Am putea folosi surse de energie mai putin poluante ?

Energia ,de ce este esenţială vieţii? Micah s-a născut în august 2003. O maşină pe benzină a dus-o pe mama lui în câteva clipe la maternitate. O termocentrală pe cărbune a iluminat spitalul în care micuţul a venit pe lume. O centrală termică pe gaz a încălzit salonul în care a respirat el pentru prima oară. Dacă vreuna dintre aceste surse convenţionale n-ar fi furnizat energia necesară, viaţa micuţului Micah ar fi putut fi în pericol.Lumea civilizată în care Micah a văzut lumina zilei depinde în totalitate de diverse surse de energie. În fiecare zi, depindem într-un fel sau altul de combustibilii fosili  când mergem la serviciu, când gătim ori când ne iluminăm, încălzim sau răcim locuinţa. Potrivit cu World Resources Institute, combustibilii fosili „satisfac aproximativ 90% din cererea mondială de energie din sectorul comercial“. Într-un raport dat publicităţii în 2000 de acest institut se spunea: „Energetic vorbind, petrolul furnizează lumii cea mai mare cantitate de energie, şi anume 40%, urmat de cărbune, cu 26%, şi de gazele naturale, cu aproximativ 24%“. În revista Bioscience se spune: „În medie, un american consumă anual aproximativ 93 000 kwh, echivalentul a 8 000 l de petrol, [energie electrică] ce-i este necesară pentru toate lucrurile, inclusiv pentru transport, încălzire şi răcire“. În Africa de Sud, Australia, China şi Polonia, peste 75% din energia electrică necesară e furnizată de termocentralele pe cărbune. India depinde şi ea de cărbune, care asigură 60% din energia electrică necesară, în timp ce Statele Unite şi Germania ard cărbune pentru a acoperi mai mult de jumătate din necesarul lor de energie electrică.„Puţini ştiu că producerea hranei în întreaga lume depinde acum de petrol“, declară ziaristul Jeremiah Creedon, într-un articol intitulat „Viaţa fără petrol“. „Petrolul şi gazele naturale sunt indispensabile fiecărei etape a agriculturii moderne, de la producerea îngrăşămintelor până la transportul recoltelor“ (revista Utne Reader). Dar cât de sigure sunt aceste surse de energie ce ţin în viaţă societatea modernă? Există alte surse de energie mai puţin poluante? De ce este nevoie de noi surse de energie? „Dacă acum considerăm petrolul o problemă, să ne gândim la ce ne aşteaptă peste 20 de ani. Va fi un coşmar.“  Jeremy Rifkin, de la Foundation of Economic Trends, Washington, D.C., august 2003. În circa 20 de ani — când Micah va fi destul de mare pentru a putea conduce o maşină , consumul de energie la nivel mondial „va creşte, conform previziunilor, cu 58%“, se spune într-un raport pe 2003 al guvernului american (International Energy Outlook 2003, IEO2003). Revista New Scientist consideră această creştere „cel mai mare salt al cererii de energie înregistrat vreodată“. Pot satisface sursele convenţionale de energie toată această cerere fără nici un risc? Să vedem în continuare câteva realităţi grăitoare. Carbunele : ▪ Dintre combustibilii fosili, cărbunele se găseşte în cele mai mari cantităţi. Potrivit estimărilor, zăcămintele de cărbune vor putea fi exploatate încă 1 000 de ani. La nivel mondial, centralele electrice pe cărbune furnizează aproape 40% din totalul de energie electrică. Australia e cel mai mare exportator de cărbune din lume, punând pe piaţă aproape o treime din cărbunele comercializat pe glob. Totuşi, într-un comunicat de presă al Worldwatch Institute se spunea: „Cărbunele e combustibilul fosil cu cel mai mare conţinut de carbon, eliberând în atmosferă în urma arderii cu 29% mai mult carbon pe unitatea de energie produsă decât petrolul şi cu 80% mai mult decât gazele naturale. Cărbunele e răspunzător pentru 43% din emisiile de carbon anuale înregistrate la nivel mondial  aproximativ 2,7 miliarde de tone“. În afară de impactul asupra mediului, ce consecinţe are arderea de cărbune asupra sănătăţii omului? Vom da un singur exemplu, cel amintit de un raport recent al ONU (Global Environment Outlook): „În 11 oraşe mari ale Chinei, fumul şi particulele rezultate în urma arderii cărbunelui sunt anual cauza a peste 50 000 de morţi premature şi a 400 000 de cazuri de bronşită cronică“. Petrolul : ▪ Pe glob se consumă deja 75 de milioane de barili de petrol pe zi. Din rezervele mondiale de petrol, estimate la aproximativ 2 000 de miliarde de barili, s-au consumat deja 900 de miliarde de barili. În ritmul actual de extragere, se crede că rezervele de petrol vor dura încă 40 de ani.