea din nou este singura cale spre salvare şi un semn dinstinctiv al oricărui creştin adevărat. Ei împărtăşesc astfel concepţia unor conducători religioşi precum Robert Sproul, care a scris: „Dacă nu eşti născut din nou ... nu eşti creştin”. Sunteţi de aceeaşi părere? Dacă credeţi că naşterea din nou este calea spre salvare, fără îndoială că doriţi să vă ajutaţi rudele şi prietenii să o găsească şi să meargă pe ea. Iar asta înseamnă că trebuie să-i ajutaţi să înţeleagă deosebirea dintre cei ce sunt născuţi din nou şi ceilalţi oameni. Prin urmare, cum le-aţi explica ce este naşterea din nou? Mulţi consideră că omul care se naşte din nou promite solemn că îi va sluji lui Dumnezeu şi lui Cristos şi, ca urmare, trece de la moarte la viaţă în sens spiritual. Portivit unui dicţionar, „omul «născut din nou» este, de obicei, un creştin care îşi reînoieşte promisiunea de credinţă după o trăire religioasă intensă” (Merriam-Webster´s Collegiate Dictionary-Eleventh Edition). V-ar surprinde să aflaţi că această definiţie nu este în armonie cu Biblia? Aţi dori să ştiţi ce spune cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu despre naşterea din nou? Dat fiind că înţelegerea corectă a acestui subiect vă poate influienţa viaţa şi viitorul, vă va fi desigur foarte util să-l analizaţi mai îndeaproape. Ce spune Biblia? Expresia „a te naşte din nou” apare în Ioan 3:1-12, unde este consemnată o conversaţie profundă dintre Isus şi un conducător religios din Ierusalim. Acest episod este redat în întregime în chenarul alăturat. Vă invităm să îl citiţi cu atenţie. Aici, Isus subliniază câteva aspecte ale naşterii din nou. De fapt, cuvintele lui ne ajută să găsim răspuns la cinci întrebări esenţiale: ■ De ce este importantă naşterea din nou? ■ Depinde de noi? ■ Ce scop are? ■ Cum are loc? ■ Ce schimbare aduce cu sine? Să le analizăm pe rând. De ce este importantă? În conversatia purtată cu Nicodim, Isus a subliniat importanţa naşterii din nou. Cum anume? Să remarcăm cuvintele sale: „Dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Cuvintele „dacă” şi „nu poate” sunt semnificative. De exemplu, când spunem „dacă nu răsare soarele, nu poate fi lumină”, transmitem ideea că răsăritul soarelui este absolut necesar ca să avem lumină ziua. În mod asemănător, Isus a spus că naşterea din nou este absolut necesară pentru cei ce vor să vadă regatul lui Dumnezeu. Apoi, ca să înlăture şi cea mai vagă umbră de îndoială, Isus a spus: „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aşadar, potrivit cuvintelor sale, naşterea din nou este o cerinţă, o condiţie esenţială, pentru ´a intra în regatul lui Dumnezeu´ (Ioan 3:5). Înţelegem deci că Isus a acordat o mare importanţă acestui subiect. Iată de ce creştinii trebuie să se asigure ca îl înţeleg corect. Acum să ne întrebăm: Este naşterea din nou decizia omului? Decizia omului? Cine decide ca un om să se nască din nou? Când îi îndeamnă pe oameni să devină creştini născuţi din nou, unii predicatori citează cuvintele lui Isus: „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Ei folosesc aceste cuvinte ca pe o poruncă, spunând de fapt: „Naşteţi-vă din nou!” Fiecare credincios, spun ei, trebuie să aleagă să asculte de Cristos şi să ia măsurile necesare ca să se nască din nou. Aşadar, portivit acestui raţionament, naşterea din nou rămâne la latitudinea omului. Dar oare acesta a fost mesajul pe care Isus i l-a transmis lui Nicodim? Să analizăm mai atent cuvintele lui Isus. El nu a spus că omul decide dacă să se nască din nou. De fapt, expresia grecească tradusă „se naşte din nou” poate fi redată şi „trebuie să se nască de sus”. Astfel, potrivit acestei redări, naşterea din nou provine „de sus”, adică din cer, „de la Tatăl” (Ioan 19:11; Iacov 1:17). Într-adevăr, Dumnezeu