Oameni fara adapost - Exista vreo solutie ?

Oameni fără adăpost,o problemă mondială „Betivi jegoşi, ce duhnesc a băutură  fără identitate, fără nimic!“ Ce descriere şocantă! Însă, voluntarii care lucrează cu persoanele fără adăpost de pe străzile oraşului Czestochowa (Polonia), spun că în general aşa îi consideră lumea pe cei ce n-au un acoperiş deasupra capului. Potrivit unei ştiri apărute cu câţiva ani în urmă în revista The Economist, dintre miile de copii ai străzii din Ulan Bator (Mongolia), mulţi trăiesc în canalele urât mirositoare ale reţelei de canalizare sau de încălzire a oraşului. Deşi au fost şocaţi de această ştire, mulţi mongoli au tras concluzia că s-a ajuns aici „din cauză că oamenii sunt prea leneşi ca să se îngrijească de propriii copii“, preciza revista.La celălalt capăt al pământului, copiii străzii sunt măcelăriţi de detaşamentele morţii formate din cei ce s-au autoproclamat apărători ai ordinii publice. De ce? O publicaţie editată de Naţiunile Unite explică: „În America Latină, multe persoane din justiţie, poliţie, mass-media, lumea afacerilor şi oamenii în general consideră că aceşti copii ai străzii reprezintă o ameninţare morală la adresa societăţii civilizate“. Aceeaşi lucrare mai precizează: „Se spune că, în medie, trei copii ai străzii sunt ucişi în fiecare zi în statul Rio de Janeiro“. Persoanele fără adăpost „creează în noi teamă şi jenă . . ., dar sunt oameni care simt durerea cumplită a foamei la fel ca noi. Sunt mulţi în această situaţie şi putem spune că se află cu adevărat în nevoie“. Aceste cuvinte pot fi citite pe o pagină Web creată de voluntarii care lucrează cu oamenii fără adăpost din Czestochowa. Tot aici se mai spune: „Sperăm că . . . vor exista persoane care să ia măsuri pentru a le veni în ajutor“. Dar de ce anume au ei nevoie şi cât de gravă este situaţia? Oameni fără adăpost - Care sunt cauzele problemei ? „Pe intregul glob există peste 100 de milioane de oameni fără adăpost“, anunţă Organizaţia Naţiunilor Unite. Dacă cifra este exactă, înseamnă că o persoană din 60 nu are o locuinţă corespunzătoare! Totuşi, adevărata amploare a problemei este greu de stabilit. De ce?Deoarece problema lipsei de adăpost este definită diferit de la o ţară la alta. Modul de abordare şi obiectivele celor care studiază problema influenţează modul în care o definesc. La rândul lor, aceste definiţii influenţează statisticile publicate. Prin urmare, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să ne facem o imagine exactă a problemei.Cartea Strategies to Combat Homelessness, publicată de Centrul ONU pentru Aşezări Umane, arată că lipsa unui adăpost înseamnă „a nu avea o locuinţă corespunzătoare. Aici intră tot ce poate fi considerat sub nivelul adecvat“ pentru societatea în care trăiesc cei fără adăpost. Unii poate că îşi duc viaţa pe străzi sau în clădiri dărăpănate ori abandonate, în timp ce alţii s-ar putea să stea în adăposturi, adică în centre specializate. Alţii însă reuşesc să locuiască temporar pe la prieteni. Oricum ar sta lucrurile, acelaşi studiu mai precizează: „Când o persoană nu are adăpost înseamnă că se află într-o situaţie în care «trebuie să se facă ceva»“. Potrivit estimărilor, în Polonia, o ţară cu o populaţie de aproximativ 40 de milioane de locuitori, există nu mai puţin de 300 000 de oameni fără adăpost. În realitate, numărul lor nu e cunoscut cu exactitate, deoarece ei nu sunt înregistraţi la o adresă fixă, mutându-se mereu dintr-un loc într-altul. După părerea unora, cifra reală s-ar putea apropia de o jumătate de milion!