Cine a fost Isus ?

Cine credeţi că este cel mai mare om care a trăit vreodată? Noe, care a supravieţuit Potopului şi a devenit strămoşul nostru (Geneza 7:1, 21, 22; 9:18, 19)? Nebucadneţar, un conducător al lumii antice şi întemeietorul splendidei cetăţi pe care a numit-o Babilonul cel Mare (Daniel 4:28–30)? Alexandru cel Mare, ale cărui realizări au fost profeţite în Biblie (Daniel 8:5–8, 21, 22)? Sau vestitul conducător roman Iulius Caesar?La mai puţin de 45 de ani de la moartea lui Iulius Caesar, în Betleem s-a născut un copilaş pe nume Isus. A devenit el cumva cel mai mare om care a trăit vreodată? Acum aproximativ 100 de ani, o lucrare de referinţă intitulată The Historians’ History of the World afirma: „Chiar şi din punct de vedere strict laic, viaţa [lui Isus] a avut o influenţă mai mare asupra istoriei decât viaţa oricărui alt personaj istoric. Marile civilizaţii ale lumii recunosc în general că naşterea lui a marcat naşterea unei noi ere“. Astăzi, interesul oamenilor faţă de Isus Cristos nu s-a stins. Cu puţini ani în urmă, bine cunoscutele reviste din Statele Unite Time, Newsweek şi U.S.News and World Report au prezentat simultan articole de copertă despre Isus. De fapt, interesul faţă de Isus pare că a crescut. „Spiritul său trăieşte în cinematografie, în muzică şi în modă. Isus a devenit unul dintre eroii noştri“, preciza ziarul The Toronto Star în 2004.În mod paradoxal, nu cu mult timp în urmă, unii susţineau că Isus nici nu a existat vreodată. Unul dintre cei ce au avansat această idee a fost Bruno Bauer (1809–1882), profesor emerit. Karl Marx a fost studentul său. De curând, Robert Van Voorst a scris în cartea sa Jesus Outside the New Testament: „Marx a inclus în ideologia sa concepţia lui Bauer despre originea mitică a lui Isus, iar literatura sovietică şi alte publicaţii comuniste de propagandă au popularizat mai apoi această idee“. Astăzi însă puţini neagă existenţa lui Isus. De fapt, majoritatea afirmă fără ezitare că a fost un personaj de seamă real. Un editorial apărut în The Wall Street Journal, în decembrie 2002, se intitula: „Ştiinţa nu-l poate ignora pe Isus“. În încheierea articolului, autorul scria: „Majoritatea erudiţilor, cu excepţia câtorva atei, recunosc că Isus din Nazaret este un personaj istoric“.Dar Isus a fost mai mult decât un personaj istoric. Revista Time spunea: „Ar trebui să forţezi nota ca să negi că cel mai important om, nu numai al ultimelor două milenii, ci al tuturor timpurilor, a fost Isus din Nazaret“. Şi a adăugat: „Un argument hotărâtor în acest sens este că viaţa niciunui alt om nu a avut o influenţă atât de mare, care să dăinuie peste veacuri, precum viaţa lui Isus“.Aşadar, ne putem întreba pe bună dreptate: Cine a fost în realitate Isus? De unde a venit el? Care a fost scopul lui pe pământ? Şi de ce este atât de important să ştim totul despre el? De ce este o persoană de seamă De 2 000 de ani, oamenii consideră naşterea lui Isus un eveniment remarcabil. După cum arată Luca, medic din secolul I, un înger i-a spus unei tinere fecioare pe nume Maria: „Iată, vei concepe în pântecele tău şi vei da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus“. Ce a spus îngerul despre Isus? Că „va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt“, că „va domni ca rege“ şi că „nu va exista sfârşit al regatului său“.  Luca 1:31–33.Într-adevăr, omenirea are nevoie de un conducător drept, care să guverneze în chip iubitor. De fapt, cu mult timp înainte de naşterea lui Isus, Biblia a prezis: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia [guvernul, New International Version] va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «. . . Părintele veşniciei, Prinţ al păcii». El va face ca domnia guvernul,  Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da“.  