decide cine se naşte din nou (1 Ioan 3:9). Aşadar, expresia „de sus” ne ajută să înţelegem că naşterea din nou nu ţine de voinţa omului. Să ne gândim prin analogie la naşterea noastră fizică. Nu noi am hotărât să ne naştem. În mod asemănător, ne putem naşte din nou numai dacă Tatăl nostru ceresc doreşte acest lucru (Ioan 1:13). Apostolul Petru a spus pe bună dreptate: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci potrivit marii sale îndurări ne-a născut din nou” (1 Petru 1:3). O poruncă? Totuşi unii s-ar putea întreba: Dacă naşterea din nou nu ţine de voinţa omului, de ce a spus Isus; „Trebuie să vă naşteţi din nou”? E o întrebare pertinentă. Dar să ne gândim: Dacă prin aceste cuvinte Isus ne-ar fi dat o poruncă înseamnă că ne-ar fi cerut ceva peste puterile noastre, ceea ce n-ar fi logic. Atunci cum trebuie să înţelegem cuvintele sale? Analizând expresia grecească vom observa că Isus nu a dat o poruncă sau un îndemn, ci a făcut o afirmaţie. Cu alte cuvinte, când a spus „trebuie să vă naşteţi din nou” el a exprimat o stare de fapt. Iată cum redă o altă traducere acest fragment: „Este necesar să fiţi născuţi de sus” (Ioan 3:7, Modern Young´s Literal Translation). Ca să înţelegem mai bine, să luăm un exemplu. Să presupunem că într-un oraş există câteva şcoli, iar una este pentru copiii de o anume naţionalitate. Un copil de altă naţionalitate vrea să se înscrie la acea şcoală. Directorul îi spune că nu se poate decât dacă este de naţionalitatea respectivă. Desigur, directorul nu dă o poruncă, nu-i ordonă copilului să aibă o altă naţionalitate, ci pur şi simplu prezintă o situaţie, condiţia necesară pentru a fi primit în şcoală. În mod asemănător, când a spus „trebuie să vă naşteţi din nou”, Isus a exprimat o stare de fapt, condiţia pe care trebuie s-o îndeplinească cineva pentru ´a intra în regatul lui Dumnezeu´. Acest ultim element, Regatul, sau Împărăţia, lui Dumnezeu, are legătură cu un alt aspect al naşterii din nou, şi anume scopul ei. Aşadar, care este scopul naşterii din nou? Răspunsul la această înterbare este cheia înţelegerii corecte a chestiunii în discuţie. Ce scop are? Multi cred că omul trebuie să se nască din nou ca să fie salvat pentru totdeauna. Să obeservăm însă cum a explicat Isus scopul naşterii din nou: „Dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Aşadar, un om se naşte din nou ca să intre în Regatul lui Dumnezeu, nu ca să fie salvat. Dar ne-am putea întreba: a intra în Regat şi a fi salvat nu înseamnă acelaşi lucru? Nu. Ca să înţelegem deosebirea dintre aceste două binecuvântări, să analizăm mai întâi expresia „regatul lui Dumnezeu”. Un regat este o formă de guvernare. Aşadar, „regatul lui Dumnezeu” înseamnă „guvernul lui Dumnezeu”. Biblia arată că Isus Cristos, ´fiul omului´, este Regele Regatului lui Dumnezeu şi că el are coregenţi (Daniel 7:1, 13, 14; Matei 26:63, 64). Apostolul Ioan a avut o viziune care a dezvăluit că „oameni [aleşi] din orice trib, limbă, popor şi naţiune” „vor domni ca regi peste pământ” alături de Cristos (Revelaţia 5:9, 10; 20:6). Cuvântul lui Dumnezeu mai arată că cei ce vor domni ca regi alcătuiesc o „turmă mică”, de 144 000 de oameni, „care au fost cumpăraţi de pe pământ” (Luca 13:32; Revelaţia 14:1, 3). Unde se află sediul Regatului lui Dumnezeu? „Regatul lui Dumnezeu” mai este numit ´regatul cerurilor´, ceea ce arată că Isus şi coregenţii săi domnesc din cer (Luca 8:10, Matei 13:11). Aşadar, Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc format din Isus Cristos şi un grup de coregenţi aleşi dintre oameni. Dar, revenind la întrebarea noastră, ce mesaj a transmis Isus când a spus că trebuie să fii născut din nou ca ´să intri în regatul lui Dumnezeu´? El a vrut să spună că un om trebuie să se nască