Însă geologii Colin Campbell şi Jean Laherrère au afirmat în 1998 că „în următorii 10 ani, producţia de petrol convenţional nu va mai putea ţine pasul cu cererea“. Aceşti experţi în industria petrolieră au dat următorul avertisment: „În general, e greşită ideea că ultima găleată de petrol poate fi pompată din sol la fel de rapid cum ţâşneşte azi petrolul din puţurile aflate în exploatare. În realitate, viteza cu care oricare puţ  sau oricare ţară  poate produce ţiţei creşte întotdeauna până la un maximum, după care, când s-a extras cam jumătate din ţiţei, începe să scadă treptat până la zero. Aşadar, din perspectivă economică, nu e semnificativ momentul în care se va epuiza complet rezerva de petrol: ceea ce contează e momentul când producţia începe să scadă“. Dar când va scădea producţia de petrol, potrivit previziunilor? În opinia geologului Joseph Riva, specialist în petrol, „creşterile planificate în producţia de petrol . . . nu reprezintă nici jumătate din cantitatea necesară la nivel mondial estimată pentru anul 2010 de IEA International Energy Agency“. Revista New Scientist dă următorul avertisment: „Dacă rata producţiei scade, iar cererea continuă să crească, preţul petrolului va creşte probabil brusc sau va fluctua, fără a putea fi ţinut sub control, ceea ce poate duce la haos economic, probleme cu transportul produselor alimentare şi a altor bunuri, ba chiar la războaie, ţările ajungând să se lupte pentru orice strop de petrol existent“. Deşi unii analişti văd în scăderea rezervelor de petrol o problemă, alţii consideră că, cu cât sfârşitul dependenţei noastre de petrol vine mai repede, cu atât mai bine. Într-un articol publicat în revista Utne Reader, Jeremiah Creedon a spus: „Ce ar putea fi mai grav decât epuizarea rezervelor de petrol? Mai grav ar fi ca ele să fie inepuizabile. Bioxidul de carbon rezultat în urma arderii de petrol continuă să încălzească planeta, dar, cu toate acestea, economia şi mediul încă sunt tratate de mulţi ca două lucruri separate“. Australian Broadcasting Commission atrage atenţia asupra consecinţelor dependenţei de petrol în cazul unei singure ţări: „Cele 26 de milioane de autovehicule din Marea Britanie produc o treime din totalul de bioxid de carbon (gaz care provoacă încălzirea globală) şi o treime din poluarea atmosferică din ţară (care provoacă anual moartea a aproximativ 10 000 de oameni)“. Gazele naturale : ▪ În următorii aproximativ 20 de ani „se aşteaptă ca principala sursă de energie în lume, cu cel mai rapid ritm de creştere a producţiei, să fie gazele naturale“, se spune în raportul IEO2003. E cel mai puţin poluant combustibil fosil şi se crede că în sol există mari zăcăminte. Totuşi, „nimeni nu poate şti cu exactitate ce cantitate de gaze naturale există în realitate până când acestea nu sunt extrase“, semnalează Natural Gas Supply Association din Washington, D.C. „Fiecare estimare se bazează pe diverse seturi de ipoteze. . . . Aşadar, e greu să se dea un răspuns clar la întrebarea cât de mari sunt zăcămintele de gaze naturale.