Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu după numele lui ?

Dumnezeu are un nume! Care e numele lui Dumnezeu? Toţi oamenii au un nume. De fapt, mulţi pun nume chiar şi animalelor de companie! N-ar fi logic să aibă şi Dumnezeu un nume? Nu există nici o îndoială că în relaţiile interumane e absolut necesar să ne folosim numele. Ar trebui oare ca lucrurile să stea altfel când e vorba de relaţiile noastre cu Dumnezeu? În mod paradoxal, milioane de oameni care pretind că au credinţă în Dumnezeul Bibliei nu folosesc numele lui. Cu toate acestea, numele lui Dumnezeu este cunoscut de mii de ani. Citind seria de faţă, veţi afla că au fost vremuri când oamenii obişnuiau să folosească numele lui Dumnezeu. Mai mult, veţi afla ce spune Biblia despre importanţa faptului de a-l cunoaşte pe Dumnezeu după numele lui.   In secolul al XVII-lea, mai multe ţări din Europa au bătut monede pe care era înscris numele lui Dumnezeu. Pe o monedă germană emisă în anul 1634 se putea vedea clar numele Iehova. Aceste monede au devenit cunoscute în popor ca talerii Iehova, sau monedele lehova, fiind folosite decenii la rând. Iehova este o formă sub care a fost redat numele lui Dumnezeu, cunoscută, de altfel, de secole. În ebraică, o limbă în care se citeşte de la dreapta la stânga, numele apărea sub forma a patru consoane: יהוה. Aceste patru caractere ebraice — transliterate YHWH — sunt cunoscute ca Tetragrama. Numele lui Dumnezeu a fost scris sub această formă şi pe monedele europene timp de decenii. Numele lui Dumnezeu poate fi întâlnit şi pe clădiri, pe monumente şi în diverse lucrări de artă, precum şi în multe imnuri bisericeşti. Potrivit unei enciclopedii germane (Brockhaus), a fost o vreme când principii protestanţi obişnuiau să poarte un însemn înfăţişând un soare stilizat şi Tetragrama. Acest simbol, folosit şi pe stindarde şi monede, era cunoscut ca însemnul Iehova-Soare. E clar că, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, europenii foarte religioşi ştiau că Dumnezeul Atotputernic are un nume. Dar şi mai important, ei nu se temeau să-l folosească. Numele lui Dumnezeu nu era necunoscut nici în America perioadei coloniale. De exemplu, în memoriile unui soldat american pe nume Ethan Allen se spune că, în 1775, în timpul Războiului de independenţă, acesta le-a cerut duşmanilor să se predea „în numele Marelui Iehova“. Mai târziu, pe vremea când Abraham Lincoln era preşedintele Statelor Unite, mai mulţi consilieri au menţionat în mod frecvent numele Iehova în scrisorile lor adresate preşedintelui. Există şi alte documente istorice americane ce conţin numele lui Dumnezeu, ele putând fi consultate de publicul larg în diverse biblioteci. Acestea sunt doar câteva exemple care ne arată că, secole la rând, numelui lui Dumnezeu i s-a acordat o mare importanţă. Dar ce se poate spune despre zilele noastre? A fost dat uitării acest nume? Nicidecum. Există traduceri ale Bibliei care conţin în multe versete numele lui Dumnezeu. Dacă faceţi o scurtă vizită la bibliotecă sau căutaţi câteva minute prin dicţionare, veţi găsi probabil că numele Iehova este transliterarea de largă circulaţie în limba română a Tetragramei. În Dicţionarul de mitologie generală de Victor Kernbach se spune că Iehova este „numele convenţional al divinităţii ebraice supreme“. O ediţie recentă a The New Encyclopædia Britannica arată că Iehova este „numele iudaico-creştin al lui Dumnezeu“. Dar poate că vă întrebaţi: Îi mai interesează oare pe oamenii de azi numele lui Dumnezeu? Numele divin, sub o formă sau alta, mai poate fi văzut şi astăzi în multe locuri publice. De exemplu, pe o