Ar trebui să facem parte dintr-o religie ?

Ar trebui să facem parte dintr-o religie? „Nu trebuie neapărat să faci parte dintr-o religie sau să mergi cu regularitate la biserică pentru a crede în Dumnezeu!“ Aşa gândesc mulţi oameni despre apartenenţa la o religie sau la o organizaţie religioasă. De fapt, unii spun că se simt mai aproape de Dumnezeu în mijlocul naturii, decât când asistă la o slujbă într-o biserică. În zilele noastre mulţi consideră că poţi să crezi în Dumnezeu şi fără să faci parte dintr-o grupare religioasă. Pe de altă parte însă, alţii cred sincer că apartenenţa la o religie şi asistarea la slujbe religioase sunt necesare, ba chiar esenţiale, pentru a avea aprobarea lui Dumnezeu. Înţelegem deci că a face sau nu parte dintr-o religie nu este doar o chestiune de statistică sau un subiect de cercetare. Oricum ar sta lucrurile, fiind vorba de relaţiile noastre cu Dumnezeu, n-ar fi raţional să aflăm şi punctul lui de vedere în această problemă? Să vedem ce spune Cuvântul său, Biblia. Cum a tratat Dumnezeu cu oamenii în trecut Acum aproape 4 400 de ani, tot pământul a fost inundat de un potop catastrofal. Un asemenea eveniment nu putea fi uitat cu uşurinţă. Despre el se vorbeşte în legendele străvechi ale popoarelor din întreaga lume. Deşi se deosebesc în privinţa detaliilor, aceste legende au multe elemente comune, de exemplu faptul că doar câţiva oameni şi nişte animale au scăpat cu viaţă. Au fost supravieţuitorii Potopului simpli oameni care, printr-o fericită întâmplare, au avut şansa de a scăpa de distrugere? Biblia spune cu totul altceva. Să observăm că Dumnezeu nu l-a anunţat pe fiecare om în parte că va veni Potopul. El l-a înştiinţat pe Noe, care, la rândul său, şi-a avertizat contemporanii asupra apropiatului Diluviu. — Geneza 6:13–16; 2 Petru 2:5. Supravieţuirea a depins de faptul de a face parte din acest grup strâns unit şi de a accepta instrucţiunile lui Dumnezeu date lui Noe. Nici măcar animalele n-au scăpat cu viaţă din Potop separat de acest grup. Noe a primit instrucţiuni precise cu privire la măsurile ce trebuiau luate pentru salvarea vieţii animale. — Geneza 6:17—7:8. Secole mai târziu, urmaşii lui Noe, în descendenţa lui Sem, au fost făcuţi sclavi în Egipt. Dar Dumnezeu dorea să-i elibereze şi să-i conducă în ţara pe care i-o promisese strămoşului lor, Avraam. Şi de data aceasta, scopul divin nu i-a fost revelat fiecăruia în parte, ci, mai întâi, celor ce fuseseră aleşi să le fie conducători, şi anume lui Moise şi fratelui său, Aaron (Exodul 3:7–10; 4:27–31). După ce foştii sclavi au fost eliberaţi ca grup din Egipt, ei au primit Legea lui Dumnezeu la Muntele Sinai şi au format naţiunea Israel. — Exodul 19:1–6. Eliberarea israeliţilor ca persoane individuale a fost posibilă numai pentru că fiecare dintre ei s-a asociat cu grupul stabilit de Dumnezeu şi a urmat îndrumarea conducătorilor numiţi peste acest grup. Chiar şi unii egipteni s-au putut alătura acestui grup care avea, în mod clar, aprobarea divină. Când israeliţii au părăsit Egiptul, aceştia au mers cu ei şi au putut primi binecuvântările lui Dumnezeu. — Exodul 12:37, 38. Apoi, în secolul I, Isus şi-a început activitatea de predicare, strângându-i pe aceia care i-au fost discipoli. El şi-a concentrat atenţia asupra lor ca grup, deşi s-a îngrijit cu iubire şi de necesităţile lor personale. Isus le-a spus celor 11 apostoli fideli: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:28, 29). Mai târziu, spiritul sfânt al lui Dumnezeu a fost revărsat peste discipoli când aceştia erau împreună ca grup. — Faptele 2:1–4. Aceste exemple arată cu claritate că în trecut Dumnezeu a tratat întotdeauna cu poporul său ca grup organizat. Cei câţiva oameni cu care a comunicat Dumnezeu — între care Noe, Moise şi Isus — au fost, de fapt, folosiţi de El pentru a transmite îndrumări unui grup bine închegat. N-avem nici un motiv să credem că Dumnezeu tratează altfel cu slujitorii săi de astăzi. Dar se naşte o altă întrebare: Contează din ce grup religios facem parte? Această întrebare va fi analizată în articolul următor. Ce religie veţi alege? „Religiile sunt căi diferite ce duc în acelaşi loc. La urma urmei, există un singur Dumnezeu!