A doua epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 1 : 1 - 24

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, către congregaţia lui Dumnezeu din Corint şi către toţi sfinţii din toată Ahaia: 2 Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 3 Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu să-i putem mângâia pe cei ce se află în orice fel de necazuri. 5 Căci, aşa cum avem parte de multe suferinţe pentru Cristos, tot aşa avem parte şi de multă mângâiere prin Cristos. 6 Aşadar, dacă suntem în necaz, aceasta este pentru mângâierea şi salvarea voastră, iar dacă suntem mângâiaţi, aceasta este pentru mângâierea voastră, care lucrează ajutându-vă să suportaţi aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. 7 Astfel, speranţa noastră cu privire la voi este neclintită, fiindcă ştim că aşa cum aveţi parte de suferinţe, tot aşa veţi avea parte şi de mângâiere. 8 Căci nu vrem să fiţi în neştiinţă, fraţilor, despre necazul care s-a abătut asupra noastră în provincia Asiei şi care ne-a apăsat peste măsură de mult şi peste puterile noastre, astfel că nu mai eram siguri nici chiar de viaţa noastră. 9 Ba chiar am simţit în noi că am primit sentinţa morţii. Dar aceasta a fost ca să ne punem încrederea nu în noi, ci în Dumnezeul care scoală morţii. 10 El ne-a scăpat într-adevăr din acea primejdie de moarte şi avem speranţa în el că ne va scăpa şi în viitor. 11 La aceasta puteţi contribui şi voi prin implorările voastre pentru noi, pentru ca mulţi să aducă mulţumiri pentru noi şi pentru bunătatea care ni s-a arătat datorită rugăciunilor multora. 12 Căci lucrul cu care ne lăudăm, şi spunem aceasta cu conştiinţa curată, este că în lume, şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu sfinţenie şi cu sinceritate, aşa cum ne învaţă Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe înţelepciunea carnală, ci pe bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce cunoaşteţi bine şi ceea ce şi recunoaşteţi. Şi sper că veţi continua să recunoaşteţi până la sfârşit, 14 aşa cum aţi şi recunoscut într-o anumită măsură, că noi suntem pentru voi un motiv de laudă, aşa cum şi voi veţi fi pentru noi în ziua Domnului nostru Isus. 15 Cu această încredere aveam de gând mai înainte să vin la voi, ca să aveţi încă o ocazie de bucurie, 16 iar după un popas la voi să mă duc în Macedonia, şi din Macedonia să mă întorc la voi, ca să fiu condus de voi o bucată de drum spre Iudeea. 17 Oare m-am purtat în chip uşuratic când am avut de gând să fac aşa? Sau lucrurile pe care mi le propun, mi le propun potrivit cărnii, astfel încât să spun „Da, Da“ şi apoi: „Nu, Nu“? 18 Dimpotrivă, aşa cum este sigur că putem avea încredere în Dumnezeu, cuvântul pe care vi l-am spus nu este Da şi în acelaşi timp Nu. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Cristos Isus, care a fost predicat în mijlocul vostru prin noi, adică prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, nu a devenit Da şi în acelaşi timp Nu, ci în cazul său Da a fost Da. 20 Fiindcă oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, prin el au devenit Da. De aceea, tot prin el spunem „Amin“, ca să-i aducem glorie lui Dumnezeu. 21 Dar cel care garantează că şi voi, şi noi suntem ai lui Cristos şi care ne-a uns este Dumnezeu. 22 El ne-a şi sigilat şi ne-a dat în inimă spiritul, adică acontul a ceea ce va veni. 23 Iau deci pe Dumnezeu ca martor împotriva sufletului meu că n-am venit încă în Corint ca să vă cruţ. 24 Nu că suntem stăpâni pe credinţa voastră, ci suntem colaboratori spre bucuria voastră, fiindcă voi staţi neclintiţi prin credinţa voastră.