Unde putem gasi invataturile religioase adevarate ?

În Tibet, un bărbat învârte o moară de rugăciune, un cilindru în care sunt puse rugăciuni scrise. El crede că cererile sale sunt repetate de fiecare dată când învârte moara. În India, într-o casă spaţioasă, o mică încăpere e rezervată ritualurilor puja, care ar putea include ofrande de tămâie, de flori şi de alte lucruri unor imagini cu diferite zeităţi. La mii de kilometri distanţă, în Italia, într-o biserică somptuoasă, o femeie îngenunchează în faţa imaginii Mariei, mama lui Isus, şi se roagă ţinând în mână un rozariu.Probabil aţi observat şi voi cât de mult îi influenţează pe oameni religia. În cartea The World’s Religions Understanding the Living Faiths se afirmă: „Religia . . . a jucat şi va juca mereu un rol vital în societăţile din întreaga lume“. Iar în cartea God A Brief History, John Bowker face următoarea observaţie: „Nu există civilizaţie în care credinţa în Dumnezeu să nu fi avut vreun rol, de cele mai multe ori suveran şi creator. Putem spune acest lucru chiar şi despre societăţile laice“. Într-adevăr, religia a influenţat viaţa a milioane de oameni. Nu este aceasta dovada clară că omul are necesităţi spirituale? În cartea sa The Undiscovered Self, reputatul psiholog dr. Carl Jung spune cu referire la nevoia omului de a se închina unei forţe superioare că „manifestările ei se pot urmări de-a lungul întregii istorii a omenirii“.Cu toate acestea, mulţi oameni declară că nu cred în Dumnezeu sau că nu-i interesează câtuşi de puţin religia. Unii au ajuns să nege sau să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu mai ales pentru că religiile pe care le cunosc nu le-au satisfăcut necesităţile spirituale. Religia a fost definită drept „devoţiune faţă de un principiu; fidelitate sau loialitate absolută; afecţiune sau ataşament pline de pioşenie“. Pornind de la această definiţie, se poate spune că aproape toţi oamenii, inclusiv ateii, manifestă o formă de devoţiune religioasă. De-a lungul miilor de ani de istorie, omul a încercat multe forme de închinare pentru a-şi satisface necesităţile spirituale. Această continuă căutare a dus la marea diversitate de concepţii religioase existente azi în lume. De pildă, aproape toate religiile susţin credinţa într-o forţă superioară, însă ele promovează concepţii diferite cu privire la cine sau ce este această forţă. De asemenea, majoritatea confesiunilor pun accentul pe necesitatea salvării sau a eliberării. Dar învăţăturile lor despre ce este salvarea şi cum se poate obţine ea sunt foarte diferite. Având în vedere această mare diversitate de credinţe, cum putem şti care sunt învăţăturile adevărate, aprobate de Dumnezeu? Pentru ca locuitorii pământului să afle care învăţături sunt adevărate şi aprobate de el, Dumnezeu trebuia să-şi reveleze gândurile şi să le ofere tuturor oamenilor posibilitatea de a le cunoaşte. Altfel cum ar putea şti cineva ce doctrine, ce mod de închinare şi ce conduită aprobă Dumnezeu? Însă a oferit Dumnezeu aceste informaţii? Dacă da, cumUn om, care trăieşte numai câţiva zeci de ani, nu poate să servească drept canal de comunicare între Dumnezeu şi toţi oamenii care s-au născut vreodată pe pământ. Dar un document scris, da. Prin urmare, nu ar fi fost potrivit ca Dumnezeu să-şi reveleze gândurile într-o carte? O carte veche care declară că e inspirată de Dumnezeu este Biblia. Unul dintre scriitorii ei spune: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Timotei 3:16). Să examinăm mai îndeaproape Biblia şi să vedem dacă în ea găsim învăţăturile adevărate. Cât de veche este Biblia? Printre cărţile importante ale religiilor, Biblia este cea mai veche carte. Primele părţi ale ei au fost scrise cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, iar scrierea ultimelor sale părţi s-a încheiat în 98 e.n. Chiar dacă a fost redactată de 40 de bărbaţi pe parcursul a 1 600 de ani, Biblia este un tot armonios, şi aceasta pentru că adevăratul ei Autor este Dumnezeu.Biblia este cea mai tradusă şi mai răspândită carte care a existat vreodată. În fiecare an sunt distribuite aproximativ 60 de milioane de exemplare ale Bibliei sau ale unor părţi din ea. Ea a fost tradusă integral sau parţial în peste 2 300 de limbi şi dialecte. Mai mult de 