A doua epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 4 : 1 - 18

1 Iată de ce, fiindcă avem acest serviciu după îndurarea care ne-a fost arătată, noi nu renunţăm, 2 ci ne-am lăsat de lucrurile ascunse care sunt ruşinoase, nu umblăm cu viclenie şi nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin dezvăluirea adevărului, ne recomandăm oricărei conştiinţe umane înaintea lui Dumnezeu. 3 Dar dacă vestea bună pe care o anunţăm este acoperită cu văl, este acoperită cu văl printre cei ce pier, 4 printre cei necredincioşi, cărora dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea, ca să nu poată pătrunde în ea lumina glorioasei veşti bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci nu ne predicăm pe noi înşine, ci îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn, iar pe noi înşine, ca sclavi ai voştri de dragul lui Isus. 6 Căci Dumnezeu a zis: „Să strălucească lumina din întuneric“, iar el a strălucit peste inimile noastre ca să le lumineze cu glorioasa cunoştinţă despre Dumnezeu, reflectată pe faţa lui Cristos. 7 Totuşi, comoara aceasta o avem în vase de lut, pentru ca puterea care depăşeşte normalul să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. 8 Suntem apăsaţi în toate felurile, dar nu atât de strâmtoraţi încât să nu ne putem mişca; suntem în încurcătură, dar nu fără nicio ieşire; 9 suntem persecutaţi, dar nu părăsiţi; suntem trântiţi jos, dar nu nimiciţi. 10 Oriunde ne ducem, suportăm mereu în corpul nostru tratamentul ucigător la care a fost supus Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se manifeste în corpul nostru. 11 Fiindcă noi, care trăim, suntem puşi mereu faţă în faţă cu moartea de dragul lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se manifeste în carnea noastră muritoare. 12 Prin urmare, în noi acţionează moartea, iar în voi, viaţa. 13 Aşadar, pentru că avem acelaşi spirit de credinţă ca acela despre care este scris: „Am manifestat credinţă, de aceea am vorbit“, şi noi manifestăm credinţă, şi de aceea vorbim, 14 ştiind că acela care l-a sculat din morţi pe Isus ne va scula şi pe noi împreună cu Isus şi ne va prezenta împreună cu voi. 15 Căci toate lucrurile sunt spre binele vostru, pentru ca bunătatea nemeritată arătată din belşug să crească şi mai mult datorită mulţumirilor aduse de tot mai mulţi oameni, spre gloria lui Dumnezeu. 16 Prin urmare, noi nu renunţăm, ci, chiar dacă omul care suntem în afară se degradează, omul lăuntric se înnoieşte din zi în zi. 17 Căci, chiar dacă necazul este de-o clipă şi uşor, el produce pentru noi o glorie care devine tot mai mare şi este veşnică, 18 în timp ce noi nu ne ţinem privirea aţintită asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, dar lucrurile care nu se văd sunt veşnice.