Rolul mamei in educarea copiilor

Problemele unor mame „Îndatoririle faţă de familie sunt esenţiale pentru om. . . . Dacă mama nu se achită de responsabilităţile ei, nu mai putem vorbi de o generaţie viitoare, căci, dacă ea s-ar naşte, ar fi mai rău decât dacă n-ar fi existat.“  Theodore Roosevelt, al 26-lea preşedinte al Statelor Unite. Intr-adevar, rolul mamei este esenţial şi înseamnă mult mai mult decât a aduce pe lume un copil. Referindu-se la rolul mamei în familiile din multe părţi ale lumii, un scriitor a remarcat: „Ea e cea dintâi care se ocupă de sănătatea, educaţia, dezvoltarea intelectuală, formarea personalităţii şi a caracterului copilului, precum şi de stabilitatea lui emoţională“.Unul dintre multiplele roluri pe care le îndeplineşte o mamă faţă de copiii ei este acela de a-i educa. Întrucât copilul învaţă primele cuvinte şi îşi însuşeşte modul de a vorbi de la mamă, prima limbă a cuiva este adesea numită limbă maternă. Mama petrece de obicei mai mult timp cu copiii decât partenerul său, de aceea pe umerii ei apasă responsabilitatea de a-i educa şi a-i disciplina. Astfel, proverbul mexican „Educaţia ţi-o dă mama“ onorează mamele pentru rolul lor important în viaţa copiilor. Şi Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, consideră mamele demne de onoare. De fapt, una dintre cele Zece Porunci, scrise pe table de piatră „cu degetul lui Dumnezeu“, îi îndeamnă pe copii: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Exodul 20:12; 31:18; Deuteronomul 9:10). Iar un proverb biblic îndreaptă atenţia asupra educaţiei materne referindu-se la „îndrumările mamei“ (Proverbele 1:8). În prezent, se vorbeşte tot mai mult despre importanţa instruirii copiilor în primii lor trei ani de viaţă, când cresc sub ochiul atent al mamei. Probleme Multe mame dornice să-şi educe copiii în perioada lor de formare sunt nevoite să lucreze pentru a-şi ajuta familia pe plan material. Statisticile înregistrate de Organizaţia Naţiunilor Unite arată că, în multe ţări dezvoltate, mai bine de jumătate din mamele cu copii sub vârsta de trei ani au o slujbă. În plus, multe mame trebuie să le poarte singure de grijă copiilor, deoarece soţii lor sunt plecaţi să muncească în alt oraş sau în străinătate. De exemplu, se estimează că în unele regiuni din Armenia aproape o treime din bărbaţi au plecat din ţară pentru a munci. Alte mame îşi cresc singure copiii deoarece soţii le-au părăsit sau au murit.În unele ţări, o problemă a multor mame este că nu au beneficiat de instruire. Departamentul ONU pentru Probleme Socio-economice estimează că două treimi din cei 876 de milioane de analfabeţi ai lumii sunt femei. De fapt, potrivit UNESCO, în Africa, în ţările arabe şi în estul şi sudul Asiei, peste 60% din femei sunt analfabete. În plus, un număr considerabil de bărbaţi cred că e inutil ca femeile să se instruiască, întrucât aceasta le-ar putea împiedica să-şi îndeplinească bine rolul de mamă. Revista Outlook arată că într-un district din statul Kerala (India), unde e ceva obişnuit ca fetele să devină mame pe la 15 ani, nici un bărbat nu vrea să se însoare cu o femeie instruită. În Pakistan, o ţară învecinată, fiilor li se acordă prioritate în privinţa instruirii. Educaţia pe care o primesc îi ajută să găsească slujbe mai bine plătite ca să-şi poată susţine părinţii în vârstă. Potrivit cărţii Women’s Education in Developing Countries (editată de Elizabeth King şi Anne Hill), „părinţii nu vor să-şi ţină fetele în şcoli, deoarece nu le cred capabile să aducă bani în casă“.O altă problemă pe care o întâmpină unele mame sunt obiceiurile locale. De pildă, în unele zone, se aşteaptă ca o mamă să susţină obiceiuri precum mutilarea genitală a fetei ei şi vinderea acesteia pentru căsătorie. În plus, educarea şi disciplinarea fiilor sunt considerate tabu. Este mama obligată să respecte astfel de obiceiuri şi să lase instruirea fiilor în seama altora?