Ajutor pentru adolescentii cu probleme

Adolescenţa , o perioadă critică ▪ În Statele Unite, un elev de 15 ani trage asupra colegilor săi de clasă, omorând doi şi rănind 13. ▪ În Rusia, un grup de adolescenţi beţi ucid cu cruzime o fetiţă de nouă ani şi-i lovesc violent pe tatăl şi pe vărul ei. ▪ În Marea Britanie, un tânăr de 17 ani îl bate şi-l înjunghie pe un băiat mai mic decât el. „N-am avut de gând să-l ucid, dar când am văzut sânge, nu mai m-am putut opri“, declară el la poliţie. Asemenea realităţi şocante nu sunt nici pe departe cazuri izolate. Şi nici nu pot fi considerate neobişnuite. „Violenţa juvenilă este o mare problemă a societăţii actuale“, spune un articol din Professional School Counseling, iar statisticile susţin această afirmaţie.Centrul American de Statistică arată că, deşi în şcolile americane au fost raportate mai puţine infracţiuni, „în 2001, elevi de 12–18 ani au fost victime a circa două milioane de furturi sau acte de violenţă care le-au pus viaţa în pericol“. Între timp a crescut şi numărul actelor de agresiune declarate, comise în şcoli.În Statele Unite, violenţa juvenilă face victime nu numai în rândul elevilor. Sursa menţionată adaugă: „Între anii 1997–2001, în şcoli, profesorii au fost ţinta a circa 1,3 milioane de acte de violenţă care le-au ameninţat viaţa. Aici se includ 817 000 de furturi şi 473 000 de acte de agresiune fizică“. În plus „9% din învăţători şi profesori au fost ameninţaţi cu bătaia de elevi, iar 4% chiar au fost atacaţi“.Care e situaţia în alte ţări? „În 2003, în China au fost arestaţi 69 780 de delincvenţi minori, ceea ce a însemnat o creştere cu 12,7% faţă de anul precedent“, declară o agenţie de ştiri. Aceasta mai precizează: „Din totalul infracţiunilor săvârşite de bandele de cartier, 70% au fost comise de adolescenţi“. În 2003, un raport din Japonia spunea ceva asemănător: Adolescenţii sunt responsabili de jumătate din infracţiunile comise în ultimii zece ani. Drogurile , duşmanul adolescenţilor Altă dovadă a crizei prin care trec adolescenţii este comportamentul autodistructiv. Un raport dat publicităţii de U.S. National Institute on Drug Abuse precizează că circa jumătate din adolescenţii americani s-au drogat înainte de a termina liceul. Raportul adaugă: „Consumul de alcool este încă la ordinea zilei în rândul adolescenţilor. Circa patru elevi din cinci (77%) au consumat alcool (mai mult decât câteva guri) înainte de a termina liceul şi cam jumătate din ei (46%) înainte de clasa a opta“. Promiscuitate sexuală În era SIDEI, relaţiile sexuale imorale sunt, neîndoielnic, periculoase. Cu toate acestea, se pare că mulţi tineri consideră sexul doar o distracţie inofensivă. Unii adolescenţi americani, de pildă, vorbesc cu nonşalanţă despre „aventurile de-o noapte“, un eufemism pentru sexul cu primul venit. Ei se laudă cu avantajele unei relaţii bazate pe interes, în care partenerul sexual nu pretinde implicare emoţională. Scriitorul Scott Walter descrie orgiile de la petrecerile date de unii adolescenţi din cartiere mărginaşe, când părinţii sunt la muncă. La o astfel de petrecere, o fată a declarat că „o să facă sex cu toţi băieţii aflaţi acolo. . . . Erau şi copii de numai 12 ani“.Vă şochează, nu-i aşa? Dar nu şi pe specialiştii care studiază comportamentul sexual al adolescenţilor. „De 20 de ani s-a constatat că adolescenţii au relaţii sexuale la vârste tot mai mici. Acum nu te mai miri când auzi că băieţii şi fetele îşi încep viaţa sexuală la 12 ani“, scrie dr. Andrea Pennington.Deosebit de îngrijorător a fost un articol din ziarul USA Today: „Tot mai mulţi adolescenţi americani . . . fac sex oral la vârste din ce în ce mai mici. . . . Copiii cred că «ăsta nu e sex adevărat»“. Potrivit unui sondaj efectuat în rândul a 10 000 de fete, „80% din ele au spus că sunt virgine, 25% din ele declarând că făcuseră sex oral. 27% au spus că asta e «o chestie pe care o faci cu un tip ca să te distrezi»“. Asemenea concepţii despre sex au prins rădăcini şi în alte părţi ale globului. „Pentru adolescenţii din Asia, pericolul de a se infecta cu HIV prin relaţii heterosexuale e din ce în ce