clădire din oraşul New York se poate citi numele Iehova. Tot în acest oraş, un mozaic multicolor ce decorează o staţie de metrou aglomerată conţine numele Iehova scris în ebraică. Însă n-am greşi deloc dacă am spune că, dintre miile de oameni care trec prin aceste locuri, puţini dau atenţie acestor inscripţii. Acordă oamenii din ţara voastră importanţă numelui lui Dumnezeu? Sau majoritatea dintre ei folosesc termenul „Dumnezeu“ cu referire la Creator ca şi cum acest titlu ar fi numele lui? Probabil aţi sesizat că mulţi nu-şi prea pun problema dacă Dumnezeu are sau nu un nume. Dar voi? Vă simţiţi liberi să vă adresaţi lui Dumnezeu folosind numele său, Iehova? Un rege care a făcut cunoscut numele Iehova În 1852, un grup de misionari a pornit pe mare din Hawaii spre insulele Microneziei. Aceşti misionari aveau cu ei o scrisoare de recomandare purtând sigiliul oficial al regelui Kamehameha al III-lea, care domnea pe atunci în Hawaii. Iată un fragment din scrisoare, scrisă iniţial în limba hawaiană şi adresată mai multor conducători ai insulelor din Pacific: „Vor veni pe insulele voastre nişte învăţători ai Dumnezeului cel Preaînalt, Iehova, pentru a vă face cunoscut Cuvântul său spre mântuirea voastră veşnică. . . . Îi consider pe aceşti minunaţi învăţători vrednici de preţuirea şi prietenia voastră şi vă îndemn să daţi ascultare învăţăturilor lor. . . . Vă sfătuiesc să vă aruncaţi idolii, să-l primiţi pe Domnul Iehova ca Dumnezeu al vostru, să vă închinaţi Lui, să-L iubiţi, iar El vă va binecuvânta şi vă va mântui“. Lupta împotriva numelui lui Dumnezeu Se numea Hananiah ben Teradion. A fost un învăţat evreu care a trăit în secolul al II-lea. Era cunoscut pentru întrunirile publice unde preda din Sefer Tora, un sul ce conţinea primele cinci cărţi ale Bibliei. Ben Teradion era cunoscut şi pentru că folosea numele lui Dumnezeu şi îi învăţa pe alţii despre el. Putea oare el să predea Tora şi să nu-i înveţe pe oameni care e numele divin, având în vedere că în primele cinci cărţi ale Bibliei numele lui Dumnezeu apare de peste 1 800 de ori? Însă pe timpul lui Ben Teradion, învăţaţii evrei erau în primejdie. Potrivit unor istorici evrei, împăratul roman interzisese prin lege predarea şi practicarea iudaismului, cei care erau găsiţi făcând acest lucru fiind pedepsiţi cu moartea. Romanii l-au arestat în cele din urmă pe Ben Teradion. În momentul arestării, el avea asupra lui un exemplar al Sefer Torei. Răspunzându-le acuzatorilor săi, el a spus deschis că, predând din Biblie, nu făcuse altceva decât să dea ascultare unei porunci divine. Cu toate acestea, a fost condamnat la moarte. În ziua execuţiei, Ben Teradion a fost înfăşurat chiar în sulul pe care îl avusese la el în momentul arestării. Apoi a fost ars pe rug. Encyclopaedia Judaica spune că, „pentru a i se prelungi agonia, i s-a pus pe piept lână îmbibată cu apă“. Iar ca pedeapsa să-i fie mai mare, soţia sa a fost omorâtă, iar fiica vândută unui bordel. Deşi autorii crudei execuţii au fost romanii, în Talmud se spune că Ben Teradion „a fost ars pe rug ca pedeapsă pentru că rostise Numele în întregime“. De fapt, pentru evrei, rostirea numelui lui Dumnezeu era o încălcare gravă a legii. A treia poruncă Potrivit dovezilor, în secolele întâi şi al II-lea e.n., în rândul evreilor s-a răspândit o superstiţie privind folosirea numelui lui Dumnezeu. În Mişna (o culegere de comentarii rabinice care a stat la baza Talmudului) se spune că „acela care rosteşte numele divin“ nu va avea parte de paradisul pământesc promis de Dumnezeu. Dar cum a apărut o asemenea interdicţie? Unii susţin că evreii considerau numele