În articolele următoare vom vedea cum au reuşit unele mame să depăşească asemenea probleme. Vom mai încerca să înţelegem şi să apreciem mai mult responsabilităţile mamei în general şi să căpătăm un punct de vedere echilibrat faţă de rolul ei în educarea propriilor copii. Mame care fac faţă problemelor Una dintre marile probleme pe care le întâmpină multe mame în societatea actuală este obligaţia de a munci pentru a sprijini financiar familia. Mai mult, dintr-un motiv sau altul, unele sunt nevoite să-şi crească singure copiii.Margarita, originară din Mexic, are doi copii pe care-i creşte singură. „Mi-a fost greu să-i ajut să cultive valori morale şi spirituale“, povesteşte ea. „Odată, când fiul meu era adolescent, a venit de la o petrecere aproape beat. L-am avertizat că, dacă se mai întâmplă, nu mai are ce căuta acasă. Şi s-a întâmplat din nou. Atunci, mi-am călcat pe inimă şi l-am închis afară. Din fericire, a fost ultimul incident de acest fel.“ La puţin timp după aceea, Margarita a început să studieze Biblia, ceea ce a ajutat-o să le insufle valori morale copiilor ei. În prezent, ambii ei copii sunt miniştri cu timp integral ai Martorilor lui Iehova. Când soţii pleacă în străinătate Mulţi soţi din ţări în curs de dezvoltare se mută în ţări mai prospere ca să-şi găsească de lucru şi îşi lasă soţiile să crească singure copiii. Laxmi, o mamă din Nepal, spune: „Soţul meu e plecat de şapte ani în străinătate. Copiii nu mă ascultă aşa cum ar asculta de tatăl lor. Mi-ar fi mai uşor dacă el ar fi aici ca să-şi asume responsabilitatea de cap al familiei“.Laxmi reuşeşte totuşi să depăşească dificultăţile. Deoarece are puţină instruire, ea a apelat la profesori ca să-i ajute pe copiii ei mai mari la teme. Acordă o atenţie deosebită şi instruirii spirituale a copiilor, studiind Biblia săptămânal cu ei. În fiecare zi analizează împreună un text biblic şi îi ia cu regularitate la întruniri. Mame cu instruire limitată În unele ţări, o altă problemă este numărul destul de ridicat al femeilor analfabete. Aurelia, originară din Mexic, care are şase copii, arată care sunt dezavantajele unei mame cu instruire limitată: „Mama spunea mereu că femeile nu sunt făcute să înveţe. Prin urmare, nu ştiu să citesc şi n-am cum să-mi ajut copiii la lecţii. Asta mă doare. Nu vreau să sufere ca mine. De aceea m-am străduit din răsputeri să le asigur o educaţie bună“.Chiar şi cu o instruire limitată, o mamă îşi poate ajuta considerabil copiii. Următoarea zicătoare este adevărată: „Instruiţi femeile şi-i veţi forma pe educatorii bărbaţilor“. Bishnu, din Nepal, mamă a trei băieţi, era analfabetă. Însă dorinţa ei de a învăţa adevărurile biblice şi de a-i ajuta şi pe copiii ei să şi le însuşească a determinat-o să facă eforturi mari pentru a învăţa să scrie şi să citească. Ea se asigura mereu că cei mici îşi făceau temele şi mergea cu regularitate să discute cu profesorii lor. Referindu-se la instruirea spirituală şi morală, Silash, unul dintre fiii lui Bishnu, spune: „Mi-a plăcut cum ne educa. Ori de câte ori făceam vreo boacănă, ea ne corecta prin exemple biblice. Această metodă a fost eficientă şi m-a ajutat să accept sfaturile“. Bishnu a avut succes în educarea copiilor săi, toţi trei devenind persoane temătoare de Dumnezeu.Antonia, din Mexic, are doi copii. Iată ce spune ea: „N-am decât şase clase. Am locuit într-un sat izolat, iar cel mai apropiat liceu era la mare