din nou pentru a domni în cer. Aşadar, naşterea din nou are drept scop să pregătească un grup de oameni pentru guvernarea cerească. Am văzut că naşterea din nou este de mare importanţă, că depinde de Dumnezeu şi că scopul ei este să pregătească un grup de oameni pentru a guverna în cer. Dar cum are loc naşterea din nou? Cum are loc? Cand a vorbit cu Nicodim, Isus a arătat nu numai cât de importantă este naşterea din nou, de cine depinde şi care este scopul ei, ci şi cum are loc. El a spus: „Dacă cineva nu se naşte din apă şi din spirit, nu poate să intre în regatul lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Deci o persoană se naşte din nou prin apă şi spirit. Dar ce înseamnă în acest context ´apă şi spirit´? ´Apă şi spirit´ Nicodim, care era conducător religios, cunoştea fără îndoială semnificaţia expresiei „spiritul lui Dumnezeu” în Scripturile ebraice: forţa Sa activă care îi poate ajuta pe oameni să facă lucruri extraordinare (Geneza 41:38, Exodul 31:3; 1 Samuel 10:6). Aşadar, când Isus a folosit cuvântul „spirit”, Nicodim a înţeles că se referea la spiritul sfânt, forţa activă a lui Dumnezeu. Dar la ce s-a referit Isus prin cuvântul „apă”? Să ne gândim la context. Biblia arată că, înainte de convesaţia lui Isus cu Nicodim, dar şi după aceea, Ioan Botezătorul şi discipolii lui Isus îi botezau pe oameni în apă (Iona 1:19, 31; 3:22; 4:1-3). Acest lucru era cunoscut în Ierusalim. Aşadar, când Isus a vorbit despre apă, Nicodim a înţeles că nu se referea la apă în general, ci la apa botezului. Botezaţi „cu spirit sfânt” Dacă ´a fi născut din apă´ se referă la botezul în apă, ce înseamnă ´a fi născut din spirit´? Înainte ca Isus să discute cu Nicodim, Ioan Botezătorul arătase că botezul avea să se facă nu numai cu apă, ci şi cu spirit,. El a spus: „Eu v-am botezat cu apă, dar [Isus] vă va boteza cu spirit sfânt” (Marcu 1:7,8). Iată cum prezintă evanghelistul Marcu prima ocazie când a avut loc un astfel de botez. „În zilele acelea , Isus a venit din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi imediat ce s-a ridicat din apă, el a văzut cerurile deschizându-se şi spiritul, ca un porumbel coborând peste el” (Marcu 1:10). Când a fost cufundat în Iordan, Isus a fost botezat cu apă. În momentul în care a primit spiritul din cer, a fost botezat cu spirit sfânt. Cam la trei ani după botez, Isus le-a dat discipolilor următoarea asigurare: „Voi, nu peste multe zile, veţi fi botezaţi cu spirit sfânt” (Faptele 1:5). Când s-a petrecut acest lucru? În 33 e.n., în ziua Penticostei, în jur de 120 de discipoli s-au adunat într-o casă din Ierusalim. „Deodată, din cer s–a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa în care stăteau. Şi au văzut nişte limbi ca de foc... . Toţi s-au umplut de spirit sfânt” (Faptele 2:1-4). În aceeaşi zi, şi alţi oameni din Ierusalim au fost îndemnaţi să se boteze în apă. Adresându-se mulţimii, apostolul Petru a spus: „Căiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul spiritului sfânt”. Care a fost rezultatul? „Cei ce au primit cuvântul lui din toată inima au fost botezaţi şi în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete.” (Faptele 2:38, 41) Un proces în două etape Înţelegem deci că naşterea din nou este un proces care are două etape. Să ne amintim că Isus a fost mai întâi botezat în apă, iar apoi a primit spiritul sfânt. Şi primii discipoli au fost mai întâi botezaţi în apă (unii de Ioan Botezătorul), iar apoi au primit spiritul sfânt (Ioan 1:26-36). La fel s-a întâmplat şi cu cei 3 000 de discipoli botezaţi la Penticostă. Având în vedere aceste lucruri, cum ar trebui să ne aşteptăm să aibă loc în prezent naşterea din nou? La fel cum a avut loc şi în cazul apostolilor şi discpolilor lui Isus din secolul I. Mai întâi, un om