Întrucât problema lipsei de adăpost e foarte răspândită, poate cunoaşteţi şi voi pe cineva care e în această situaţie. Greutăţile celor fără adăpost ridică o serie de întrebări. Cum au ajuns ei să nu aibă o locuinţă adecvată? Cum reuşesc să se descurce? Cine îi ajută? Şi ce le rezervă viitorul? Când într-o locuinţă, când pe stradă Sabrina este o mamă fără partener dintr-o comunitate săracă din Harlem, un cartier al oraşului New York. Ea a făcut doar zece clase, după care a abandonat şcoala. Sabrina locuieşte cu cei trei copii ai ei într-un adăpost administrat de primăria oraşului, în care sunt primiţi cei ce nu au o locuinţă de mult timp. Împarte singura încăpere a apartamentului cu cei trei băieţi ai ei, care au 10 luni, 3 ani, respectiv, 10 ani. Autorităţile oraşului iau astfel de măsuri pentru cei care nu au unde să stea în siguranţă.Sabrina a plecat din apartamentul mamei sale cu 10 ani în urmă. De atunci a locuit cu prietenul ei, a stat pe la rude şi prieteni, şi când lucrurile se înrăutăţeau, mergea la adăposturile din oraş. „Uneori aveam loc de muncă, alteori nu; de obicei, împleteam părul contra cost, dar de cele mai multe ori trăiam din ajutorul social“, spune Sabrina. Paradoxal, problemele Sabrinei au început după ce şi-a găsit un serviciu bun: cameristă la un hotel, se spune în revista Parents. Câştiga prea mult ca să poată primi ajutor social, dar prea puţin ca să-şi acopere cheltuielile legate de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, transport şi îngrijirea copiilor. Prin urmare, i-a fost greu să-şi plătească chiria, iar proprietarul a vrut să o dea afară. În cele din urmă, Sabrina a renunţat la serviciu şi s-a dus la un adăpost pentru cazurile de urgenţă, unde a stat până când a găsit un loc în adăpostul în care locuieşte acum. „Copiilor le e foarte greu“, spune Sabrina. „Băiatul cel mare a fost deja la trei şcoli. Ar trebui să fie în clasa a V-a, dar a rămas repetent un an. . . . Am fost nevoiţi să ne tot mutăm.“ Numele Sabrinei se află pe o listă cu cei ce aşteaptă să primească o locuinţă socială.Pentru aceia care efectiv n-au unde să se ducă, Sabrina pare probabil norocoasă. Totuşi, viaţa într-un adăpost nu e o soluţie tocmai binevenită pentru cei care n-au unde să stea. Potrivit Comitetului polonez de ajutorare locală, unora „le e frică de disciplina şi de regulile din adăposturi“ şi resping ajutorul acordat. De exemplu, celor care locuiesc în adăposturile pentru oamenii străzii li se cere să muncească şi să nu consume alcool şi droguri. Nu toţi sunt dispuşi să respecte aceste reguli. De aceea, în funcţie de anotimp, cei fără adăpost pot fi văzuţi dormind prin gări, pivniţe sau casa scărilor, ori pe băncile din parcuri, pe sub poduri sau în zonele industriale. Situaţii de acest gen se regăsesc pe întreg mapamondul. Într-o carte pe această temă sunt enumerate mai multe cauze ale fenomenului din Polonia. Printre ele se numără pierderea locului de muncă, datoriile şi problemele familiale. Nu există suficiente locuinţe pentru vârstnici, pentru persoanele cu handicap sau pentru cei infectaţi cu HIV. Mulţi dintre cei fără adăpost au probleme de natură fizică ori mintală sau sunt dependenţi de unele substanţe, în special de alcool. Majoritatea femeilor fără adăpost şi-au părăsit soţul sau au fugit de acasă ori au fost date afară din casă sau sunt prostituate. Se pare că