90% din populaţia globului are acces la Biblie, sau cel puţin la o parte din ea, în limba maternă. Graniţele naţionale şi barierele etnice şi rasiale nu au putut sta în calea acestei cărţi. Cum este structurată Biblia? Dacă aveţi o Biblie, deschideţi-o şi observaţi cum este structurată. Deschideţi mai întâi la cuprins. Majoritatea Bibliilor au la început un cuprins în care sunt trecute numele fiecărei cărţi biblice şi pagina la care se găsesc acestea. Remarcaţi că Biblia este de fapt o colecţie de cărţi, fiecare având un nume distinct. Prima carte este Geneza, iar ultima, Revelaţia, sau Apocalipsa. Cărţile biblice sunt împărţite în două secţiuni. Primele 39 de cărţi se numesc Scripturile ebraice, deoarece majoritatea dintre ele au fost scrise în limba ebraică. Celelalte 27 de cărţi alcătuiesc Scripturile greceşti, deoarece au fost scrise în limba greacă. Unii numesc cele două secţiuni Vechiul şi Noul Testament.Pentru a se putea face mai uşor referire la text, cărţile biblice au fost împărţite pe capitole şi pe versete. Când această revistă menţionează un text biblic, primul număr după numele cărţii arată capitolul, iar următorul indică versetul. De exemplu, când se menţionează „2 Timotei 3:16“, puteţi căuta cartea 2 Timotei, capitolul 3, versetul 16. Încercaţi să găsiţi acest verset în Biblie. Nu sunteţi de acord că cel mai bun mod de a ne familiariza cu Biblia este să o citim cu regularitate? Unii au constatat că le-a fost mai uşor să citească întâi Scripturile greceşti, care încep cu cartea biblică Matei. Dacă citiţi trei până la cinci capitole pe zi, veţi reuşi să terminaţi întreaga Biblie într-un an. Dar cum puteţi fi siguri că ceea ce scrie în Biblie e într-adevăr inspirat de Dumnezeu? Putem avea încredere în Biblie? Oare n-am aştepta de la o carte inspirată de Dumnezeu, adresată întregii omeniri, să conţină sfaturi pentru viaţă care să nu-şi piardă valabilitatea odată cu trecerea timpului? Biblia vădeşte o înţelegere a naturii umane care se aplică oricărei generaţii, iar principiile ei sunt la fel de practice azi ca atunci când au fost enunţate. Putem observa cu uşurinţă acest lucru dacă citim celebra cuvântare a lui Isus Cristos, întemeietorul creştinismului, consemnată în Matei, capitolele 5 la 7. Cunoscută ca Predica de pe munte, din această cuvântare învăţăm nu numai cum să găsim adevărata fericire, ci şi cum să rezolvăm neînţelegerile, cum să ne rugăm, cum să privim necesităţile materiale etc. Biblia ne arată cu claritate atât în această predică, cât şi în celelalte pagini ale ei ce trebuie să facem şi ce trebuie să evităm pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu şi pentru a avea o viaţă mai bună. Un alt motiv pentru care putem avea încredere în Biblie este exactitatea cu care această carte vorbeşte despre chestiuni ştiinţifice. De pildă, într-o epocă în care majoritatea oamenilor credeau că pământul este plat, Biblia vorbea despre ‘cercul sau sfera pământului’ (Isaia 40:22). Iar cu mai bine de 3 000 de ani înainte ca renumitul savant Sir Isaac Newton să explice că planetele sunt susţinute în spaţiul gol datorită gravitaţiei, Biblia afirma într-un stil poetic că Dumnezeu „ţine suspendat pământul pe neant“ (Iov 26:7). Nu trebuie să uităm nici descrierea poetică pe care Biblia a făcut-o cu aproape 3 000 de ani în urmă circuitului apei în natură: „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; râurile aleargă din nou spre locul din care au pornit“ (Eclesiastul 1:7). Da, Creatorul universului este şi Autorul Bibliei.Exactitatea istorică susţine caracterul inspirat al Bibliei . Evenimentele consemnate în Biblie nu sunt mituri. Ele sunt puse în legătură cu date, persoane şi locuri concrete. De exemplu, în Luca 3:1 se face referire în mod exact la „al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii şi Irod era conducător de district al Galileii“. În timp ce majoritatea cronicarilor din vechime au consemnat numai victoriile şi virtuţile conducătorilor, scriitorii Bibliei au dat dovadă de onestitate, recunoscând în mod deschis chiar şi propriile greşeli. De exemplu, regele David al Israelului a mărturisit: „Am făcut un mare păcat, făcând lucrul acesta! . . . am lucrat în totul ca un nebun“. Această declaraţie a fost consemnată cu francheţe în Biblie (2 Samuel 24:10). Un alt scriitor biblic, Moise, a consemnat el însuşi episodul când nu a arătat încredere în adevăratul Dumnezeu.  