“ Metanul e principalul component al gazelor naturale, fiind „un gaz cu efect de seră foarte puternic. De fapt, metanul poate reţine căldura de aproape 21 de ori mai mult decât bioxidul de carbon“, precizează asociaţia menţionată. Tot aici se mai spune însă că, în urma unui important studiu condus de Environmental Protection Agency şi Gas Research Institute din SUA, „s-a ajuns la următoarea concluzie: reducerea emisiilor ca urmare a folosirii într-o măsură mai mare a gazelor naturale are consecinţe mai grave decât cele ale unei emisii de metan mai mari“. Energia atomica : ▪ „Aproximativ 430 de reactoare nucleare furnizează circa 16% din totalul de energie electrică“, se spune în revista Australian Geographic. Raportul IEO2003 preciza că aceste reactoare nu sunt singurele de pe glob: „În februarie 2003, dintre cele 35 de reactoare aflate în prezent în construcţie, 17 se găseau în ţările în curs de dezvoltare din Asia“. În ciuda unor posibile dezastre (mărturie stă cel din 1986 de la Cernobâl, din fosta Uniune Sovietică), statele continuă să se bazeze pe energia nucleară. Revista New Scientist afirma că „la reactoarele din America apar tot mai multe fisuri; acestea sunt afectate şi de coroziune“. Tot aici se spunea că, în martie 2002, reactorul Davis-Besse din Ohio „a fost la un pas de o catastrofă (topirea miezului)“, din cauza coroziunii. Având în vedere că actualele surse de energie sunt limitate şi prezintă unele riscuri, apare următoarea întrebare: Este omul condamnat să distrugă planeta încercând să-şi potolească „setea“ de energie? E clar că trebuie căutate alternative sigure, nepoluante. Există astfel de surse ce pot fi folosite pe scară largă? Ce metode noi de producere a energiei există? Vantul : ▪ Din cele mai vechi timpuri, omul a utilizat puterea vântului pentru a naviga, pentru a măcina şi pentru a pompa apa. În ultimii ani însă, entuziasmul pentru energia eoliană a cuprins întregul glob. Turbinele eoliene moderne generează în prezent energie nepoluantă, inepuizabilă, furnizând suficient curent electric pentru 35 de milioane de oameni. În Danemarca, deja 20% din energia electrică e produsă cu ajutorul vântului. Germania, Spania şi India au trecut repede la energia eoliană, India susţinând că se află pe locul cinci în lume în ce priveşte capacitatea de utilizare a energiei eoliene. Statele Unite au în prezent 13 000 de turbine eoliene care generează energie electrică. Unii analişti susţin că, dacă în Statele Unite ar fi exploatate toate zonele unde bate vântul, s-ar putea furniza peste 20% din necesarul de curent electric din ţară. Soarele : ▪ Celulele fotovoltaice realizate de om convertesc lumina soarelui în electricitate (razele soarelui încarcă cu energie electronii din aceste celule). La nivel mondial, aproximativ 500 de milioane de waţi energie electrică sunt produşi prin această metodă, iar cererea de celule solare creşte anual cu 30%. În prezent însă, celulele fotovoltaice au o eficienţă relativ scăzută, iar curentul electric produs cu ajutorul lor e scump comparativ cu cel produs cu ajutorul combustibililor fosili. În plus, la realizarea celulelor sunt folosite substanţe toxice, precum sulfura de cadmiu şi arseniura de galiu. Întrucât aceste substanţe chimice rămân în mediu sute de ani, „aruncarea sau reciclarea materialelor din celulele nefuncţionale ar putea constitui o problemă majoră“, se arată în revista Bioscience. Energia geotermala : ▪ Dacă cineva ar săpa un puţ în scoarţa terestră spre miezul fierbinte al planetei, a cărui temperatură, după toate estimările, e de aproximativ 4 000°C, ar observa cum temperatura creşte, în medie, cu circa 30°C pe kilometru. Totuşi, pentru cei ce trăiesc în apropierea izvoarelor termale ori a fisurilor vulcanice, e mai uşor să ajungă la căldura Pământului. Pe glob, 58 de ţări încălzesc locuinţele sau produc curent electric folosind energia apei fierbinţi şi a aburului din zonele fierbinţi ale scoarţei terestre. Islanda satisface aproximativ jumătate din necesarul de energie exploatând energia geotermală. Alte ţări, precum Australia, caută modalităţi de a exploata energia reţinută de roca uscată şi fierbinte, aflată pe zone întinse la câţiva kilometri de suprafaţa terestră. Iată ce se spune în revista Australian Geographic: „Unii cercetători sunt de părere că, pompând apă până la rocile care au reţinut căldura şi folosind apoi apa fierbinte pentru a învârti nişte turbine în timp ce ea revine la suprafaţă