fiecare caz ascunde o poveste tristă. Victime ale împrejurărilor Stanisława Golinowska, specialistă în socio-economie, a declarat: „La noi în Polonia nu există persoane fără adăpost pentru că aşa vor ele. . . . Dimpotrivă, persoanele respective au ajuns în această situaţie din cauza unui eşec în viaţă, care le-a dărâmat complet, pierzându-şi astfel dorinţa de a trăi“. Se pare că în această situaţie ajung cei care, din diverse motive, nu se simt capabili să facă faţă problemelor cu care se confruntă. De exemplu, unii au ieşit din închisoare, iar când au ajuns acasă au constatat că vandalii le distruseseră locuinţa. Alţii au fost evacuaţi. Mulţi au rămas fără adăpost în urma unor dezastre naturale.În urma unui studiu s-a constatat că aproape jumătate dintre cei fără adăpost din Polonia au avut cândva o familie şi au locuit împreună cu partenerul lor de căsătorie, chiar dacă în cele mai multe cazuri familia respectivă avusese probleme. Majoritatea au fost daţi afară din casă sau au fost nevoiţi să plece din cauza unor necazuri mari. Numai 14% au plecat de bunăvoie. După ce stau o perioadă într-un adăpost, unii reuşesc să se întreţină din nou singuri şi să-şi găsească o locuinţă. Alţii însă nu reuşesc nicicum să iasă din această situaţie, în parte din cauză că sunt bolnavi fizic ori mintal sau sunt dependenţi de substanţe, le lipseşte motivaţia de a munci, au proaste obiceiuri de muncă, nu au o instruire corespunzătoare ori e vorba de mai mulţi factori la un loc. În Statele Unite, aproximativ 30% dintre cei fără adăpost ba intră, ba ies din ceea ce o organizaţie nonprofit numeşte „sistemul pentru cei fără adăpost“, adică un sistem care cuprinde adăposturi, spitale şi, din nefericire, şi închisori. Despre cei ce ajung dependenţi de acest sistem se spune că folosesc până la 90% din resursele naţionale alocate pentru rezolvarea acestei probleme. Primesc ajutor oamenii fără adăpost? Unele adăposturi oferă servicii pentru ca aceşti oameni să scape de o astfel de viaţă. Ei pot fi ajutaţi să beneficieze de ajutoare sociale, de ajutoare financiare provenite din alte surse, de asistenţă juridică, de sprijin pentru restabilirea relaţiilor cu familia sau li se dă ocazia de a învăţa deprinderi de bază. În Londra, există centre specializate pentru tineri, care oferă sfaturi privitoare la alimentaţie, gătit, stiluri de viaţă mai sănătoase, şi care îi ajută să-şi găsească un loc de muncă. Obiectivul acestui tip de consiliere este acela de a le mări respectul de sine şi de a-i motiva mai mult, precum şi de a-i ajuta să se bucure de o mai mare independenţă, astfel încât să-şi poată găsi o locuinţă şi să o păstreze. Cu siguranţă că asemenea măsuri sunt demne de toată lauda. Totuşi, adăposturile nu le oferă întotdeauna ajutorul de care au cel mai mult nevoie. Jacek, care trăieşte pe străzile Varşoviei, spune că viaţa în aceste adăposturi nu-i echipează pentru a face faţă lumii de afară. El e de părere că stând aproape tot timpul împreună şi conversând doar unii cu alţii, ajung să dezvolte „un mod de gândire greşit“. El spune: „Un adăpost care ne izolează de lumea de-afară devine ca un orfelinat pentru adulţi“. În opinia lui, mulţi ajung „să nu mai gândească bine“.Potrivit unui studiu polonez, singurătatea este cel mai dureros sentiment încercat de o persoană fără adăpost. Din cauza problemelor financiare şi a poziţiei lor sociale, aceste persoane au tendinţa să se considere lipsite de valoare. Unii îşi găsesc