se căieşte de păcate, abandonează calea cea rea, îşi dedică viaţa lu Iehova ca să-i slujească şi îşi face cunoscută dedicarea prin botezul în apă. Apoi, dacă Dumnezeu îl alege să slujească în calitate de condcător în Regatul său este uns cu spirit sfânt. În prima etapă a acestui proces (botezul în apă), acţionează omul, în a doua etapă (botezul cu spirit sfânt), acţionează Dumnezeu. Doar în urma celor două botezuri un om este născut din nou. Dar de ce i-a vorbit Isus lui Nicodim despre ´naşterea din apă şi din spirit´? Ca să sublinieze ideea că cei ce sunt botezaţi cu apă şi cu spirit cunosc o schimbare radicală. În următorul articol vom aprofunda acest aspect al naşterii din nou. Ce se realizează prin ea? De ce a vorbit Isus despre ´naşterea din spirit´ în contextul botezului cu spirit sfânt? (Ioan 3:5) Cuvântul „naştere” are şi sens figurat, sensul de „început”. Vorbim, de pildă, despre „naşterea unui popor”. Aşadar, expresiile „naştere” şi „naşterea din nou” înseamnă un nou început, o schimbare radicală, în relaţiile dintre Dumnezeu şi cei botezaţi cu spirit sfânt. Dar cum se produce această schimbare? Când a explicat cum îi pregăteşte Dumnezeu pe unii oameni pentru guvernarea cerească, apostolul Pavel a folosit un exemplu din viaţa de familie. El le-a scris creştinilor din vremea sa că aveau să fie ´adoptaţi´ şi că Dumnezeu avea să se poarte cu ei „ca şi cu nişte fii” (Galateni 4:4; Evrei 12:7). Această comparaţie ne ajută să înţelegem ce schimbare are loc în viaţa celui ce este botezat cu spirit sfânt. Să revenim la exemplul despre băiatul care vrea să se înscrie la şcoala pentru copii de altă naţionalitate. Schimbare prin adopţie Băiatul din exemplul nostru nu se poate înscrie la acea şcoală deoarece nu are naţionalitatea cerută. Dar într-o bună zi are loc o schimbare majoră. Cineva de naţionalitatea respectivă îl adoptă legal. Băiatul are acum aceeaşi naţionalitate, inclusiv dreptul de a învăţa la şcoala lor. Adopţia i-a deschis perspectivele cu totul noi. Înţelegem din acest exemplu ce se întâmplă într-un domeniu mult mai important, mai exact în cazul celor care sunt născuţi din nou. Iată câteva similitudini. Băiatul va fi primit în şcoală numai dacă are naţionalitatea respectivă. Dar îndeplinirea acestei cerinţe nu depinde de el. În mod asemănător, există oameni care vor primi un loc în Regatul lui Dumnezeu, sau în guvernul său ceresc, dar numai dacă sunt ´născuţi din nou´. Însă îndeplinirea acestei cerinţe nu ţine de voinţa lor deoarece naşterea din nou depinde de Dumnezeu. Cum s-a schimbat situaţia băiatului? Prin procesul legal de adopţie. Deşi a rămas aceeaşi persoană, are acum un nou statut. Da, pentru el acesta a fost un nou început, ca şi cum s-ar fi născut din nou. A devenit fiu cu drepturi depline în familia tatălui său adoptiv, având în plus dreptul să înveţe la şcoala respectivă. În mod similar, Iehova a ales un grup de oameni imperfecţi pe care i-a adoptat, dându-le statutul de fii ai săi. Apostolul Pavel, membru al acelui grup, le-a scris colaboratorilor săi în credinţă: „Aţi primit un spirit de adopţie ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!» Spiritul însuşi depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:15, 16). Aşadar, prin procesul de adopţie, acei creştini deveniseră membri ai familiei lui Dumnezeu, sau „copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1; 2 Corinteni 6:18). Desigur, procesul adopţiei întreprins de Dumnezeu nu a schimbat natura acestor creştini, întrucât ei au rămas în starea de imperfecţiune (1 Ioan 1:8). Însă, aşa cum a explicat Pavel în continuare, după ce au fost îndeplinite cerinţele legale pentru adopţie, ei au primit un nou statut. În acelaşi timp, spiritul lui Dumnezeu a sădit în aceşti fii adoptaţi