Isaia 9:6, 7.Ce perspectivă încântătoare: un guvern drept şi pace! Remarcaţi însă că despre acest guvern s-a profeţit că va fi pe umerii unui prinţ, ‘Prinţul păcii’, ceea ce înseamnă că Regele peste întreaga creaţie, Dumnezeul cel Atotputernic, îi încredinţează domnia Fiului Său. Nu e surprinzător de ce Isus a numit în repetate rânduri acest guvern  al cărui Conducător urma să fie  „regatul lui Dumnezeu“.  Luca 9:27, 60, 62.La începutul serviciului său pământesc, Isus a spus: „Trebuie să anunţ . . . vestea bună a regatului lui Dumnezeu, deoarece pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:43). Isus chiar şi-a învăţat discipolii să se roage pentru venirea Regatului lui Dumnezeu (Matei 6:9, 10). Revista Christianity and Crisis spune: „Regatul a fost tema centrală a învăţăturii lui Isus. Nimic nu l-a preocupat mai mult. Niciun alt aspect al mesajului său nu a avut o importanţă mai mare pentru el] În Evanghelii, Regatul este menţionat de peste o sută de ori“. Întrebări ce îndeamnă la meditare Cum vi-l imaginaţi pe Isus în prezent? În această perioadă a anului, el este înfăţişat de obicei ca un bebeluş culcat într-o iesle. E adevărat că, pentru scurtă vreme, el a fost doar un copilaş (Luca 2:15–20). Dar oare numai aşa ar trebui să-l păstrăm în minte pe Isus? Să ne gândim: De ce a fost Isus născut ca om? Cine a fost el în realitate?În Encarta Yearbook din 1996 se punea întrebarea: „A fost Isus Fiul lui Dumnezeu, promisul Mesia la care fac referire Scripturile ebraice?“ Şi se adăuga: „Sau a fost pur şi simplu un om, poate unul ieşit din comun, dar. . . un om?“ Merită să reflectăm serios la aceste întrebări. De ce? Pentru că însăşi fericirea şi viaţa noastră depind de felul în care îl considerăm pe Isus şi de atitudinea pe care o avem faţă de el. Biblia spune: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel care nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa“.  Ioan 3:36. Nu a fost un om obişnuit După ce menţionează un episod din copilăria lui Isus, petrecut la templul din Ierusalim, pe când Isus avea 12 ani, Biblia spune că el s-a întors acasă cu Maria şi cu Iosif, soţul ei, şi „le era supus“ (Luca 2:51, 52). Dar, când Isus a ajuns la maturitate, a fost evident că nu era un om obişnuit.Când Isus a potolit o mare agitată, un prieten a întrebat înspăimântat: „Cine este în realitate acesta?“ (Marcu 4:41). Spre sfârşitul vieţii sale, Isus a fost dus la guvernatorul roman Ponţiu Pilat, fiindcă i se aduseseră nişte acuzaţii false. Sigur de nevinovăţia lui Isus şi mişcat de atitudinea lui demnă în ciuda tratamentului crud, nedrept la care era supus, Pilat l-a prezentat cu respect mulţimii: „Iată! Omul!“ Dar evreii au replicat: „Noi avem o lege şi, potrivit acestei legi, el trebuie să moară, deoarece s-a făcut pe sine fiul lui Dumnezeu“.  Ioan 19:4–7.La auzul acestor cuvinte, Pilat s-a înfricoşat. Cu puţin timp în urmă, soţia lui avusese un vis despre „acest om drept“, cum îl numea ea pe Isus (Matei 27:19). Aşadar, Pilat dorea să ştie cine era în realitate Isus. Deşi ştia că era din Galileea, Pilat l-a întrebat: „De unde eşti?“ Fiindcă Isus a refuzat să-i răspundă, conversaţia s-a încheiat repede.  Ioan 19:9, 10. Evident că Isus era un om, dar un om ca nimeni altul, pentru că înainte de a veni pe pământ fusese fiinţă spirituală, cunoscută în cer sub numele de Cuvântul. Însă Dumnezeu i-a transferat în mod miraculos viaţa în pântecele Mariei. Apostolul Ioan spune: „Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi“.  Ioan 1:1, 2, 14, 18; Revelaţia 3:14. De ce o fiinţă de origine divină? Înainte să aibă urmaşi, primul om, Adam, a păcătuit. Un înger rebel, care a ajuns să fie numit Diavol şi Satan, l-a determinat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Drept urmare, Adam şi-a pierdut statutul de fiu al lui Dumnezeu, întâmplându-se aşa cum spusese Dumnezeu că avea să se întâmple dacă nu asculta de El. Adam a suportat consecinţele: a devenit imperfect, a îmbătrânit şi, în cele din urmă, a murit.  