Ce inseamna venirea lui Mesia pentru tine ?

Avem nevoie de Mesia? Poate că v-aţi întrebat: Chiar avem nevoie de un Mesia? Este firesc să ne punem întrebarea dacă viaţa noastră ar fi realmente influenţată de Mesia.Unii dintre cei a căror opinie o respectaţi v-ar putea asigura că răspunsul este clar şi fără echivoc: În mod sigur avem nevoie de Mesia, aşa cum orice om are nevoie de el. Un expert din secolul I în Legea evreiască a scris despre Mesia: „Oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui“. Astfel, el a scos în evidenţă rolul vital pe care îl are Mesia în scopul Creatorului de a binecuvânta toate naţiunile de pe pământ (2 Corinteni 1:20). Rolul lui Mesia este atât de important, încât venirea şi existenţa sa pe pământ reprezintă tema centrală a profeţiilor biblice. Într-un îndrumar biblic folosit în ultimii 70 de ani de milioane de oameni, Henry Halley a afirmat: „Vechiul Testament a fost scris cu scopul de a anticipa şi de a pregăti calea pentru Venirea lui Mesia“. Însă este venirea lui Mesia necesară? De ce ar trebui să ne intereseze acest lucru? „Mesia“ înseamnă de fapt „Cel Uns“, sau „Unsul“, şi este echivalentul bine cunoscutului termen „Cristos“. Venirea „Celui Uns“, numit în Encyclopædia Britannica (ediţia din 1970) „răscumpărătorul suprem“, a fost necesară deoarece prima pereche de oameni, Adam şi Eva, a acţionat într-un mod lipsit de respect faţă de Dumnezeu. Ei au fost creaţi perfecţi, având minunata perspectivă de a trăi veşnic în Paradis. Însă au pierdut această perspectivă. Un înger rebel, care a ajuns să fie cunoscut drept Satan Diavolul, a insinuat că Dumnezeu, Creatorul lor, era prea restrictiv şi că le-ar fi mai bine dacă ar stabili singuri ce este bine şi ce este rău.  Geneza 3:1–5.Eva a fost amăgită şi a dat crezare acestei minciuni. Adam, punând, se pare, relaţiile cu Eva mai presus de loialitatea faţă de Dumnezeu, a devenit complice în răzvrătirea instigată de Diavol (Geneza 3:6; 1 Timotei 2:14). Prin fapta lor, Adam şi Eva nu numai că şi-au pierdut perspectiva vieţii veşnice în Paradis, dar şi au transmis descendenţilor lor nenăscuţi păcatul şi consecinţa lui, moartea.  Romani 5:12. Creatorul nostru, Iehova, a stabilit imediat mijloacele prin care să anuleze efectele dezastruoase ale lanţului de evenimente declanşate de această răzvrătire. El urma să realizeze o reconciliere prin ceea ce ulterior avea să fie un principiu juridic în Legea mozaică: principiul echivalenţei (Deuteronomul 19:21; 1 Ioan 3:8). Acesta trebuia respectat dacă vreunul dintre nefericiţii descendenţi ai lui Adam şi ai Evei urma să primească vreodată viaţă veşnică pe un pământ paradiziac, conform scopului Creatorului pentru familia umană. Astfel se ajunge la Mesia. Când a pronunţat sentinţa împotriva Diavolului, Iehova Dumnezeu a declarat în prima profeţie a Bibliei: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Un biblist a remarcat că „relatarea despre promisiunile mesianice prezentată în Scripturi începe cu această declaraţie“. Alt biblist a afirmat că Mesia este mijlocul prin care Dumnezeu „va îndrepta tot răul produs de căderea omului în păcat“ şi va binecuvânta omenirea.  Evrei 2:14, 15. Însă cu toţii observăm că omenirea este departe de a fi binecuvântată. Familia umană e mai degrabă cufundată în deznădejde şi disperare. De altfel, The World Book Encyclopedia spune că „mulţi evrei încă aşteaptă venirea lui Mesia“ şi că Mesia „va îndrepta răul şi îi va învinge pe duşmanii omului“. Însă Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, declară că Mesia a venit deja. Avem motive să credem ceea ce spune Biblia? Vom vedea în articolul următor. „Noi l-am găsit pe Mesia“ „Noi l-am găsit pe Mesia.