Ne este viata hotarata de soarta ?

"Nu mi-a venit ceasul" Şoferul unui camion de mare tonaj pierde controlul vehiculului, iese de pe carosabil şi loveşte un cuplu şi un tânăr de 23 ani care erau pe trotuar. Potrivit unui ziar newyorkez, cei doi soţi mor pe loc, iar tânărul este dus la spital în stare de inconştienţă. Când îşi revine şi află ce s-a întâmplat, primul lui gând este: "Nu-mi vine să cred! Doamne, ajută-mă să trec peste asta! ". Întrebat cum îşi explică faptul că a scăpat cu viaţă, el răspunde: " Nu mi-a venit ceasul". Fără îndoială, aţi auzit astfel de întâmplări. Când cineva scapă cu viaţă ca prin urechile acului, oamenii zic că "nu i-a venit ceasul". Dar când cineva moare într-un accident stupid, concluzia este că "aşa i-a fost scris", "i-a sosit ceasul" sau "aşa a vrut Dumnezeu". Indiferent că vorbesc despre soartă, destin, noroc sau Cel de sus, raţionamentul multora e în esenţă acelaşi: ceea ce ni se întâmplă în viaţă este stabilit dinainte şi nu putem face nimic ca să schimbăm cursul evenimentelor. Iar asta e reacţia nu numai când moare cineva. De fapt, acest mod de gândire are istorie lungă. De pildă, babilonienii credeau că activităţile oamenilor sunt influenţate de astre şi de mişcarea lor. Ei căutau pe cer semne prevestitoare. Şi grecii, şi romanii aveau în panteonul lor o zeiţă a sorţii. Credeau că ea le împărţea oamenilor binele sau răul şi că voinţa ei cântarea uneori mai greu chiar decât cea a divinităţilor supreme, Zeus şi Jupiter. În Orient, hinduşii şi budiştii cred că tot ce se întâmplă acum în viaţa unui om este rezultatul faptelor lui dintr-o viaţă anterioară şi că următoarea noastră viaţă depinde de ceea ce facem acum. Şi alte religii, multe creştine, acceptă concepţii fataliste precum predestinarea. Nu e de mirare, aşadar că şi azi, într-o epocă în care convingerile se bazează în mare parte pe realităţi demonstrate ştiinţific, mulţi încă mai cred că succesul sau eşecul lor în activităţiile cotidiene, dar şi sfârşitul vieţii le este dictat de soartă şi că nu pot face mai nimic ca să schimbe mersul lucrurilor. Aşa credeţi şi dumneavoastră? Sunt într-adevăr prestabilite lucrurile bune şi rele care ni se întâmplă? Ne sunt hotărâte dinainte până şi naşterea şi moartea? Este viaţa noastră cârmuită de soartă? Să vedem cum răspunde Biblia la aceste întrebări... Fiecare lucru îşi are vremea lui "Pentru orice lucru este un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri", spune Biblia. Înţeleptul rege Solomon, care a scris aceste cuvinte, a spus că există un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri, un timp pentru a construi şi un timp pentru a dărâma, un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî. Apoi, el a întrebat: " Ce folos are lucrătorul din truda lui?" (Eclasiastul 3:1-9). Din cuvintele de mai sus, unii trag concluzia că Biblia arată într-adevăr că tot ce se întâmplă e hotărât dinainte, altfel spus că Biblia susţine credinţa în soartă. Dar oare aşa stau lucrurile? Arată într-adevăr Biblia că viaţa omului e cârmuită de soartă? Întrucât "toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu", orice idee pe care o găsim în Biblie trebuie să fie în armonie cu întregul (2 Timotei 3:16,17). Să vedem, aşadar, ce spune alte versete biblice despre acest subiect... Timpul şi evenimentele neprevăzute În cartea Eclasiastul, Solomon a mai scris: "M-am întors şi am văzut sub soare că nu cei iuţi câştigă cursa, nici cei puternici lupta, nici cei înţelepţi hrana, că nu cei pricepuţi au bogăţiile şi că nu cei ce au cunoştinţă se bucură de favoare". De ce? El a explicat: "Căci timpul ţi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi" (Eclasiastul 9:11). Solomon nu a sugerat că tot ce se întâmplă în viaţă e hotărât de soartă, ci a arătat că oamenii nu pot şti precis rezultatul fiecărui lucru pe care vor să-l facă, întrucât "timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi". De multe ori, ceea ce ni se întâmplă se datorează pur şi simplu faptului că ne aflăm în locul sau la momentul potrivit sau nepotrivit. Să ne gândim, de pildă, la afirmaţia: "Nu cei iuţi câştigă cursa". Poate vă amintiţi sau poate aţi citit despre deznodământul neaşteptat al cursei de atletism de 3 000 de metri de la jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles, California). Două atlete, reprezentanta Marii Britanii şi a cea a Statelor Unite, care aspirau la titlul mondial s-au ciocnit pe la jumătatea cursei. Una dintre ele a căzut şi a ieşit din competiţie, iar cealaltă n-a mai avutputerea să lupte şi a terminat cursa doar pe locul şapte. Oare soarta a făcut să întâmple aşa? "Da", ar spune unii. Cert este că ambele atlete au pierdut titlul din cauza