mai mare, întrucât îşi încep viaţa sexuală tot mai devreme“, declară UNESCO. Aceeaşi sursă adaugă: „Adolescenţii din Asia desconsideră «valorile tradiţionale» moştenite de la părinţi, întreţinând relaţii sexuale înainte de căsătorie, adesea cu mai mulţi parteneri“.Dar care sunt alte indicii ale perioadei de criză prin care trec adolescenţii? Săptămânalul canadian Women’s Health Weekly precizează: „25% din tinerele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 19 ani trec printr-un episod de depresie majoră“. Însă depresia afectează ambele sexe. De fapt, potrivit cu U.S.News & World Report, în fiecare an se sinucid până la 5 000 de tineri. Articolul spune că, din anumite motive, „numărul băieţilor care se sinucid este de şase ori mai mare decât cel al fetelor“. Nu încape îndoială, actuala generaţie de tineri are probleme mari. Ce se află în spatele acestei crize? Problemele adolescenţilor de azi Chiar şi în cele mai bune condiţii, adolescenţa poate fi o perioadă agitată. În timpul pubertăţii, tinerii sunt asaltaţi de trăiri şi sentimente cu totul noi. Ei sunt expuşi zilnic presiunilor din partea profesorilor şi a anturajului. Sunt supuşi în permanenţă influenţei televizorului, filmelor, muzicii şi Internetului. Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite descrie adolescenţa drept „o perioadă de tranziţie, plină de stres şi nelinişte“. Din păcate, adolescenţii nu au experienţa necesară să învingă stresul şi neliniştea (Proverbele 1:4). Dacă nu au parte de o îndrumare corectă, ei pot ajunge uşor să adopte un comportament distructiv. De pildă, raportul ONU precizează: „Potrivit cercetărilor, drogurile încep să fie consumate în timpul adolescenţei sau în primii ani ai tinereţii“. Tot în această perioadă tinerii încep să adopte o conduită nepotrivită, săvârşind acte de violenţă sau trăind în promiscuitate sexuală.Părinţii care cred că astfel de lucruri se întâmplă numai în rândul „celor săraci“ sau al anumitor grupuri etnice sunt deseori crunt dezamăgiţi. Problemele adolescenţilor de azi depăşesc graniţele economice, sociale şi rasiale. „Dacă vă gândiţi că «tânărul delincvent» este un băiat de 17 ani, dintr-un grup minoritar, care locuieşte într-un cartier rău famat şi are mama şomeră, înseamnă că nu ştiţi cum stau lucrurile în realitate. . . . Copilul-problemă de azi poate fi de orice rasă, dintr-un mediu social destul de bun, poate avea (mult) sub 16 ani şi nu-i obligatoriu să fie băiat“, scrie Scott Walter. De ce atât de mulţi adolescenţi sunt în pericolul de a adopta un comportament distructiv? Oare adolescenţii din generaţiile trecute nu s-au confruntat şi ei cu probleme şi tentaţii? Ba da, dar noi trăim într-o perioadă descrisă de Biblie drept „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1–5). Tinerii de azi se confruntă cu situaţii şi presiuni specifice vremurilor actuale. Haideţi să vedem împreună care ar fi câteva dintre acestea. Schimbări în familie Să ne gândim, de exemplu, la schimbările care au loc în viaţa de familie. „Mai bine de o treime din copiii americani asistă la drama divorţului părinţilor lor înainte de a împlini 18 ani“, precizează Journal of Instructional Psychology. Date asemănătoare vin şi din alte ţări occidentale. Destrămarea familiei îi răneşte adânc pe adolescenţi. În publicaţia citată anterior se spune: „Copiii ai căror părinţi au divorţat de puţin timp se descurcă, de obicei, mai greu la şcoală şi în relaţiile cu ceilalţi decât copiii care au crescut cu ambii părinţi, în familii monoparentale sau într-o familie cu un părinte vitreg. . . . În plus, divorţul părinţilor poate afecta respectul de sine şi stabilitatea emoţională a copilului“.Familia are de suferit şi fiindcă tot mai multe femei îşi iau o slujbă. Un studiu asupra violenţei juvenile în Japonia arăta că, în familiile în care ambii părinţi lucrează, copiii beneficiază mai puţin de grija părintească decât în familiile în care lucrează numai unul.E adevărat că, în multe cazuri, ambii părinţi trebuie să muncească pentru a asigura familiei strictul necesar. În plus, dacă în casă intră două salarii, adolescenţii se bucură