“ „Noi l-am găsit pe acela despre care a scris Moise, în Lege, precum şi Profeţii.“ Această declaraţie surprinzătoare a fost făcută de doi evrei credincioşi din secolul I. În sfârşit venise mult-aşteptatul Mesia! Şi declarau acest lucru cu toată convingerea!  Ioan 1:35–45.Având în vedere contextul istoric şi religios în care s-a petrecut acest episod, convingerea exprimată de ei capătă o importanţă şi mai mare. Veniseră mulţi aşa-zişi eliberatori, făcând multe promisiuni şi vâlvă în jurul lor, însă speranţele se năruiseră repede întrucât aceştia nu au reuşit să înlăture jugul roman de pe umerii evreilor. Faptele 5:34–37. Totuşi, cei doi evrei, Andrei şi Filip, nu s-au îndoit nici o clipă că l-au găsit pe adevăratul Mesia. Dimpotrivă, în anii care au urmat, convingerea lor s-a întărit pe măsură ce au fost martori oculari la lucrările de putere înfăptuite de acest om ca împlinire a profeţiilor referitoare la rolul lui Mesia. Ce i-a determinat pe aceşti doi oameni şi pe mulţi alţii să-şi pună încrederea în el, fiind siguri că nu era un fals Mesia sau un impostor care să-i dezamăgească? Prin ce anume a dovedit acest om că era adevăratul Mesia? Potrivit relatării istorice, Andrei şi Filip l-au identificat drept promisul şi mult aşteptatul Mesia pe Isus din Nazaret, un fost tâmplar (Ioan 1:45). Luca, un istoric al vremii foarte atent la detalii, afirmă că Mesia a venit „în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar“ (Luca 3:1–3). Anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu a început în luna septembrie, anul 28 e.n., şi s-a încheiat în luna septembrie, anul 29 e.n. Luca afirmă în continuare că, în acea perioadă, evreii ‘erau în aşteptarea’ lui Mesia (Luca 3:15). De ce era aşteptat Mesia tocmai atunci? Vom vedea în continuare. Dovezi ale identităţii lui Mesia Având în vedere rolul capital pe care urma să-l aibă Mesia, e lesne de înţeles că Iehova, Creatorul, avea să ofere indicii clare pentru a-i ajuta pe cei credincioşi şi vigilenţi să-l identifice pe promisul Mesia. Astfel, cei atenţi nu aveau să fie înşelaţi de impostori, aşa cum s-a întâmplat în cazul multora.Când se prezintă unui guvern, un ambasador trebuie să-şi ateste numirea prin anumite scrisori de acreditare. La fel, Iehova a avut grijă să se consemneze cu mult timp înainte cerinţele pe care trebuia să le îndeplinească Mesia. Aşadar, când a venit Mesia, a fost ca şi cum ar fi avut nişte scrisori de acreditare, care să-i ateste identitatea.Cerinţele pe care adevăratul Mesia trebuia să le îndeplinească au fost consemnate în multe profeţii biblice scrise cu secole mai înainte. Acestea au prezis în cele mai mici detalii cum avea să vină, ce fel de lucrare avea să înfăptuiască, suferinţele pe care urma să le îndure şi cum avea să moară. Interesant este că aceste profeţii demne de încredere au prezis şi învierea lui Cristos, înălţarea sa la dreapta lui Dumnezeu, iar, în final, binecuvântările pe care le va aduce domnia Regatului său. Astfel, profeţiile biblice au oferit o imagine unică, pe care am putea-o asemăna cu o amprentă ce identifică o singură persoană.Bineînţeles, când Isus a apărut pe scena lumii în anul 29 e.n. nu se împliniseră toate profeţiile mesianice. De pildă, încă nu fusese omorât şi înviat. Cu toate acestea, Andrei, Filip şi mulţi alţii s-au încrezut în Isus pentru ceea ce preda şi făcea el. Ei aveau nenumărate dovezi că Isus era adevăratul Mesia. Dacă aţi fi trăit în acea vreme şi aţi fi putut cerceta personal