Numeri 20:12.Mai există o dovadă că Biblia este inspirată de Dumnezeu, şi anume împlinirea profeţiilor, care pot fi numite istorie scrisă cu anticipaţie. Unele profeţii sunt cele referitoare la Isus Cristos. De exemplu, cu peste 700 de ani înainte de naşterea lui Isus, Scripturile ebraice au profeţit cu exactitate că Cel Promis se va naşte „în Betleemul din Iudeea“.  Matei 2:1–6; Mica 5:2. Un alt exemplu este profeţia din 2 Timotei 3:1–5, unde se spune: „În ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, orgolioşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar dovedindu-se falşi în ce priveşte puterea ei“. Nu descriu aceste cuvinte atitudinea majorităţii oamenilor de azi? Gândiţi-vă că ele au fost scrise în anul 65 e.n., cu mai bine de 1 900 de ani în urmă! Ce ne învaţă Biblia? Pe măsură ce veţi citi Biblia, veţi observa că ea este sursa unei înţelepciuni superioare. Ea oferă răspunsuri concludente la întrebări precum: Cine este Dumnezeu? Există Diavolul în realitate? Cine este Isus Cristos? De ce există suferinţă? Ce se întâmplă cu noi când murim? La aceste întrebări, oamenii oferă tot atâtea răspunsuri câte convingeri şi obiceiuri au. Dar Biblia ne spune adevărul despre aceste lucruri şi despre multe altele. Mai mult, nicăieri nu pot fi găsite sfaturi mai bune în ce priveşte atitudinea şi conduita corecte faţă de semenii noştri şi faţă de autorităţile superioare.Însă ce ne învaţă Biblia despre scopul lui Dumnezeu cu privire la om şi pământ? Ea promite: „Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi . . . Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“ (Psalmul 37:10, 11). „Însuşi Dumnezeu va fi cu [oamenii]. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4). „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie.“  Psalmul 37:29. Profeţiile biblice arată că în curând războiul, criminalitatea, violenţa şi răutatea vor dispărea, iar boala, bătrâneţea şi moartea nu vor mai fi. Promisiunea vieţii veşnice pe un pământ paradiziac va deveni realitate. Ce perspectivă minunată! Şi cât de bine dovedesc toate acestea iubirea lui Dumnezeu pentru oameni! Ce vei face? Biblia este un dar minunat de la Creatorul nostru. Ce vei face tu cu acest dar? Un bărbat hindus considera că, pentru a fi de folos tuturor oamenilor, o revelaţie divină trebuie să dateze de la începutul civilizaţiei omeneşti. După ce a înţeles că unele părţi ale Bibliei datează dinainte de Vedele, cele mai vechi scrieri hinduse, acest bărbat s-a hotărât să citească Biblia şi s-o studieze. Un profesor universitar din Statele Unite şi-a dat şi el seama că înainte de a-şi face o opinie despre Biblie, cea mai distribuită carte din lume, trebuie să o citească.Cei ce citesc Biblia şi aplică învăţăturile ei sunt bogat binecuvântaţi. Biblia afirmă: „Ferice de omul . . . care îşi găseşte plăcerea în Legea  lui Iehova şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui. El va fi ca un pom sădit lângă nişte pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul său şi a cărui frunză nu se veştejeşte; tot ce începe, duce la bun sfârşit“ (Psalmul 1:1–3). Studierea învăţăturilor Bibliei şi meditarea asupra lor te vor face fericit, deoarece astfel îţi vor fi satisfăcute necesităţile spirituale (Matei 5:3). Biblia îţi va arăta cum să ai o viaţă plină de satisfacţii şi cum să faci faţă cu succes problemelor zilelor noastre. Într-adevăr, „în păzirea legilor lui Dumnezeu consemnate în Biblie este mare răsplată“ (Psalmul 19:11). În plus, credinţa în promisiunile lui Dumnezeu îţi va aduce binecuvântări în prezent şi o speranţă luminoasă de viitor. Biblia ne oferă următorul îndemn: „Ca nişte prunci nou-născuţi, nutriţi o dorinţă fierbinte pentru laptele nefalsificat al cuvântului“ (1 Petru 2:2). Un nou-născut depinde de hrană şi cere cu insistenţă să i se dea să mănânce. În mod asemănător, noi depindem de cunoştinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, să nutrim şi noi „o dorinţă fierbinte“ pentru Cuvântul său. Biblia este o carte în care găsim învăţăturile adevărate de la Dumnezeu. Să ne propunem deci să o studiem cu regularitate.