de un trai mai bun. Dar există o latură negativă a acestei situaţii: Când se întorc de la şcoală, milioane de copii nu găsesc pe nimeni acasă. Iar când părinţii lor vin de la serviciu, sunt de cele mai multe ori obosiţi şi preocupaţi de problemele de peste zi. Rezultatul? Puţini adolescenţi se mai bucură de grija părintească. „Nu prea stăm împreună în familie“, s-a plâns un tânăr. Mulţi specialişti sunt de părere că această situaţie nu îi avantajează pe copii. „Cred că rezultatul metodelor de creştere a copiilor aplicate în ultimii 30 de ani sunt copiii distanţi, necomunicativi, rebeli şi cu dificultăţi în învăţare. Părinţii devin sclavii unei societăţi materialiste, care pune accentul pe realizarea profesională şi care îi obligă să petreacă atât de multe ore la serviciu şi să cheltuiască atât de mulţi bani, încât nu le mai rămâne timp să-şi întărească relaţia cu copiii“, afirmă dr. Robert Shaw. Iar în familiile în care muncesc ambii părinţi, copiii rămân mult timp nesupravegheaţi. Când părinţii nu se ocupă de copii aşa cum trebuie, necazurile apar cât ai clipi. Concepţiile privind disciplinarea sunt în continuă schimbare Şi schimbarea concepţiilor cu privire la disciplinarea părintească a avut impact asupra adolescenţilor. Dr. Ron Taffel a spus fără ocolişuri că mulţi părinţi pur şi simplu „renunţă la autoritatea lor“. În această situaţie, cei mici cresc la voia întâmplării sau, în cel mai bun caz, cu un minimum de îndrumări privind comportarea. Uneori, se pare că atitudinea părinţilor privind disciplina este modelată de experienţele negative trăite de ei în copilărie. Vor să fie prieteni cu copiii lor, nu să aplice pedepse. „Le-am permis prea multe“, recunoaşte o mamă. „Părinţii mei erau foarte severi. Nu voiam să mă port la fel cu copiii mei, şi n-am făcut bine.“ Dar cât de indulgenţi ajung să fie unii părinţi? Iată ce citim într-un articol din USA Today: „Un sondaj de dată recentă, efectuat în rândul a circa 600 de adolescenţi din New York, Texas, Florida şi California, care urmează un tratament de dezintoxicare, a arătat că 20% din ei au consumat droguri cot la cot cu părinţii, iar 5% au primit primele droguri, de obicei marijuana, chiar de la mama sau tatăl lor“. Ce i-ar putea determina pe părinţi să acţioneze într-un mod atât de iresponsabil? Un părinte a mărturisit: „I-am spus fetei mele că prefer să se drogheze acasă, ca să pot vedea ce-i cu ea“. Se pare că alţi părinţi cred că drogurile îi ajută să se apropie de copiii lor. Asaltaţi de mass-media O puternică influenţă asupra minţilor tinere o are şi mass-media. Cercetătoarea Marita Moll a arătat că, potrivit unui sondaj, adolescenţii din Statele Unite petrec în medie 4 ore şi 48 de minute zilnic în faţa televizorului sau a calculatorului.Dar e acest lucru neapărat dăunător? Un articol publicat în revista Science spunea că „şase mari instituţii din Statele Unite“, inclusiv American Medical Association, au ajuns la concluzia că există o legătură strânsă între actele de violenţă prezentate în mass-media şi „comportamentul agresiv al unor copii“. Revista Science comentează: „În ciuda faptului că toţi specialiştii împărtăşesc acest punct de vedere, se pare că oamenii nu înţeleg mesajul transmis de presă sau de programele de televiziune potrivit căruia violenţa în mass-media duce la creşterea violenţei în societate“.Să ne gândim, de pildă, la videoclipuri. Părinţii sunt adesea şocaţi când observă că unele dintre acestea conţin atât de multe referiri directe la sex. Oare chiar îi influenţează pe adolescenţi? Potrivit unui studiu desfăşurat în rândul a 500 de studenţi, „versurile cântecelor pline de violenţă dau naştere la tot mai multe gânduri şi sentimente de agresivitate“. Conform unui alt studiu de dată recentă, „adolescenţii care petrec mult timp uitându-se la scene erotice sau pline de violenţă prezentate în videoclipurile rapperilor «gangsta» vor ajunge să se comporte ca atare“. Acest studiu, efectuat în rândul a peste 500 de fete, a dezvăluit că, în cazul acelora care se uită des la videoclipuri gangsta, probabilitatea să lovească un profesor, să aibă mai mulţi parteneri sexuali şi să fie arestate creşte considerabil. Adolescenţii şi computerul În ultimii ani, computerul a devenit unul dintre principalii modelatori ai minţilor tinere. „Numărul computerelor personale a crescut spectaculos în ultimele decenii“, precizează revista Pediatrics. În Statele Unite, „două treimi din familiile cu un copil de vârstă şcolară (6–17 ani) au computer. . . . Procentul copiilor din Statele Unite de 3–17 ani care au acasă un computer a crescut de la 55% în 1998 la 65% în 2000“. Computerul e folosit la scară largă şi în alte ţări.