lui Dumnezeu prea sacru pentru a fi rostit de nişte oameni imperfecţi. Cu trecerea timpului, evreii au ajuns să aibă reţineri chiar şi în ce priveşte scrierea lui. Potrivit unei enciclopedii, această atitudine a apărut deoarece evreii se temeau ca nu cumva documentul în care era scris numele divin să ajungă la gunoi, ceea ce ar fi însemnat o profanare a numelui. Encyclopaedia Judaica afirmă că „s-a ajuns să se evite rostirea numelui YHWH . . . din cauza interpretării greşite a celei de-a treia porunci“. A treia dintre cele Zece Porunci date de Dumnezeu israeliţilor sună astfel: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI Iehova, Dumnezeului tău; căci DOMNUL Iehova, nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“ (Exodul 20:7). Aşadar, porunca dată de Dumnezeu prin care se interzicea folosirea în mod nepotrivit a numelui divin a fost interpretată greşit, devenind o superstiţie. Cu siguranţă, nimeni nu ar susţine azi că Dumnezeu ar fi dorit să-i ardă pe rug pe cei ce rosteau numele divin! Totuşi, superstiţia evreiască privind numele lui Dumnezeu există şi în zilele noastre. Când vorbesc despre Tetragramă, mulţi afirmă că este „Numele Inefabil“ sau „Numele Inexprimabil“. În unele cercuri, orice termen folosit cu referire la Dumnezeu este pronunţat în mod intenţionat greşit pentru a nu se încălca tradiţia. De exemplu, Iah sau Yah, forme prescurtate ale numelui lui Dumnezeu, se pronunţă Kah. Aleluia e pronunţat Aleluka. Unii chiar evită scrierea cuvântului „Dumnezeu“, punând câte o cratimă în locul unei litere sau al mai multor litere. De exemplu, pentru a scrie cuvântul englezesc „God“ (Dumnezeu), ei scriu „G-d“. Aleluia! La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul „Aleluia“? Poate că vă vine în minte oratoriul „Mesia“ compus de Händel în secolul al XVIII-lea, în care corul Aleluia reprezintă o parte remarcabilă. Cu siguranţă că vă este cunoscut acest cuvânt. Poate chiar l-aţi folosit uneori. Dar ştiţi ce înseamnă? Aleluia — Transliterarea în limba română a expresiei ebraice ha·lelu-Yah′, care înseamnă „lăudaţi-l pe Iah“. Iah — Formă poetică prescurtată a numelui lui Dumnezeu, Iehova. Apare în Biblie de peste 50 de ori, de obicei, ca parte a expresiei „Aleluia“. Alte eforturi de a ascunde Numele Iudaismul nu este nicidecum singura religie care evită folosirea numelui lui Dumnezeu. Să ne gândim la Ieronim, un preot catolic care a fost secretarul papei Damasus I. În anul 405 e.n., Ieronim a terminat de tradus întreaga Biblie în limba latină, traducere care a devenit cunoscută drept Vulgata. Ieronim nu a folosit numele lui Dumnezeu în lucrarea sa. Urmând obiceiul vremii, el a înlocuit numele divin cu termenii „Domnul“ şi „Dumnezeu“. Vulgata a devenit prima traducere catolică autorizată a Bibliei şi a stat la baza multor traduceri în alte limbi. De exemplu, Douay Version, o traducere catolică din anul 1610, este, de fapt, versiunea în engleză a Vulgatei. Aşadar, nu e de mirare că această Biblie nu conţine deloc numele lui Dumnezeu. Totuşi, Douay Version nu este o simplă traducere a Bibliei. Ea a fost până în anul 1940 singura versiune autorizată a Bibliei pentru catolicii vorbitori de limbă engleză. Într-adevăr, timp de sute de ani, numele lui Dumnezeu a fost ascuns milioanelor de credincioşi catolici. Să luăm şi cazul unei alte traduceri: King James Version. În 1604, regele Angliei, Iacob I, a însărcinat un grup de erudiţi să realizeze o versiune engleză a Bibliei. După aproximativ 7 ani, ei au lansat King James Version, cunoscută şi sub numele de Authorized Version. Şi în acest caz, traducătorii au decis să evite numele