Geneza 2:15–17; 3:17–19; Revelaţia 12:9.Descriind efectul pe care l-a avut neascultarea lui Adam asupra tuturor oamenilor, a descendenţilor săi, Biblia spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). Din nefericire, cu toţii am moştenit păcatul de la strămoşul nostru Adam şi trebuie să suportăm consecinţele păcatului: bătrâneţea şi moartea.  Iov 14:4; Romani 3:23.Numai un tată perfect putea înlătura aceste consecinţe, unul care nu a moştenit păcatul cu consecinţele lui amare. Să vedem ce măsuri s-au luat pentru a avea un astfel de tată, care să fie asemenea lui Adam când era perfect. Apare cel de care era nevoie Ne aducem aminte că promisul „Prinţ al păcii“ este numit şi „Părintele veşniciei“. Iată cum a fost profeţită naşterea sa ca om: „Fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu“ (Isaia 7:14; Matei 1:20–23). Nici Isus, nici primul om, Adam, nu au avut tată uman. Consemnând genealogia omului Isus până la începuturile istoriei umane, istoricul Luca arată că Adam a venit în existenţă ca ‘fiu al lui Dumnezeu’ (Luca 3:38). Dar, după cum am văzut, Adam a pierdut statutul de fiu al lui Dumnezeu: şi pentru el, şi pentru urmaşii săi. Prin urmare, în sens figurat, cu toţii avem nevoie de un tată nou, perfect, unul care să fie ca Adam când a fost creat.Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său din cer pentru a fi acest nou Adam care să-l înlocuiască pe cel dintâi. Biblia explică: „«Primul om Adam a devenit un suflet viu». Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viaţă. Primul om este din pământ şi este făcut din ţărână; al doilea om este din cer“ (1 Corinteni 15:45, 47). Isus, „ultimul Adam“, este asemenea ‘primului om Adam’ în sensul că a fost un om perfect şi a avut capacitatea să dea viaţă unor urmaşi perfecţi, care ar fi putut trăi pentru totdeauna în perfecţiune pe pământ.  Psalmul 37:29; Revelaţia 21:3, 4. Isus, care nu a avut urmaşi, i-a rămas loial lui Dumnezeu până la moarte, în ciuda atacurilor lui Satan. Sacrificiul pe care l-a făcut Isus dându-şi viaţa umană perfectă, trăită în integritate, se numeşte răscumpărare. „Prin intermediul lui avem eliberarea [din păcatul şi moartea moştenite de la Adam] prin răscumpărare datorită sângelui [lui Isus]“, explică Biblia. Iar apoi spune: „Aşa cum prin neascultarea [lui Adam] mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea lui Isus mulţi vor fi făcuţi drepţi“.  Efeseni 1:7; Romani 5:18, 19; Matei 20:28.Dacă vom manifesta credinţă în Isus, el va deveni pentru noi atât „Părintele veşniciei“, cât şi ‘Salvatorul’ nostru. El îşi va exercita domnia princiară în mod minunat, deoarece este Conducătorul Regatului Tatălui său. Să vedem cum va fi viaţa sub domnia sa şi când vom putea avea parte de aceste bogate binecuvântări.  Luca 2:8–11. Viaţa sub domnia lui Cristos „Iata! Un rege va domni pentru dreptate.“ Astfel de promisiuni entuziasmante despre Regatul în fruntea căruia se află Isus sunt o caracteristică a Bibliei. O altă promisiune este: „El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are niciun ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor. . . . Sângele lor va fi scump înaintea lui“. Isaia 32:1; Psalmul 72:12–14.Ar putea nega cineva că oamenii au nevoie de o astfel de domnie dreaptă? Isus şi-a îndemnat discipolii să aibă mereu în minte Regatul lui Dumnezeu. „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“, i-a învăţat el să se roage.  Matei 6:9, 10. Dovezi că Regatul lui Dumnezeu este aproape Cum putem şti când va veni Regatul şi, prin urmare, când ni se va răspunde la această rugăciune? Primii discipoli ai lui Isus au fost şi ei curioşi şi au întrebat: „Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ Isus a răspuns: „Se va ridica naţiune contra naţiune . . . şi vor fi lipsuri de alimente şi cutremure de pământ dintr-un loc în altul. Toate aceste lucruri sunt un început al durerilor strâmtorării“. Dar i-a şi avertizat: „Din cauza înmulţirii nelegiuirii, iubirea celor mai mulţi se va răci“.  