dovezile cu o minte deschisă, probabil şi voi aţi fi fost convinşi că Isus era Mesia. O imagine compozită Ce v-ar fi ajutat să ajungeţi la această concluzie? De-a lungul secolelor, profeţii Bibliei au arătat cerinţele concrete pe care trebuia să le îndeplinească Mesia pentru a putea fi identificat fără dubiu. Pe măsură ce profeţii au oferit aceste detalii, s-a conturat o „imagine“ a lui Mesia. Henry Halley a remarcat: „Să presupunem că mai mulţi oameni din ţări diferite, care nu s-au văzut niciodată şi n-au comunicat în nici un fel unul cu altul, intră într-o încăpere şi aduc câte o bucată de marmură cioplită. Când pun laolaltă aceste bucăţi de marmură şi le potrivesc, ele alcătuiesc o statuie perfectă. Cum s-ar putea explica acest lucru altfel decât prin faptul că Cineva a stabilit caracteristicile fiecărei componente şi a trimis fiecărui om bucata lui de marmură?“ Apoi Halley întreabă: „Cum s-ar putea explica uluitoarea imagine compozită a vieţii şi activităţii lui Isus, alcătuită din părţi scrise de scriitori diferiţi din epoci diferite, cu secole înainte de venirea lui Isus, altfel decât prin faptul că o inteligenţă supraomenească a supravegheat scrierea părţilor ei componente?“ Halley consideră acest lucru „miracolul tuturor timpurilor“!Acest „miracol“ a început în prima carte a Bibliei. Pe lângă prima profeţie a Bibliei, care indica rolul lui Mesia, scriitorul Genezei a consemnat şi că Mesia avea să vină pe linia genealogică a lui Avraam (Geneza 3:15; 22:15–18). Un alt detaliu a fost că Mesia avea să fie din tribul lui Iuda (Geneza 49:10). Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu le-a spus israeliţilor că Mesia urma să fie un purtător de cuvânt şi un eliberator mai mare decât Moise.  Deuteronomul 18:18. În timpul domniei regelui David, a fost dezvăluit că Mesia avea să fie moştenitorul tronului lui David şi că regatul Său avea să fie „întărit pe vecie“ (2 Samuel 7:13–16). Cartea lui Mica arată că Mesia urma să se nască în oraşul lui David, Betleem (Mica 5:2). Isaia a profeţit că avea să se nască dintr-o fecioară (Isaia 7:14). Iar profetul Maleahi a prezis că venirea lui urma să fie anunţată de cineva asemenea lui Ilie.  Maleahi 4:5, 6.Un alt element de identificare a lui Mesia a fost consemnat în cartea lui Daniel. Indicând cu exactitate anul venirii lui Mesia, profeţia spune: „Să ştii deci şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Prinţul, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, chiar în timpuri de strâmtorare“.  Daniel 9:25, sublinierea noastră.‘Porunca’ de restabilire şi de rezidire a Ierusalimului a fost dată de regele Artaxerxes în al 20-lea an de domnie. Ţinând cont că el a început să domnească în 474 î.e.n., al 20-lea an al domniei sale a fost 455 î.e.n. (Neemia 2:1–8). Prin urmare, de la porunca pentru restabilirea şi rezidirea Ierusalimului şi până la venirea lui Mesia trebuiau să treacă 69 (7 plus 62) de săptămâni profetice. Şaizeci şi nouă de săptămâni literale ar fi însemnat, desigur, doar 483 de zile, adică mai puţin de doi ani. Însă, aplicând regula profetică stabilită în Biblie, „o zi pentru fiecare an“, descoperim că Mesia avea să apară după 483 de ani, adică în 29 e.n.  Ezechiel 4:6. Deşi mai mulţi pretinşi Mesia au apărut în diferiţi ani, numai Isus din Nazaret a apărut pe scena lumii în 29 e.n. (Luca 3:1, 2). În acel an, Isus a venit la Ioan Botezătorul şi a fost botezat în apă. Atunci Isus a fost uns cu spirit sfânt ca Mesia. Mai târziu, Ioan, cel asemenea lui Ilie despre care se prezisese că îi va pregăti calea, l-a prezentat pe Isus lui Andrei şi altui discipol, numindu-L „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!