divin, folosindu-l în doar câteva versete. În majoritatea locurilor, Tetragrama, sau numele lui Dumnezeu, a fost substituită cu „DOMNUL“ sau „DUMNEZEU“. Această traducere a devenit versiunea standard a Bibliei pentru milioane de vorbitori de limbă engleză. World Book Encyclopedia arată că „timp de peste 200 de ani de la publicarea King James Version n-a mai apărut nici o altă traducere importantă a Bibliei în limba engleză. În toată această perioadă, King James Version a fost traducerea cea mai folosită în lumea anglofonă“. Cele trei versiuni ale Bibliei prezentate până acum sunt doar câteva dintre multele traduceri publicate de-a lungul secolelor, traduceri care au omis numele lui Dumnezeu sau au minimalizat importanţa lui. Nu este de mirare că, în prezent, marea majoritate a celor ce se declară creştini se reţin să folosească numele divin sau nici nu ştiu care este acest nume. E adevărat, de-a lungul timpului au existat traducători ai Bibliei care au inclus numele divin în traducerile lor. Însă cele mai multe au fost publicate în secolele recente, influenţând în mică măsură atitudinea oamenilor faţă de numele lui Dumnezeu. Un obicei contrar voinţei lui Dumnezeu Faptul că mulţi oameni nu folosesc numele lui Dumnezeu se datorează numai şi numai tradiţiilor omeneşti, nicidecum învăţăturilor Bibliei. „Nu există nimic în Tora care să le interzică oamenilor să rostească Numele lui Dumnezeu. De fapt, din Scripturi reiese cu claritate că acest lucru era ceva obişnuit“, explică cercetătorul evreu Tracey Rich, autorul unui site de pe Internet, numit Iudaism 101. Într-adevăr, în timpurile biblice, închinătorii lui Dumnezeu foloseau numele divin. În mod cert, cunoscând şi folosind numele lui Dumnezeu ne vom apropia mai mult de modul de închinare aprobat de Dumnezeu, aşa cum se practica el în timpurile biblice. Acesta poate fi primul pas în stabilirea unor relaţii strânse cu el, ceea ce înseamnă mai mult decât a cunoaşte numele său. De fapt, Iehova Dumnezeu ne invită să legăm astfel de relaţii cu el. Iată ce invitaţie călduroasă găsim în Scripturile inspirate: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Poate că vă întrebaţi: Cum ar putea un om muritor să se bucure de o prietenie atât de strânsă cu Dumnezeul Atotputernic? În următorul articol veţi afla cum puteţi să cultivaţi astfel de relaţii cu Iehova. Conţine numele tău numele lui Dumnezeu? Multe nume biblice sunt folosite şi azi. În unele cazuri, semnificaţia originară în ebraică a acestor nume includea numele lui Dumnezeu. Iată câteva exemple de astfel de nume şi semnificaţia lor. Poate că numele tău e unul dintre ele. Ioana — „Iehova a fost binevoitor“ Ioel — „Iehova este Dumnezeu“ Ioan — „Iehova a arătat favoare“ Ionatan — „Iehova a dat“ Iosif — „Iah să facă să crească“ Iosua — „Iehova este salvare“ Cum poţi să-l cunoşti pe Dumnezeu după numele lui O ziarista a primit la redacţie următoarea scrisoare de la un cititor: „Toată viaţa m-a chinuit această întrebare şi sper că îmi puteţi da un răspuns. Care e numele lui Dumnezeu? Evreii spun că adevăratul nume s-a pierdut în negura vremii. Creştinii îi spun Isus. Musulmanii îi zic Alah. . . . Atunci, care e numele lui?