“ Mulţi oameni împărtăşesc această opinie. Deşi cred că e important să faci parte dintr-o religie, ei consideră că nu contează atât de mult ce religie ai. Raţionamentul de mai sus poate părea corect la prima vedere, întrucât există un singur Dumnezeu atotputernic (Isaia 44:6; Ioan 17:3; 1 Corinteni 8:5, 6). Totuşi, nu putem trece cu vederea diferenţele evidente — ba chiar contradicţiile — dintre numeroasele grupări religioase ce pretind că-i slujesc adevăratului Dumnezeu. Între ele există deosebiri considerabile în privinţa obiceiurilor, a doctrinelor şi a cerinţelor lor. Deosebirile sunt atât de mari, încât membrilor unei religii sau ai unei grupări religioase le vine greu să înţeleagă sau să accepte doctrinele celorlalte. Pe de altă parte, Isus a spus: „Dumnezeu este un Spirit, şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). Faptul de a ne închina lui Dumnezeu cu adevăr lasă oare loc la o multitudine de idei contradictorii cu privire la Dumnezeu, la scopurile sale şi la închinarea aprobată de el? Ar fi raţional să credem că Dumnezeului Atotputernic îi este indiferent modul în care ne închinăm lui? Adevăraţii creştini din trecut şi din prezent Creştinii din secolul I au avut uneori păreri diferite în unele privinţe. De pildă, vorbind despre cei din Corintul antic, apostolul Pavel a spus: „Mi-a fost dezvăluit cu privire la voi, fraţii mei, de către cei din casa lui Cloe, că există disensiuni între voi. Iată ce vreau să spun: că fiecare dintre voi zice: «Eu îi aparţin lui Pavel», «Iar eu lui Apolo», «Iar eu lui Chifa», «Iar eu lui Cristos»“. — 1 Corinteni 1:11, 12. A considerat Pavel aceste deosebiri ca fiind de mică importanţă? Urma fiecare creştin propria cale spre salvare? Nicidecum! Pavel i-a sfătuit: „Vă îndemn deci, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi toţi în acord şi să nu existe sciziuni între voi, ci să fiţi uniţi în mod potrivit în aceeaşi minte şi în acelaşi mod de gândire“. — 1 Corinteni 1:10. Se ştie că unitatea în credinţă nu e posibilă prin constrângere. Ea se poate realiza numai când fiecare face cercetări atente şi ajunge la aceleaşi concluzii. Astfel, studierea personală a Cuvântului lui Dumnezeu şi dorinţa sinceră de a aplica lucrurile învăţate sunt paşi esenţiali în vedere obţinerii unităţii despre care a vorbit Pavel. Dar mai există o asemenea unitate? După cum am văzut în articolul anterior, încă din vechime Dumnezeu a tratat cu poporul său ca grup. Poate fi identificat şi astăzi acest grup? Foloasele alegerii corecte Psalmistul David a întrebat: „DOAMNE, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele sfinţeniei Tale?“ Aceste întrebări ar trebui să ne dea de gândit. Răspunsul lui David a fost: „Cel care umblă în neprihănire, cel care face ceea ce este drept şi spune adevărul din inimă“ (Psalmul 15:1, 2). O înţelegere exactă a Bibliei ne va ajuta să identificăm religia care întruneşte aceste cerinţe divine. Apoi, asociindu-ne cu acest grup, vom beneficia de compania ziditoare a celor ce i se închină în unitate lui Dumnezeu „cu spirit şi adevăr“. Martorii lui Iehova sunt o dovadă vie a faptului că unitatea în convingeri şi în acţiuni poate fi dobândită chiar în actuala lume dezbinată. Unii dintre ei provin din multe religii şi grupuri etnice. Alţii au fost agnostici sau atei. Iar alţii n-au dat deloc importanţă religiei înainte. Din acest mozaic de religii, culturi şi filozofii provin oameni care se bucură de o unitate religioasă nemaiîntâlnită astăzi în lume. Baza acestei unităţi este Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Bineînţeles