alinarea în alcool. Jacek spune: „Pierzându-ne speranţa că va fi mai bine, mulţi dintre noi ne pierdem încetul cu încetul şi încrederea că am mai putea face ceva ca să ne îmbunătăţim situaţia“. Ei se simt ruşinaţi de felul în care arată, de sărăcia şi de starea lor de neputinţă şi de simplul fapt că nu au unde să stea. „Indiferent despre cine vorbim, fie de cei care trăiesc pe străzile oraşelor Mumbai (Bombay) şi Calcutta, fie de zdrenţăroşii de pe străzile Londrei ori de copiii străzii din Brazilia, situaţia celor fără adăpost e foarte gravă şi foarte tristă; nici nu ne-o putem imagina, cu atât mai puţin să ne punem în locul lor“, declară Francis Jegede, specialist pe probleme demografice. El adaugă: „Oricare ar fi cauza sau cauzele fenomenului, ne frământă întrebarea: De ce această lume, cu toată bogăţia şi înţelepciunea ei şi cu toate tehnologiile moderne, pare incapabilă să rezolve problema oamenilor fără adăpost?“E cât se poate de clar că toţi cei fără adăpost au nevoie de ajutor. Şi nu doar de ajutor material, ci şi de ceva care să le aline durerea din inimă şi să le insufle speranţă. Aşa ceva le-ar putea da forţa să înfrunte şi să depăşească multe dintre problemele ce stau la baza acestui fenomen. Dar unde pot găsi ei un astfel de ajutor? Şi există vreo speranţă ca această tragedie să ia vreodată sfârşit? Consecinţele sărăciei extreme În oraşele Indiei trăiesc pe stradă sute de mii de oameni. Potrivit unor estimări, numai în Mumbai existau circa 250 000 de oameni ai străzii. Singurul lor adăpost este o prelată agăţată de nişte stâlpi şi de unele structuri învecinate. Dar de ce trăiesc ei pe stradă şi nu îşi caută în suburbiile oraşului o locuinţă relativ accesibilă ca preţ? Deoarece muncesc în apropiere de centrul oraşului  fie ca mici întreprinzători ori negustori ambulanţi, fie trag rişca sau colectează deşeuri. În cartea Strategies to Combat Homelessness se spune: „N-au ce face. Sunt atât de săraci, încât efectiv nu-şi pot permite să cheltuiască nici un bănuţ pe chirie pentru că altfel n-ar mai avea bani de mâncare“. În Gara Park din Johannesburg (Africa de Sud) trăiesc aproximativ 2 300 de bărbaţi, femei şi copii. Ei dorm pe peron sub cerul liber pe nişte pături rupte sau în cocioabe de carton. Majoritatea nu lucrează şi şi-au pierdut speranţa de a mai găsi vreun loc de muncă. Mii de oameni duc o viaţă asemănătoare pe străzile oraşului. N-au apă, grup sanitar sau curent electric. În astfel de condiţii, bolile se răspândesc cu rapiditate. Cum au ajuns fără adăpost aceşti oameni şi mulţi alţii asemenea lor? Răspunsul este simplu: sărăcia extremă. Eşecurile societăţii moderne Cartea Strategies to Combat Homelessness, publicată de Centrul ONU pentru Aşezările Umane, identifică mai multe neajunsuri ale actualului sistem social, politic şi economic în ce priveşte asigurarea de locuinţe pentru toţi oamenii. Vă prezentăm câteva dintre ele. ● „Principala problemă legată de lipsa unui adăpost rămâne incapacitatea guvernelor de a aloca resurse considerabile pentru a le asigura cetăţenilor dreptul la o locuinţă adecvată.“ ● „Lipsa unor reglementări corespunzătoare şi a unor planuri de urbanizare eficiente poate . . . crea neajunsuri în ce priveşte asigurarea de locuinţe pentru cei săraci, care formează majoritatea.“ ● „Existenţa oamenilor fără adăpost indică o distribuire inechitabilă a fondurilor pentru locuinţe şi a ajutoarelor acordate în acest sens comunităţii.