distanţă de noi. Dar mi-am dorit ca băiatul şi fetiţa mea să aibă parte de mai multă instruire decât mine. Aşa că am petrecut timp cu ei, i-am învăţat să scrie, să citească şi să numere. Fetiţa putea să-şi spună numele pe litere, precum şi să scrie alfabetul înainte de a merge la şcoală. Băiatul meu ştia să citească bine când l-am dat la grădiniţă“. Întrebată fiind ce a făcut pentru a le insufla valori morale şi spirituale, Antonia explică: „I-am învăţat relatări biblice. Înainte ca fetiţa mea să rostească primele cuvinte, ea povestea relatări biblice prin semne. Băiatul a ţinut pentru prima oară tema «Citirea Bibliei» la o întrunire creştină când avea patru ani“. Aşadar, multe mame cu instruire limitată reuşesc să-şi educe cu succes copiii. Lupta împotriva obiceiurilor revoltătoare Un obicei înrădăcinat la populaţia de limbă tzotzil (Mexic) este acela de a-şi vinde fetele pentru căsătorie la vârsta de 12–13 ani. Adesea ele sunt vândute unui bărbat mai în vârstă care vrea o a doua sau o a treia soţie. Dacă nu-i place fata, o poate aduce înapoi şi-şi poate recupera banii. Petrona a trebuit să lupte împotriva acestui obicei când era mică. Mama ei fusese vândută unui bărbat. Ea a avut un copil, iar apoi a divorţat şi toate astea s-au întâmplat când avea doar 13 ani! Primul ei copil a murit, iar apoi a fost vândută încă de două ori. A avut în total opt copii.Petrona nu-şi dorea o astfel de viaţă. Ea ne explică ce a făcut: „Când am terminat şase clase i-am spus mamei că nu voiam să mă căsătoresc şi că doream să-mi continuu studiile. Mama mi-a spus că n-are cum să mă ajute şi că trebuie să-mi întreb tatăl. «Am să-ţi găsesc un soţ», mi-a spus tata. «Ştii să vorbeşti. Ştii să citeşti. Ce mai vrei? Dacă-ţi trebuie şcoală, n-ai decât să-ţi plăteşti singură taxele.» Asta am şi făcut. Ca să câştig banii de care aveam nevoie, brodam“, spune Petrona. Astfel, a scăpat de povara de a fi vândută. Când Petrona a crescut, mama ei a început să studieze Biblia. În urma studiului a căpătat curajul de a le insufla valorile biblice învăţate surioarelor mai mici ale Petronei. Experienţa ei de mamă le-a arătat urmările triste ale obiceiului de a-şi căsători fetele în schimbul unor sume de bani.Alt obicei răspândit este ca numai taţii să-şi disciplineze fiii. Petrona explică: „Femeilor tzotzil li se inoculează ideea că sunt inferioare bărbaţilor. Bărbaţii sunt foarte autoritari. Băieţii îşi imită taţii încă de când sunt mici şi le spun mamelor: «N-ai dreptul să-mi spui ce să fac. Dacă nu-mi zice tata, nu fac nimic». Aşadar, mamele nu-şi pot educa fiii. Dar mama a studiat Biblia şi are succes în educarea frăţiorilor mei. Ei au învăţat pe de rost cuvintele din Efeseni 6:1, 2: «Copii, ascultaţi de părinţii voştri. . . . Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta»“. Mary, o mamă din Nigeria, spune: „În zona în care am crescut, tradiţia spune că unei mame nu-i este permis să-şi educe ori să-şi disciplineze băieţii. Dar, urmând exemplul biblic al lui Lois şi Eunice (bunica şi respectiv mama lui Timotei), n-am permis obiceiurilor locale să mă oprească să-mi instruiesc copiii“. — 2 Timotei 1:5. Un alt obicei în unele ţări este „circumcizia la femei“, cunoscută azi mai mult sub numele de mutilarea genitală a femeilor (MGF). Aceasta constă în îndepărtarea parţială sau aproape totală a organelor genitale externe ale fetei. Acest obicei a fost adus în atenţia opiniei publice de Waris Dirie, un bine cunoscut top model şi ambasador special la Fondurile Naţiunilor Unite pentru Populaţie. Conformându-se unui obicei somalez local, mama ei a supus-o, când era doar un copil, la MGF. Potrivit unui articol, între