convingerea că vor fi alături de Cristos în cer (1Ioan 3:2). Această convingere de nestrămutat le-a schimbat complet percepţia asupra vieţii (2 Corinteni 1:21, 22). Da, ei au cunoscut un nou început, o naştere din nou. Bibilia spune despre cei care sunt adoptaţi de Dumnezeu: „Ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani” (Revelaţia 20:6). Alături de Cristos, fiii adoptaţi ai lui Dumnezeu vor primi un loc în Regatul, sau guvernul, ceresc al lui Dumnezeu. Apostolul Petru le-a spus colaboratorilor săi că „o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se vestejeşte” le „este rezervată în ceruri” (1 Petru 1:3, 4). Într-adevăr, o moştenire de mare valoare! Dar peste cine vor domni din cer cei care se nasc din nou? Răspunsul la această întrebare îl găsiţi în articolul următor. Domnia unui grup aduce binecuvântări multora Începand din vremea apostolilor, Dumnezeu a ales dintre oameni un mic grup de creştini fideli pe care i-a adoptat. Schimbarea prin care trec aceşti fii adoptaţi este atât de mare, încât Cuvântul lui Dumnezeu o numeşte naştere din nou. Scopul naşterii din nou este să-i pregătească pe slujitorii lui Dumnezeu născuţi de spirit pentru a guverna în cer (2 Timote 2:12). Ca să-şi ocupe tronurile, ei sunt sculaţi din morţi la viaţă cerească (Romani 6:3-5). „Vor domni ca regi peste pământ” împreună cu Cristos (Revelaţia 5:10; 11:15). Cuvântul lui Dumnezeu arată că nu numai cei ce sunt născuţi din nou vor avea parte de salvare veşnică. În Biblie (atât în Scripturile ebraice, cât şi în cele greceşti creştine) se arată că scopul lui Dumnezeu este să salveze două grupuri de oameni; un grup relativ mic care vor domni în cer şi un grup foarte numeros care vor trăi pe pământ. Remarcaţi, de pildă, ce le-a scris apostolul Ioan colaboratorilor săi care fuseseră născuţi din nou: „Isus este o jertfă de împăcare pentru păcatele noastre grupul celor puţini, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi grupul celor mulţi” (1 Ioan 2:2). În aceeaşi idee, apostolul Pavel a scris: „Creaţia grupul celor mulţi aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu grupul celor puţini, da, o aşteaptă cu nerăbdare” (Romani 8; 19-21). Cum ar trebui înţelese cuvintele lui Pavel şi ale lui Ioan? Cei care sunt născuţi din nou vor deveni membri ai guvernului ceresc. În ce scop? Ca să reverse binecuvântări veşnice asupra a milioane de oameni, supuşii guvernului lui Dumnezeu care vor trăi pe pământ. Nu-i de mirare că Isus şi-a învăţat discipolii să se roage astfel: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa si pe pământ” (Matei 6:10). Şi Scripturile ebraice vorbesc despre salvarea celor două grupuri. Să observăm, de exemplu, ce i-a spus Iehova lui Avraam, strămoşul lui Isus: „Prin sămânţa ta grupul celor puţini se vor binecuvânta toate naţiunile pământului [grupul celor mulţi], pentru că ai ascultat de glasul meu” (Geneza 22:18). Da, prin „sămânţa” lui Avraam vor fi revărsate binecuvântări peste toate naţiunile. Cine este „sămânţa”? Isus Cristos şi cei născuţi din nou, fiii adoptaţi de Dumnezeu. Apostolul Pavel explică: „Dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi într-adevăr sămânţa lui Avraam” (Galateni 3:16, 29). Ce binecuvântări vor primi prin „sămânţa” oameni din toate naţiunile? Vor redobândi favoarea divină şi se vor bucura de viaţă eternă în paradisul pământesc. Psalmistul David a profeţit: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el” (Psalmul 37:29; Isaia 45:18; Revelaţia 21:1-5). În concluzie, va guverna un grup, dar binecuvântările guvernării cereşti, precum viaţa veşnică pe pământ, vor fi revărsate peste mulţi. Fie ca şi dumneavoastră împreună cu cei dragi să vă bucuraţi de binecuvântări veşnice pe care le va aduce Regatul lui Dumnezeu!