“ ● „Această criză reprezintă punctul culminant al politicilor care fie au ignorat, fie au subestimat impactul negativ al schimbărilor economice, al lipsei unor locuinţe la un preţ accesibil, al creşterii consumului de droguri şi a altor probleme de sănătate atât fizice, cât şi psihice ale categoriei cel mai expuse riscului din . . . societate.“ ● „E imperios necesar ca specialiştii care se ocupă de oamenii expuşi acestui risc să-şi schimbe pregătirea. Oamenii fără adăpost, îndeosebi copiii străzii, trebuie consideraţi posibile valori, pe moment neîntrebuinţate, nicidecum o povară pentru societate.“ Oameni fără adăpost - Care este soluţia ? „Da-i unui om un peşte şi l-ai hrănit pentru o zi. Învaţă-l să pescuiască şi l-ai hrănit pentru toată viaţa.“ Acest proverb ilustrează un adevăr important: satisfacerea unei necesităţi fizice imediate poate avea o valoare limitată. Este însă mai bine ca oamenii să înveţe cum să-şi rezolve problemele şi să-şi satisfacă propriile necesităţile. Mulţi trebuie învăţaţi noţiuni practice de viaţă, ba chiar cum să aibă altă optică asupra vieţii şi alt mod de viaţă.Martorii lui Iehova sunt convinşi că cea mai eficientă modalitate de a-i ajuta pe oamenii fără adăpost este aceea de a-i învăţa care este cel mai bun mod de viaţă. Aceasta înseamnă să aplice cele mai bune sfaturi care există: sfaturile oferite de Creatorul omului. Este oare cineva mai în măsură să ne dea sfaturi? Îndrumările Creatorului ne ajută să evităm multe dintre problemele care ne-ar putea face să ajungem pe stradă. În plus, îi ajută pe cei sinceri care sunt în această situaţie să o poată depăşi. Bineînţeles, nu vom scăpa de toate problemele citind din Biblie. Totuşi, Biblia îi poate ajuta pe oameni să scape de vicii costisitoare, să-şi recapete într-o oarecare măsură respectul de sine şi să ducă o viaţă mai demnă. Mulţi oameni şi-au pierdut locuinţa din cauza dependenţei de substanţe, a delincvenţei, a problemelor financiare ori a destrămării familiei. Biblia conţine sfaturi practice pentru toate aceste situaţii. Aplicându-le, milioane de oameni au reuşit deja să-şi schimbe optica asupra vieţii şi chiar întreaga personalitate. Bineînţeles, doar aplicând sfaturile biblice nu se pot soluţiona toate problemele legate de lipsa unui adăpost. Pentru moment, dezastrele naturale, problemele de sănătate, sărăcia atât de răspândită, viciile şi alte probleme de acest fel necesită de multe ori alt gen de ajutor. Martorii lui Iehova fac tot ce pot pentru a-i ajuta pe cei ce suferă de pe urma acestor situaţii. Totuşi, ei îşi dau seama că numai Creatorul omului poate rezolva o dată pentru totdeauna astfel de probleme. Va face el acest lucru? Scopul iniţial al lui Dumnezeu Avem motive întemeiate să sperăm că în curând nu vor mai exista oameni fără adăpost. Pe ce ne bazăm când spunem acest lucru? Gândiţi-vă puţin: Iehova Dumnezeu le-a dat primilor oameni o locuinţă excelentă. Dumnezeu i-a pus într-un paradis, unde nu le lipsea nimic. Dacă ar fi urmat îndrumările Creatorului lor, ei ar fi extins Paradisul pe tot pământul. Descendenţii lor s-ar fi bucurat de o viaţă îmbelşugată şi de locuinţe confortabile. Toţi membrii familiei umane ar fi fost siguri de dragostea şi de cooperarea celorlalţi. Acesta a fost scopul iniţial al lui Dumnezeu, iar el nu s-a răzgândit.  