opt şi zece milioane de femei şi fete din Orientul Mijlociu şi Africa sunt în pericolul de a suferi o astfel de operaţie. Chiar şi în Statele Unite există 10 000 de fete expuse acestui pericol. Ce convingeri stau în spatele acestei practici? Unii sunt de părere că organele genitale femeieşti sunt necurate, iar din această cauză fetele sunt păcătoase şi nu se pot căsători. În plus, îndepărtarea organelor genitale externe este considerată o garanţie că fata va rămâne virgină înainte de căsătorie şi că îi va fi loială soţului. Refuzul mamei de a respecta acest obicei poate provoca mânia soţului şi a comunităţii în care trăiesc. Multe mame însă au ajuns la concluzia că nu au nici un motiv întemeiat  religios sau medical  ca să-şi supună fetele la un aşa supliciu. Cartea Repudiating Repugnant Customs, scrisă de un nigerian, arată că multe mame au refuzat în mod curajos să recurgă la această practică. Într-adevăr, mame de pretutindeni îşi ocrotesc copiii şi au succes în educarea lor, deşi întâmpină multe probleme. Sunt aceste eforturi apreciate la justa lor valoare? Mama merită toată lauda Rolul mamei este adesea subestimat şi chiar minimalizat. Cu câteva decenii în urmă, îngrijirea copiilor a început să fie privită cu dispreţ de unii oameni. Exista concepţia că este mai puţin importantă decât o carieră profesională şi că e chiar o formă de opresiune. Deşi mulţi au considerat această atitudine extremistă, ea lasă să se înţeleagă că a avea grijă de casă şi de copii este o ocupaţie de mâna a doua. Unii sunt de părere că femeia trebuie să aibă o carieră pentru a da ce e mai bun din ea.Însă mulţi soţi şi copii au ajuns să preţuiască rolul pe care-l are mama în familie. Carlo, care slujeşte la filiala Martorilor lui Iehova din Filipine, povesteşte: „Mă aflu aici datorită instruirii pe care mi-a dat-o mama. Tata era autoritar şi aplica pedeapsa una-două, însă mama ne ajuta dându-ne explicaţii şi făcând apel la logică. Apreciez mult modul în care ne-a educat“. Peter, din Africa de Sud, mai are cinci fraţi. Ei au fost crescuţi de mama lor care are puţină instruire. Tatăl i-a părăsit. Peter ne spune: „Fiind menajeră şi femeie de serviciu, mama nu câştiga cine ştie ce. I-a fost greu să ne plătească taxele şcolare. Adesea mergeam flămânzi la culcare. Era o încercare pentru ea să ne asigure un acoperiş deasupra capului. În ciuda tuturor greutăţilor, mama nu a dat niciodată înapoi. Ne-a învăţat să nu ne comparăm cu alţii. Dacă n-ar fi fost devotamentul ei, n-am fi reuşit să o scoatem la capăt“.Un soţ nigerian pe nume Ahmed arată cum priveşte el ajutorul pe care i-l oferă soţia la educarea copiilor: „O preţuiesc pe soţia mea pentru ceea ce face. Când lipsesc de-acasă sunt convins că-mi las copiii pe mâini bune. În loc să văd în soţia mea un rival, îi mulţumesc pentru tot ce face şi le spun copiilor că trebuie să o respecte aşa cum mă respectă pe mine“. Un soţ palestinian e bucuros să-şi laude soţia pentru reuşitele ei în îndeplinirea rolului de mamă: „Lina a făcut mult pentru fiica noastră şi are un rol important în creşterea spirituală a familiei. După mine, asta se datorează convingerilor ei religioase“. Lina este Martoră a lui Iehova şi îşi educă fiica potrivit normelor biblice. Care sunt câteva dintre aceste principii biblice? Ce spune Biblia despre mame? Li se acorda mamelor din timpurile biblice respect şi demnitate pentru că îşi educau copiii? Un punct de vedere echilibrat asupra rolului mamei Când a fost creată, femeia a primit un rol onorabil în cadrul căsniciei. Prima carte a Bibliei spune: „Şi Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el»“ (Geneza 2:18). Prima femeie, Eva, a fost creată ca întregire a lui Adam, sau jumătate a lui şi ca ajutor perfect pentru el. Ea era perfectă ca să-i fie ajutor. Avea un rol important în scopul lui Dumnezeu, acela de a naşte copii şi, împreună cu Adam, de a avea grijă de ei, de a se îngriji de pământ şi de animale. Ea trebuia să se dovedească un tovarăş adevărat care să-l susţină şi să-l stimuleze pe plan intelectual. Cât de fericit a fost Adam că a primit acest dar minunat de la Creator!  