“ Ziarul a publicat întrebarea pusă de cititor şi a dat următorul răspuns: „Potrivit învăţăturilor evreieşti antice, Dumnezeu e omnipotent, deci nu poate fi cuprins într-un nume. Vă asigurăm însă că El (sau Ea) vă va răspunde la orice nume cu care îl veţi chema în mod respectuos“. Acest mod superficial de a privi numele lui Dumnezeu e des întâlnit azi. Deşi au preocupări religioase, mulţi dintre cei care cred în Biblie nu acordă importanţă numelui divin. Dar cum vede Dumnezeu această chestiune? Este pentru el ceva lipsit de importanţă? O chestiune nicidecum lipsită de importanţă Să ne gândim că, în Biblie, numele lui Dumnezeu, Iehova, este menţionat de mii de ori. În Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, numele divin apare de 7 210 ori! Însuşi Dumnezeu i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să folosească numele său atât de frecvent. Unul dintre aceşti scriitori, psalmistul Asaf, a scris: „Tu, al cărui Nume este DOMNUL Iehova, Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul!“ (Psalmul 83:18). Şi David a scris ceva asemănător într-unul din psalmi: „Ne bizuim pe Numele DOMNULUI Iehova, Dumnezeului nostru“. — Psalmul 20:7. Biblia arată că Iehova Dumnezeu ne examinează inima pentru a vedea care e atitudinea noastră faţă de numele său. Iată ce spune psalmistul: „Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, . . . n-ar şti oare Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?“ (Psalmul 44:20, 21). Profetul Isaia a scris: „Lăudaţi pe DOMNUL Iehova, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, spuneţi măreţia Numelui Lui!“ — Isaia 12:4. Însuşi Dumnezeu a spus: „Vor cunoaşte că Numele Meu este DOMNUL Iehova,“ (Ieremia 16:21). Cu altă ocazie, el a declarat: „Voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost profanat printre popoare. . . . Şi popoarele vor cunoaşte că Eu sunt DOMNUL [Iehova, NW]“ (Ezechiel 36:23). Unele dintre aceste declaraţii arată că va veni timpul când Iehova va acţiona plin de mânie împotriva celor care nu arată respect faţă de numele său. Prin urmare, pentru Dumnezeu, numele său nu e o chestiune lipsită de importanţă. Dumnezeu te cunoaşte după nume Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Moise: „Eu te cunosc după nume“ (Exodul 33:12,). Acest lucru e confirmat de binecunoscuta relatare despre rugul aprins. Biblia spune că Dumnezeu „l-a chemat din mijlocul rugului şi i-a zis: «Moise! Moise!»“ (Exodul 3:4). Acesta nu este decât unul dintre numeroasele exemple când Dumnezeu li s-a adresat oamenilor pe nume. Evident, Creatorul Universului se interesează de noi în mod individual. Biblia ne spune că Dumnezeu cunoaşte fiecare stea după nume, şi există miliarde de stele (Isaia 40:26)! Cu cât mai mult se îngrijeşte el de oamenii care îi aduc închinare! Apostolul Pavel a scris: „Iehova îi cunoaşte pe cei care îi aparţin“ (2 Timotei 2:19). Aceasta nu înseamnă că doar a reţinut numele închinătorilor săi, ci, mai degrabă, că îi cunoaşte foarte bine. Şi noi trebuie să-l cunoaştem pe Dumnezeu după nume, cu alte cuvinte să dobândim o cunoştinţă profundă despre calităţile sale. În ultima carte a Bibliei se face referire la o carte simbolică în care Dumnezeu scrie numele tuturor celor ce i-au adus închinare de-a lungul timpului. Această carte simbolică e numită „sulul vieţii“, deoarece Iehova Dumnezeu le va garanta viaţă veşnică celor al căror nume este scris în ea (Revelaţia 17:8). Ce perspectivă luminoasă există pentru cei ce îl cunosc pe Dumnezeu după nume! Iehova Dumnezeu nu e departe de tine Cum poţi să-l cunoşti pe Dumnezeu după numele lui? Şi de fapt, ce înseamnă să-l cunoşti pe Dumnezeu după nume? Biblia ne răspunde: „Cei care cunosc Numele Tău se încred în Tine“ (Psalmul 9:10). Este cât se poate de clar că a-l cunoaşte pe Dumnezeu după nume înseamnă mai mult decât a şti care e numele său. Trebuie să te încrezi în el. Aceasta presupune să cunoşti ce fel de Dumnezeu este el şi să afli care sunt calităţile şi gândurile sale. Astfel te vei simţi îndemnat să te încrezi în el. Însă poţi să