Însă, ca să folosească un computer, nu e absolut necesar ca un copil să aibă unul personal. Un cercetător afirmă că „din cei circa 90% din copiii de 5–17 ani care folosesc computerul, 59% intră pe Internet“. Asta înseamnă că, acum, cei mici au mult mai uşor acces la informaţie, ceea ce e un lucru bun dacă computerul este folosit cu discernământ şi sub supravegherea atentă a părinţilor. Din păcate, mulţi părinţi nu le-au impus copiilor nici o restricţie în folosirea computerului.Pentru a demonstra acest lucru, cercetătoarea Moll scrie în revista Phi Delta Kappan că, potrivit unui sondaj privind folosirea Internetului, efectuat în 2001, „71% din părinţi au spus că ştiau «destul de multe sau suficient de multe» despre site-urile pe care le accesează copiii lor pe Internet. Însă, la aceeaşi întrebare, 70% din copii au răspuns că părinţii lor ştiau «foarte puţin sau chiar nimic»“. Potrivit acestui studiu, „30% din copiii de 9–10 ani au spus că au intrat în spaţiile de conversaţii private sau pentru adulţi. Problema e mai serioasă dacă ne gândim că 58% din copiii de 11–12 ani, 70% din cei de 13–14 ani şi 72% din cei de 15–17 ani au mărturisit că au intrat în astfel de spaţii. . . . Într-un sondaj efectuat în Marea Britanie privind folosirea Internetului la domiciliu, unu din şapte părinţi a recunoscut că nu ştia ce site-uri vizitează copiii lui“. Dacă nu sunt supravegheaţi când folosesc Internetul, copiii pot lua contact cu pornografia. Riscurile sunt însă mult mai multe. Dr. Taffel, citat anterior, spune: „Copiii noştri leagă prietenii la şcoală şi în ciberspaţiu; prin urmare, ei petrec timp cu alţi copii pe care, deseori nu ajungem să-i cunoaştem“. E limpede, adolescenţii de azi sunt expuşi unor presiuni şi probleme pe care generaţiile trecute nu le-au cunoscut. Nu e de mirare că de multe ori, comportamentul lor ne îngrijorează! Se poate face ceva pentru a-i ajuta? Să-i ajutăm pe adolescenţi Tinerii trăiesc într-o lume înspăimântătoare uneori. Unii dintre ei privesc neputincioşi cum părinţii lor se despart sau divorţează. Alţii îşi văd colegii devenind victimele drogurilor şi implicându-se în acte de violenţă. Mulţi trebuie să reziste presiunilor pe care le fac asupra lor colegii de ambele sexe ca să adopte o conduită imorală. Şi aproape toţi adolescenţii au din când în când perioade când se simt neînţeleşi, singuri şi deprimaţi. Ce i-ar putea ajuta pe tineri să facă faţă problemelor care-i asaltează? „Copiii au nevoie de un sistem stabil de valori morale“, scrie dr. Robert Shaw, „de acele repere care să-i ajute să lege prietenii frumoase, să ia decizii corecte şi să arate empatie faţă de alţii“. Biblia oferă cel mai bun sistem de valori morale, deoarece ea conţine gândurile Creatorului. Cine ar putea şti mai bine decât Iehova Dumnezeu de ce avem nevoie pentru a face faţă vremurilor agitate în care trăim? Un ghid practic Principiile biblice sunt practice. Ele sunt de nepreţuit pentru părinţi şi pentru adulţii care doresc să le netezească adolescenţilor drumul spre maturitate.De pildă, Biblia afirmă pe bună dreptate că „nebunia este lipită de inima copilului“. Sau, aşa cum se spune în Today’s English Version, „copiii fac din fire lucruri nesăbuite“ (Proverbele 22:15). Unii adolescenţi par maturi pentru vârsta lor, dar sunt încă fără experienţă. Prin urmare, pot fi uşor asaltaţi de sentimente de nelinişte şi nesiguranţă şi de dorinţe inerente procesului de creştere (2 Timotei 2:22). Cum pot fi ajutaţi? Biblia încurajează comunicarea permanentă între părinţi şi copii. Ea îi îndeamnă pe