că Martorii lui Iehova nu vor să le impună altora ce să facă. Însă ei îşi preţuiesc privilegiul de a-i încuraja pe alţii să studieze Biblia pentru a-şi baza alegerea în materie de religie pe această temelie solidă. Aşa, tot mai mulţi oameni pot trage foloase din închinarea adusă lui Dumnezeu „cu spirit şi adevăr“. Astăzi, pericolul de a cădea pradă influenţelor rele şi ispitelor este mare. E foarte important deci să-i alegem cu grijă pe cei cu care ne asociem. Biblia afirmă că „cine umblă cu înţelepţii se face înţelept“ şi că „asocierile rele strică obiceiurile folositoare“ (Proverbele 13:20; 1 Corinteni 15:33). Asocierea cu adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu este o ocrotire. De aceea, Biblia ne aminteşte: „Să ne preocupăm unii de alţii ca să ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente, neabandonând întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-ne unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). Într-adevăr, este o binecuvântare când prieteni adevăraţi, fraţi şi surori de credinţă, se ajută cu iubire să-şi îndeplinească responsabilităţile pe care le au faţă de Dumnezeu! Ottmar confirmă acest lucru. El a crescut în Germania într-o familie de catolici, dar, după un timp, n-a mai mers la biserică. Iată ce spune el: „După fiecare slujbă plecam cu acelaşi sentiment de gol cu care veneam“. Totuşi, Ottmar nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu. Apoi i-a cunoscut pe Martorii lui Iehova şi s-a convins că ei sunt adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. A înţeles şi cât de important era să se asocieze cu ei. El mai spune: „Acum sunt un membru activ al acestei organizaţii internaţionale. Mă bucur de pacea minţii şi a inimii. Sunt ajutat să dobândesc o cunoştinţă cât mai exactă din Biblie. Lucrul acesta înseamnă mult pentru mine“. O invitaţie pentru cei ce caută adevărul Oameni cu acelaşi mod de gândire care lucrează umăr la umăr ca grup pot realiza mult mai mult decât cei ce lucrează separat. De exemplu, înainte de înălţarea sa la cer, Isus le-a dat continuatorilor săi următoarea poruncă: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Cum putea fi îndeplinită cu succes această misiune fără o îndrumare sau fără o bună organizare? Cum ar putea respecta cineva această poruncă biblică încercând să-i slujească lui Dumnezeu în mod independent? În ultimul an, Martorii lui Iehova din întreaga lume au distribuit 91 933 280 de cărţi şi broşuri bazate pe Biblie, precum şi 697 603 247 de reviste, ajungând astfel cu mesajul din Cuvântul lui Dumnezeu la sute de milioane de oameni, în 235 de ţări şi teritorii. Ce dovadă impresionantă că prin efortul unui grup unit şi bine organizat se poate realiza mult mai mult decât se poate înfăptui prin strădaniile unor persoane individuale! Pe lângă distribuirea de literatură biblică, Martorii lui Iehova ţin studii biblice gratuite pentru a-i ajuta pe oameni să dobândească o înţelegere temeinică a cerinţelor lui Dumnezeu. Anul trecut au fost ţinute în fiecare săptămână în medie 5 726 509 asemenea studii biblice cu persoane individuale sau cu grupuri. Cunoştinţa din Biblie a ajutat milioane de oameni să-şi clădească o temelie solidă pe baza căreia să-şi aleagă modul de închinare. Vă adresăm şi dumneavoastră invitaţia de a afla din Biblie care sunt aceste cerinţe divine. Apoi veţi putea face o alegere. — Efeseni 4:13; Filipeni 1:9; 1 Timotei 6:20; 2 Petru 3:18. Dacă vreţi să-i fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, este esenţial să faceţi parte dintr-o religie — dar nu din oricare. E important să vă bazaţi alegerea pe cunoştinţa exactă din Biblie, nu pe doctrine nebiblice sau pe ceea ce spun alţii că ar scrie în Biblie (Proverbele 16:25). Aflaţi ce condiţii trebuie să îndeplinească religia adevărată. Comparaţi-le cu convingerile personale. Apoi faceţi o alegere. — Deuteronomul 30:19.