înţelegi pe deplin ce fel de Dumnezeu este Iehova doar dacă citeşti şi studiezi cu atenţie Biblia. Dumnezeu promite că îi va ocroti pe cei ce arată afecţiune faţă de el şi faţă de numele său. Iată ce a spus Dumnezeu despre un astfel de om: „Fiindcă Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea“. — Psalmul 91:14–16. Ce legătură extraordinară există între Iehova Dumnezeu şi cei care îl cunosc după nume! Şi tu te poţi bucura de o asemenea relaţie cu el. Când te rogi din toată inima nu te reţine niciodată să i te adresezi pe nume. El îţi va răspunde, pentru că „nu este departe de nici unul dintre noi“. — Faptele 17:27. Ei au proclamat numele lui Dumnezeu ● Chiar înainte ca Israel să intre în Ţara Promisă, Moise a scris un cântec în care a spus: „Voi vesti Numele DOMNULUI Iehova,“. — Deuteronomul 32:3. ● David s-a adresat uriaşului Goliat astfel: „Eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI Iehova, oştirilor“. — 1 Samuel 17:45. ● După pierderea tuturor bunurilor sale şi după moartea subită a copiilor săi, Iov a spus: „Binecuvântat să fie Numele DOMNULUI Iehova, “. — Iov 1:21. ● Citând din Scripturile ebraice, apostolul Petru a spus într-un discurs al său: „Oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat“. — Faptele 2:21. ● Profetul Isaia a declarat: „Lăudaţi pe DOMNUL Iehova,  chemaţi Numele Lui . . ., spuneţi măreţia Numelui Lui!“ — Isaia 12:4. ● Isus Cristos şi-a învăţat discipoli să se roage astfel: „Trebuie deci să vă rugaţi astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău»“. — Matei 6:9, 10. ● Isus Cristos s-a rugat astfel lui Dumnezeu: „Le-am dezvăluit numele tău“. — Ioan 17:6. ● Dumnezeu i-a spus poporului său: „Eu sunt DOMNUL Iehova, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia“. — Isaia 42:8. Un Dumnezeu care face ca lucrurile să devină realitate Erudiţii nu împărtăşesc cu toţii aceeaşi opinie privitor la semnificaţia numelui lui Dumnezeu, Iehova. Totuşi, după ample cercetări, mulţi au ajuns la concluzia că numele divin este o formă a verbului ebraic ha·wah′ (a deveni) şi înseamnă „El face să devină“. Aşadar, în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, textul din Exodul 3:14, unde Moise l-a întrebat pe Dumnezeu care este numele lui, a fost tradus astfel: „Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi». Şi a adăugat: «Iată ce le vei spune fiilor lui Israel: „Eu mă voi dovedi a fi m-a trimis la voi“»“. Această redare este potrivită deoarece Dumnezeu poate să devină orice doreşte să fie. Nimic nu-l poate împiedica să îndeplinească orice rol ar fi necesar pentru a-şi înfăptui voinţa. Scopurile şi promisiunile sale devin întotdeauna realitate. În mod remarcabil, Dumnezeu s-a dovedit a fi Creatorul, cel care are puterea şi capacitatea nelimitate de a face ca lucrurile să devină realitate. El a făcut să vină în existenţă universul fizic. Tot el a creat miriade de creaturi spirituale. Într-adevăr, el este un Dumnezeu care face ca lucrurile să devină realitate! Termeni biblici cu referire la Dumnezeu Textul original ebraic foloseşte mai mulţi termeni cu referire la Dumnezeu, cum ar fi Atotputernic, Creator, Tată şi Domn. Totuşi, numărul locurilor în care se foloseşte numele divin depăşeşte cu mult numărul total al locurilor în care apar toţi ceilalţi termeni. E clar că Dumnezeu doreşte să-i folosim numele! Analizaţi lista de mai jos cu aceşti termeni, aşa cum apar ei în Scripturile ebraice. Iehova — 6 973 de ori Dumnezeu — 2 605 ori Atotputernic — 48 de ori Domnul — 40 de ori Făuritor — 25 de ori Creator — 7 ori Tată — 7 ori Cel Bătrân de Zile — 3 ori Marele Instructor — 2 ori