părinţi: „Să vorbeşti de ele despre normele divine când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Asemenea conversaţii dau rezultate! Mai întâi, îi ajută pe copii să înveţe căile lui Dumnezeu (Isaia 48:17, 18). Apoi, favorizează şi menţine dialogul părinte-copil. Acest aspect este esenţial mai ales în adolescenţă, când copilul poate deveni mai timid sau mai retras.Bineînţeles că majoritatea adolescenţilor au perioade când se simt singuri. Unii însă suferă de singurătate cronică. „Aceşti tineri spun că le vine greu să lege prietenii la şcoală, nu au cu cine să vorbească, se simt singuri, nu reuşesc să fie pe placul colegilor şi nu au pe umărul cui plânge când simt nevoia să o facă“, se spune într-o lucrare de referinţă.Părinţii şi alţi adulţi le pot arăta interes adolescenţilor şi-i pot ajuta să facă faţă problemelor. În ce mod? „Singura cale de a afla ce i se întâmplă unui tânăr este să-l încurajaţi să se exprime“, scrie un redactor-şef la o revistă pentru adolescenţi. Bineînţeles, e nevoie de timp şi răbdare pentru a-i ajuta pe tineri să spună ce au pe suflet. Dar rezultatele merită tot efortul!  Proverbele 20:5. Limite rezonabile Comunicarea şi stabilirea de limite rezonabile sunt absolut necesare în adolescenţă. De fapt, în adâncul inimii, adolescenţii chiar simt nevoia unor astfel de limite. Biblia afirmă: „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbele 29:15). Specialiştii sunt de părere că delincvenţa juvenilă apare în cazul în care nu se stabilesc limite clare în adolescenţă. „Dacă unui copil i se permite orice, nu i se spune niciodată «nu» şi nu i se impun nici un fel de restricţii, el nu va avea niciodată şansa de a învăţa că şi alţii au viaţa lor, sentimentele, necesităţile şi dorinţele lor. Dacă nu cultivă empatie, copilul nu va fi în stare să iubească“, declară dr. Shaw, citat anterior.Dr. Stanton Samenow, care lucrează de mult timp cu adolescenţi cu probleme, spune ceva asemănător: „Unii părinţi sunt de părere că trebuie să-i lase copilului libertate. Ei cred cu naivitate că a-i cere copilului să respecte unele reguli înseamnă a-l împovăra şi a-i răpi copilăria. Însă o asemenea atitudine poate avea consecinţe grave. Aceşti părinţi nu-şi dau seama că dacă micuţii lor nu vor fi disciplinaţi cum se cuvine, nu vor ajunge adulţi stăpâni pe sine“.Înseamnă că părinţii trebuie să fie extrem de severi? Nicidecum. Stabilirea unor limite nu este decât un aspect al succesului în creşterea copiilor. Dacă regulile impuse sunt prea aspre, atmosfera din casă poate deveni tensionată. Biblia spune: „Taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“.  Coloseni 3:21; Efeseni 6:4. Prin urmare, e înţelept ca, din când în când, părinţii să-şi reanalizeze metodele de educare şi disciplinare, mai ales pe măsură ce copilul se maturizează. Părinţii ar putea revizui sau adapta unele reguli în funcţie de capacitatea copilului de a lua decizii responsabile.  Filipeni 4:5. Apropiaţi-vă de copiii voştri Aşa cum s-a arătat în articolul precedent, Biblia a profeţit că, înainte ca Dumnezeu să intervină şi să cureţe lumea de răutate, oamenii se vor confrunta cu „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“. Dovezile arată că trăim chiar în această perioadă, în „ultimele zile“ ale acestui sistem rău de lucruri. Ca şi adulţii, tinerii trebuie să reziste în această lume a oamenilor „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală, . . . fără stăpânire de sine“.  2 Timotei 3:1–5.Părinţii care simt că nu mai au o relaţie strânsă cu copilul lor adolescent pot lua iniţiativa de a şi-l apropia încetul cu încetul, stând de vorbă cu el. Mulţi părinţi sunt de lăudat pentru că se străduiesc să fie un sprijin de nădejde pentru copiii lor.Biblia este cel mai bun ghid în această privinţă. Ea i-a ajutat pe mulţi părinţi să se achite de responsabilităţile lor şi pe mulţi tineri să evite capcanele ce i-ar putea duce la dezastru (Deuteronomul 6:6–9; Psalmul 119:9). Deoarece Biblia provine de la Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, putem avea convingerea că ea constituie cel mai bun ajutor pentru tinerii de azi.