accidentului, pe care nimeni nu-l putea prevedea. Totuşi unii susţin că le-a fost scris să se ciocnească. Comentatorii sportivi sunt însă de părere că accidentul s-a datorat concurenţei între două sportive de aceeaşi talie care-şi disputau aprig supremaţia. Biblia spune pe bună dreptate că "timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi". Indiferent cât de pregătiţi am fi, pot apărea întotdeauna lucruri la care nu ne aşteptăm şi care ar putea influenţa deznodământul unei acţiuni. Deci nu poate fi vorba de soartă. Atunci ce vrea să spună Biblia prin cuvintele: "Pentru orice lucru este un timp fixat"? Putem face ceva ca să influenţăm cursul vieţii noastre? Un timp potrivit pentru orice lucru Cel care a fost inspirat să scrie aceste cuvinte nu s-a referit nici pe departe la o aşa-zisă soartă sau la cum se va sfârşi viaţa fiecărui om, ci la scopul lui Dumnezeu cu oamenii. De unde ne dăm seama se acest lucru? În primul rând, din context. După ce menţionează mai multe lucruri care par să aibă "un timp fixat", Solomon scrie: "Am văzut îndeletnicirea pe care le-a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor, cu care să se îndeletnicească. El a făcut orice lucru frumos la timul lui" (Eclasiastul 3:10,11). Oamenii au multe îndeletniciri lăsate de Dumnezeu. Solomon a făcut referire la unele dintre ele. Dar Dumnezeu ne-a dat şi liber arbitru, posibilitatea de a alege. Însă pentru orice activitate există un timp potrivit, sau favorabil, ca obţii cele mai bune rezultate. Să analizăm, de pildă, afirmaţia lui Solomon din Eclasiastul 3:2, potrivit căreia există "un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat". Agricultorii ştiu că orice sămânţă trebuie semănată la vremea ei. Dar ce se întâmplă dacă agricultorul nu ţine cont de acest adevăr elementar şi seamănă în altă perioadă decât cea cuvenită? Are el motive să dea vina pe soartă dacă nu obţine o recoltă bogată cu toate că a muncit din greu? Bineînţeles că nu. De ce? Deoarece nu a respectat ordinea firească a lucrurilor stabilită de Creator. Aşadar, Dumnezeu nu a hotărât soarta fiecărui om sau finalitatea fiecărui eveniment, ci anumite principii care ne guvernează activităţiile potrivit scopului său. Dacă vor să realizeze ce-şi propun, oamenii trebuie să înţeleagă calendarul şi scopul divin şi să lucreze în armonie cu ele. Ceea ce este stabilit şi cu neputinţă de schimbat este scopul lui Dumnezeu, nu soarta omului. Iată ce a spus Iehova prin profetul Isaia: ´Cuvântul meu, care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis` (Isaia 55:11). Dar care este "cuvântul", sau scopul său declarat, cu privire la pamânt şi la viitorul omenirii despre care profetul spune că "va reuşi"? Să cunoaştem calendarul lui Dumnezeu După ce spune că Dumnezeu "a făcut orice lucru frumos la timpul lui", Solomon ne dă un indiciu: "A pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia, de aceea ei nu vor pătrunde niciodată, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu" (Eclasiastul 3:11). Generaţii de-a rândul au analizat aceste cuvinte. La drept vorbind, în adâncul inimii, cu toţii ne-am întrebat la un moment dat care este scopul vieţii şi ce se va întâmpla până la urmă cu noi. În toate timpurile, oamenilor le-a fost greu să accepte ideea că viaţa e doar trudă pe care n-o curmă decât moartea. Între fiinţele vii, omul este singurul care nu se gândeşte doar la prezent. Îl preocupă sfârşitul vieţii şi se întreabă ce va fi după aceea. Undeva, în adâncul sufletului, ne dorim să nu murim, să trăim veşnic. De ce? Biblia spune că Dumnezeu "a pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia". Ca să-şi satisfacă această dorinţă, omul a cochetat cu ideea vieţii de după moarte. Unii susţin că ceva din noi supravieţuieşte morţii corpului. Alţii cred într-un şir nesfârşit de reîncarnari. Iar alţii consideră că soarta sau providenţa a hotărât dinainte cursul vieţii noastre şi că nu ne putem împotrivi cu niciun chip. Dar, din nefericire, niciuna dintre aceste concepţii nu le-a adus oamenilor mulţumire sufletească deplină. Şi asta pentru că, prin propriile eforturi, oamenii "nu vor pătrunde niciodată, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu". Aceste probleme au chinuit marile minţi ale lumii de-a lungul veacurilor. Însă, dacă Dumnezeu este cel care ne-a sădit în inimă dorinţa de a trăi veşnic, nu e logic să ne aşteptăm ca tot el să ne-o satisfacă? Biblia spune că Dumnezeu ´îşi deschide mâna şi satisface dorinţa a tot ce este viu` (Psalmul 145:16). Dacă studiem Cuvântul său, Biblia, putem găsi răspunsuri logice la întrebările despre viaţă şi moarte, dar şi la cele despre scopul etern al lui Dumnezeu cu pamântul şi familia umană (Efeseni 3:11).