Geneza 1:26–28; 2:23.Mai târziu Dumnezeu a arătat cum anume trebuie tratate femeile. De pildă, în Israelul antic, respectul faţă de mame era esenţial, iar dispreţul faţă de ele era inadmisibil. Dacă un fiu ‘blestema pe tatăl sau pe mama sa’ era pedepsit cu moartea. Apoi, tinerii creştini au fost îndemnaţi ‘să asculte de părinţi’.  Leviticul 19:3; 20:9; Efeseni 6:1; Deuteronomul 5:16; 27:16; Proverbele 30:17. Sub îndrumarea soţului, mama trebuia să-şi educe atât fiicele, cât şi fiii. Fiului i se poruncea ‘să nu lepede învăţătura mamei sale’ (Proverbele 6:20). Capitolul 31 din Proverbele cuprinde ‘învăţătura pe care i-a dat-o mama sa împăratului Lemuel’. Ea l-a învăţat cu înţelepciune pe fiul său să nu consume băuturi alcoolice în exces: „Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici căpeteniilor să umble după băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uite legea şi să calce drepturile celor nenorociţi“.  Proverbele 31:1, 4, 5. Pe lângă acest sfat, mama împăratului Lemuel i-a arătat acestuia şi ce înseamnă „o soţie capabilă“ , descriere pe care toţi tinerii care intenţionează să se căsătorească ar fi înţelept să o analizeze. Ea a spus: „Este mai de preţ decât mărgăritarele“. Apoi, după ce a prezentat rolul important pe care-l joacă soţia în familie, mama i-a spus împăratului: „Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată“ (Proverbele 31:10–31). E limpede, când a creat femeia, Creatorul nostru a intenţionat ca ea să ocupe un loc demn de onoare în familie şi care implică responsabilităţi. Şi în congregaţia creştină soţiile şi mamele sunt respectate şi preţuite. În Efeseni 5:25 se specifică: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile“. Tânărul Timotei, pe care mama şi bunica l-au crescut în spiritul respectului faţă de „scrierile sfinte“, a primit următorul sfat inspirat de Dumnezeu: ‘Pe femeile în vârstă imploră-le ca pe nişte mame’ (2 Timotei 3:15; 1 Timotei 5:1, 2). Prin urmare, un bărbat trebuie să respecte o femeie în vârstă ca pe propria mamă. Într-adevăr, Dumnezeu le preţuieşte pe femei şi le acordă demnitate. Exprimaţi-vă aprecierea Un bărbat crescut într-o cultură în care femeile sunt considerate inferioare povesteşte: „Am primit o educaţie influenţată de cultul bărbatului. Am observat cum sunt tratate femeile, că nu li se acordă pic de respect. Aşadar, a trebuit să lupt cu mine însumi ca să-mi pot privi soţia aşa cum o priveşte Creatorul, ca pe o întregire a mea, ca pe un ajutor în casă şi în educarea copiilor noştri. Deşi nu-mi este uşor să rostesc cuvinte de laudă la adresa soţiei, ştiu că tot ceea ce este bun în copiii mei se datorează eforturilor ei“. Da, mamele care se achită de responsabilitatea de a-şi instrui copiii au toate motivele să se simtă mândre de ceea ce fac. Este o ocupaţie valoroasă. Ele merită pe bună dreptate laude şi cuvinte sincere de apreciere. Copiii învaţă atât de multe de la mamă! Obiceiuri utile de-a lungul vieţii, bune maniere esenţiale pentru menţinerea unor relaţii cordiale cu alţii şi, în multe cazuri, valori morale şi spirituale care îi ajută să meargă pe calea cea dreaptă. Când i-ai mulţumit ultima oară mamei tale pentru tot ce a făcut pentru tine?