A doua epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 11 : 1 - 33

1 Aş dori să suportaţi puţină nebunie din partea mea. Dar, de fapt, voi chiar mă suportaţi! 2 Căci sunt gelos pentru voi cu o gelozie ca a lui Dumnezeu, fiindcă eu însumi v-am promis în căsătorie unui soţ, lui Cristos, şi vreau să vă prezint ca pe o fecioară castă. 3 Dar mă tem ca nu cumva, aşa cum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, mintea voastră să se corupă şi să se îndepărteze de la sinceritatea şi castitatea care i se cuvin lui Cristos. 4 Într-adevăr, dacă vine cineva şi vă predică un alt Isus decât cel pe care l-am predicat noi sau dacă primiţi un alt spirit decât cel pe care l-aţi primit sau o altă veste bună decât cea pe care aţi primit-o, ce uşor îl suportaţi pe omul acela! 5 Dar eu cred că nu m-am dovedit inferior în niciun lucru superapostolilor voştri. 6 Şi, chiar dacă sunt nepriceput în vorbire, cu siguranţă că nu sunt aşa în cunoştinţă, ci noi v-am dezvăluit-o în toate felurile şi în toate lucrurile. 7 Sau am comis un păcat, umilindu-mă pentru ca voi să fiţi înălţaţi, fiindcă, fără să vă coste nimic, v-am anunţat cu bucurie vestea bună a lui Dumnezeu? 8 Am jefuit alte congregaţii, acceptând de la ele lucrurile necesare existenţei, ca să vă slujesc vouă. 9 Iar când am fost prezent la voi, chiar dacă m-am aflat în nevoie, n-am fost o povară pentru nimeni, căci fraţii care au venit din Macedonia mi-au adus din belşug ceea ce îmi lipsea. Da, m-am ferit în toate privinţele să vă împovărez şi o voi face în continuare. 10 Spun adevărul în Cristos că nimeni nu-mi va opri această laudă în regiunile Ahaiei. 11 De ce fac asta? Fiindcă nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc. 12 Şi ceea ce fac voi mai face, ca să nu le dau niciun motiv celor ce caută motiv de a fi găsiţi egali cu noi în serviciul cu care se laudă. 13 Căci aceşti oameni sunt apostoli falşi care îi înşală pe alţii prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos. 14 Şi nu este de mirare, fiindcă şi Satan se preface într-un înger de lumină. 15 Nu este deci mare lucru dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii. Dar sfârşitul lor va fi potrivit lucrărilor lor. 16 O spun din nou: Nimeni să nu creadă că sunt un om iraţional. Totuşi, dacă într-adevăr credeţi aşa, acceptaţi-mă şi ca pe un om iraţional, ca să mă pot lăuda şi eu puţin. 17 Ceea ce vorbesc, cu acea siguranţă exagerată proprie lăudăroşeniei, nu vorbesc după exemplul Domnului, ci ca şi cum aş fi iraţional. 18 Întrucât mulţi se laudă potrivit cărnii, mă voi lăuda şi eu la fel. 19 Căci voi îi suportaţi cu plăcere pe oamenii iraţionali, având în vedere că voi sunteţi raţionali. 20 De fapt, voi suportaţi pe oricine vă înrobeşte, pe oricine pune mâna pe tot ce aveţi, ba chiar devorează tot ce aveţi, pe oricine se înalţă mai presus de voi, pe oricine vă loveşte peste faţă. 21 O spun spre ruşinea noastră, ca şi cum am fi prea slabi ca să ne folosim cum se cuvine de autoritatea noastră. Dar dacă este cineva îndrăzneţ în vreun lucru  vorbesc ca un ieşit din minţi , şi eu sunt îndrăzneţ în lucrul acela. 22 Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Şi eu sunt. 23 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? Răspund ca un nebun, eu sunt şi mai mult: în munci grele şi mai mult, în închisori şi mai mult, sub lovituri peste măsură, la un pas de moarte deseori. 24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am suferit naufragiu, o noapte şi o zi le-am petrecut în adânc; 26 în călătorii deseori, în pericole din cauza râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza naţiunilor, în pericole în oraşe, în pericole în locuri pustii, în pericole pe mare, în pericole între fraţii falşi, 27 în trudă şi osteneală, în nopţi fără somn deseori, în foame şi sete, în abţinere de la mâncare de multe ori, în frig şi în goliciune. 28 Pe lângă aceste lucruri de afară, mă mai apasă ceva zi de zi: grija pentru toate congregaţiile. 29 Cine este slab, şi eu să nu fiu slab? Cine se poticneşte, şi eu să nu ard? 30 Dacă este vorba de laudă, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. 31 Dumnezeul şi Tatăl Domnului Isus, da, Cel ce trebuie să fie lăudat pentru totdeauna, ştie că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul de pe lângă regele Areta păzea oraşul damascenilor ca să mă prindă, 33 dar, printr-o fereastră din zid, am fost lăsat în jos într-un coş şi am scăpat din mâinile lui.