Psalmul 37:9–11, 29.Mai mult, tot ceea ce Dumnezeu îşi propune se va împlini negreşit (Isaia 55:10, 11). În Biblie s-a profeţit că va veni timpul când toţi oamenii vor avea propria locuinţă şi belşug pe plan material. E adevărat, pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca societatea omenească din prezent să se schimbe. O asemenea schimbare va avea loc când Dumnezeu va interveni în treburile omenirii. La aceasta s-a gândit Isus când i-a învăţat pe discipoli să se roage: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10. Sub domnia dreaptă a Regatului lui Dumnezeu, omenirea ascultătoare va vedea împlinirea acestei emoţionante profeţii: „Vor construi case şi le vor locui . . . Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul; aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor“ (Isaia 65:21, 22). Cu alte cuvinte, nu vor mai exista oameni fără adăpost. Martorii lui Iehova se străduiesc să le ofere oamenilor ajutorul spiritual de care au nevoie acum. Ei vor să-i trateze pe alţii în mod iubitor, aşa cum a spus Isus (Matei 22:36–39). Această preocupare faţă de semeni îi îndeamnă să le vină în ajutor celor care şi-au pierdut locuinţa în urma unor dezastre naturale.Martorii lui Iehova îşi dau seama că în realitate nu-i pot ajuta pe toţi. Jacek, din Polonia, care stă într-un centru pentru persoane nevoiaşe, spune despre cei fără adăpost: „Unii sunt agresivi sau se află sub influenţa drogurilor. Alţii au aversiune faţă de subiecte religioase, crezând că lui Dumnezeu nu-i pasă de ei. Dar sunt şi unii care reacţionează favorabil la Cuvântul lui Dumnezeu“. Jacek este unul dintre ei. El a început să înveţe mai multe din Biblie. Altă persoană care a reacţionat pozitiv la mesajul Bibliei este Roman, un bolnav de SIDA care, până nu demult, trăia pe străzi. „Când am sosit la centrul de asistenţă socială, nu ştiam că Martorii lui Iehova ţin întruniri în apropiere“, povesteşte el. „Nu peste mult timp, ei m-au abordat pe stradă şi mi-au explicat că Dumnezeu aude strigătele celor fără adăpost. În plus, m-au invitat la întrunirile lor.“ — Psalmul 72:12, 13. Cum l-au influenţat cele auzite acolo? „Am aflat că pot trăi pentru totdeauna în Paradis pe pământ şi că sunt preţios în ochii lui Dumnezeu. Înconjurat de noi prieteni iubitori, nu m-am mai concentrat la situaţia mea grea şi am început să fac schimbări în personalitate. Din iubire faţă de Dumnezeu, am renunţat la fumat şi i-am promis în rugăciune că voi umbla pe cărarea dreptăţii.“Roman a făcut progrese spirituale frumoase şi, în scurt timp, s-a botezat ca Martor al lui Iehova. Cu ajutorul colaboratorilor în credinţă şi al autorităţilor, a reuşit să se mute într-o locuinţă decentă. Roman spune cu bucurie: „Nu pot descrie cât sunt de fericit! M-am apropiat de un Dumnezeu iubitor, care mi-a redat un scop în viaţă. Mi-a dat şi o minunată familie de fraţi şi surori, dar şi o locuinţă!“ Un viitor pentru cei fără adăpost Martorii lui Iehova se străduiesc să arate empatie faţă de semenii lor, inclusiv faţă de cei fără adăpost. Ei sunt nerăbdători să le împărtăşească altora adevărurile biblice referitoare la un viitor mai bun adevăruri care pot schimba viaţa oamenilor încă din prezent.  Ioan 8:32. „Ce este strâmb nu se poate îndrepta“, se spune în Biblie (Eclesiastul 1:15). În pofida celor mai bune intenţii ale voluntarilor şi ale autorităţilor, problemele sociale adânc înrădăcinate precum lipsa unui adăpost şi sărăcia sunt greu de eradicat. Însă Biblia ne dă asigurarea că în curând, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, toţi oamenii ascultători se vor bucura de condiţii perfecte de viaţă.