Matei 24:3–12.O altă profeţie biblică spune: „În ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, orgolioşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar dovedindu-se falşi în ce priveşte puterea ei“. 2 Timotei 3:1–5. Probabil, sunteţi de acord că această descriere a ‘ultimelor zile’ corespunde perfect vremurilor pe care le trăim. Există nenumărate dovezi că acum se împlineşte următoarea profeţie biblică: „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“. Daniel 2:44.„El va fi numit . . . Prinţ al Păcii. Domnia princiară se va întinde până departe şi pacea nu va avea sfârşit.“  Isaia 9:6, 7, În timpul domniei Regatului, în fruntea căruia se află ‘Prinţul păcii’, va fi înlăturat tot ce ar putea sta în calea păcii celor care vor supravieţui sfârşitului acestei lumi (Isaia 9:6). Biblia profeţeşte: „Lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:17). După ce această lume se va sfârşi, toţi cei care înfăptuiesc voinţa divină se vor bucura de ceea ce a pierdut omenirea când primii noştri părinţi, Adam şi Eva, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Viaţa care ne aşteaptă „La crearea din nou, . . . Fiul omului va şedea pe tronul său glorios“, a explicat Isus (Matei 19:28). Ce este „crearea din nou“? O altă traducere a Bibliei foloseşte expresia „reînnoirea tuturor lucrurilor“ (Cornilescu, 1996). O relatare biblică paralelă vorbeşte despre această reînnoire ca despre „sistemul de lucruri care vine“ (Luca 18:30). Atunci, Isus îşi va exercita autoritatea încredinţată de Dumnezeu ca Prinţ al păcii, dând viaţă veşnică tuturor celor care manifestă credinţă în jertfa sa de răscumpărare.  Ioan 5:21.În noul sistem al lui Dumnezeu, oamenii se vor bucura de viaţa pe care Dumnezeu le-o dăduse lui Adam şi Evei în paradisul pământesc. Să ne amintim că Dumnezeu i-a poruncit primului cuplu uman să aibă copii, ‘să umple pământul şi să-l supună’. Misiunea lor a fost să extindă paradisul edenic pe tot pământul (Geneza 1:28). În mod asemănător, la crearea din nou, pământul va fi ‘umplut’: va fi locuit de cei ce vor supravieţui sfârşitului lumii, de copiii lor şi de cei ce vor fi readuşi la viaţă. Misiunea lor va fi să transforme pământul în paradis, aşa cum a dorit Dumnezeu încă de la început. Să vedem câteva dintre binecuvântările de care se vor bucura oamenii în lumea nouă a dreptăţii, aşa cum le prezintă Biblia.  2 Petru 3:13.Deşi promisiunile amintite aici ar putea părea prea frumoase ca să fie adevărate, în viitorul sistem ele se vor realiza negreşit. Într-o rugăciune către Dumnezeu, Isus a spus ce trebuie să facă oamenii pentru a se bucura de aceste binecuvântări: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Fie ca şi noi să ne aflăm printre cei ce caută cu umilinţă această cunoştinţă dătătoare de viaţă! Nu vor mai fi războaie, pacea va domni pentru totdeauna „Nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.“ „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da.“  Isaia 2:4; 9:7. Hrană din belşug pentru toţi „Pământul şi-a dat roadele.“ „Va fi belşug de grâne în ţară.“ Psalmii 67:6; 72:16. Nu va mai fi nici boală, nici moarte „Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!»“ „Moartea nu va mai fi. . . . Lucrurile anterioare au trecut.“  Isaia 33:24; Revelaţia 21:3, 4. Case şi locuri de muncă pentru toţi „Vor construi case şi le vor locui. . . . Nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul.“  Isaia 65:21, 22. Cei dragi ai noştri care au murit vor fi readuşi la viaţă „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa a lui Isus şi vor ieşi afară.“  Ioan 5:28, 29. Pace pe întregul pământ, chiar şi între animale „Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; . . . şi le va mâna un copilaş.“  Isaia 11:6.