cu o presiune foarte mare, am putea genera curent electric decenii la rând, ba chiar secole“. Apa : ▪ Hidrocentralele furnizează deja peste 6% din necesarul de energie electrică de pe glob. Potrivit raportului IEO2003, în următorii 20 de ani, „amploarea pe care o va lua folosirea surselor regenerabile de energie se va înregistra în urma aplicării unor proiecte de proporţii în domeniul hidroenergetic în ţările în curs de dezvoltare, în mod deosebit în cele din Asia“. Totuşi, revista Bioscience dă următorul avertisment: „Lacurile de acumulare înghit suprafeţe agricole productive aflate în apropierea râurilor. Mai mult, barajele afectează ecosistemele, mai exact plantele, animalele şi microbii din zonă“. Hidrogenul : ▪ Hidrogenul e un gaz combustibil incolor şi inodor; el se găseşte în cele mai mari cantităţi în Univers. Pe Pământ, hidrogenul e un component de bază al ţesutului vegetal şi animal, intră în componenţa combustibililor fosili şi e unul din cele două elemente care compun apa. În plus, arderea lui e mai puţin poluantă şi mai eficientă decât a combustibililor fosili. În Science News Online se spune că, „la trecerea curentului electric, [apa] poate fi descompusă în hidrogen şi oxigen“. Deşi prin această metodă s-ar putea produce mari cantităţi de hidrogen, revista precizează că „procesul, în aparenţă simplu, nu e încă economic“. Deja fabricile produc la nivel mondial aproximativ 45 de milioane de tone de hidrogen, folosit în principal la obţinerea îngrăşămintelor şi a produselor de curăţat. Însă acest hidrogen e obţinut folosind combustibili fosili. Ca urmare, se eliberează în atmosferă monoxid de carbon, un gaz toxic, şi bioxid de carbon, un gaz cu efect de seră. Însă mulţi consideră hidrogenul cea mai promiţătoare alternativă la combustibilii fosili şi sunt de părere că va putea satisface necesarul de energie al omenirii în viitor. Acest optimism se bazează pe recentele progrese, remarcabile, realizate în domeniul celulelor de combustie (numite şi pile de combustie). Celulele de combustie : ▪ O celulă de combustie e un dispozitiv care produce curent electric din hidrogen, dar nu prin ardere, ci combinându-l cu oxigen într-o reacţie chimică controlată. Când se foloseşte hidrogen pur, nu un combustibil fosil bogat în hidrogen, singurele produse secundare sunt căldura şi apa. În 1839, Sir William Grove, fizician şi judecător britanic, a realizat prima pilă de combustie. Însă realizarea unui astfel de dispozitiv costa mult, iar componentele lui şi combustibilul erau greu de obţinut. Astfel, tehnologia celulelor de combustie a fost, pentru o vreme, abandonată. Însă, pe la mijlocul secolului al XX-lea, ea a fost perfecţionată pentru a furniza energie electrică navetelor spaţiale americane. Rachetele moderne folosesc şi azi celulele de combustie pentru necesarul de energie de la bord, dar acum tehnologia e perfecţionată pentru utilizări mai. . . pământeşti. În prezent, se realizează celule de combustie pentru a înlocui motorul cu combustie internă la autovehicule, pentru a furniza electricitate în clădirile comerciale şi de locuinţe şi pentru a alimenta cu curent electric aparate mici, precum celularele şi calculatoarele. Totuşi, în momentul scrierii articolului, energia furnizată de actualele centrale staţionare cu celule de combustie e de patru ori şi ceva mai scumpă decât cea obţinută cu ajutorul combustibililor fosili. Se investesc însă sute de milioane de dolari pentru perfecţionarea acestei tehnologii. Fără îndoială că utilizarea surselor de energie mai puţin poluante e benefică pentru mediu. Totuşi, din cauza costului ridicat ele nu pot fi utilizate încă pe scară largă. În raportul IEO2003 se spune: „Se aşteaptă ca viitoarea creştere a cererii de energie . . . să fie satisfăcută în mare parte de combustibilii fosili (petrol, gaze naturale şi cărbune), întrucât se crede că preţul acestora va rămâne relativ mic, iar costul generării de energie cu ajutorul altor combustibili nu va fi competitiv“.