“ — Ioan 1:29; Luca 1:13–17; 3:21–23. Identificarea lui Mesia şi dovezile genealogice Profeţiile inspirate făceau legătură între Mesia şi anumite familii evreieşti. Cum era şi logic, atotcunoscătorul Creator a avut grijă ca Mesia să vină într-un timp în care registrele genealogice să fie încă disponibile pentru a i se putea verifica genealogia.În Cyclopedia lui McClintock şi Strong se afirmă: „Nu există nici o îndoială că registrele cu genealogiile triburilor şi familiilor evreieşti au fost distruse o dată cu distrugerea Ierusalimului [în 70 e.n.] şi nu mai înainte“. Există indicii clare că Matei şi Luca şi-au scris evangheliile înainte de anul 70 e.n. Prin urmare, ei au putut consulta aceste registre când au compilat genealogia lui Isus în relatările lor (Matei 1:1–16; Luca 3:23–38). Fiind o chestiune atât de importantă, cu siguranţă că mulţi dintre contemporanii lor au dorit să verifice ei înşişi genealogia lui Isus. Împlinirea profeţiilor în persoana lui Isus  O coincidenţă? Este oare posibil ca împlinirea profeţiilor mesianice în persoana lui Isus să fie o simplă coincidenţă? Iată ce răspuns a dat un biblist într-un interviu: „Imposibil! Probabilitatea de a fi o coincidenţă este atât de mică, încât pur şi simplu se exclude. S-a făcut un calcul matematic şi s-a constatat că probabilitatea ca un om să împlinească doar opt profeţii este de 1 la 100 de milioane de miliarde“. Pentru a ilustra acest calcul probabilistic, el a spus: „Dacă am avea acest număr de dolari de argint [monedă americană ieşită din uz], ei ar acoperi tot statul Texas [cu o suprafaţă de 690 000 km2] cu un strat de 60 cm grosime. Dacă am marca una dintre aceste monede, şi apoi am pune un om legat la ochi să umble prin tot statul şi să se aplece şi să ridice o monedă, care ar fi probabilitatea ca el să găsească moneda marcată?“ El a arătat că „aceasta este şi probabilitatea ca un om oarecare din istorie să împlinească doar opt dintre profeţiile [mesianice]“. Însă, în cei trei ani şi jumătate cât a durat ministerul său, Isus a împlinit mai mult de opt profeţii biblice. În faţa acestor dovezi copleşitoare, biblistul sus-amintit a concluzionat: „Din toată istoria omenirii, Isus şi numai Isus a reuşit să împlinească aceste profeţii“. „Venirea“ lui Mesia Este clar că Mesia a venit în anul 29 e.n., în persoana lui Isus din Nazaret. Deşi avea rol de Răscumpărător, el a venit ca om umil care a îndurat multe suferinţe. Nu a venit ca un Rege atotbiruitor care să zdrobească jugul asupritor al romanilor, aşa cum se pare că se aşteptau majoritatea evreilor şi chiar discipolii săi (Isaia, capitolul 53; Zaharia 9:9; Faptele 1:6–8). Însă profeţiile arătau că viitoarea sa venire avea să fie cu putere şi mare autoritate.  Daniel 2:44; 7:13, 14.În urma unui studiu atent al profeţiilor biblice, mulţi oameni raţionali din întreaga lume s-au convins că Mesia a venit în secolul I şi că urma să se întoarcă. Potrivit dovezilor, profeţita sa întoarcere, cu alte cuvinte începutul „prezenţei“ sale, a avut loc în 1914 (Matei 24:3–14). În acel an, deşi în mod invizibil ochilor umani, Isus a fost întronat în ceruri ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. În scurt timp, el va trece la acţiune pentru a înlătura de pe pământ efectele răzvrătirii din Eden. Apoi va urma Domnia sa de O Mie de Ani pe parcursul căreia vor fi binecuvântaţi toţi cei ce manifestă credinţă în el în calitate de Sămânţă promisă, sau de Mesia, care „înlătură păcatul lumii“.  Ioan 1:29; Revelaţia 21:3, 4.