Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 7 : 1 - 25

1 Nu ştiţi oare, fraţilor căci le vorbesc unor cunoscători ai legii, că Legea stăpâneşte peste un om cât timp trăieşte el? 2 De exemplu, o femeie căsătorită este legată prin lege de soţul ei cât timp el este în viaţă, dar, dacă îi moare soţul, ea este eliberată de sub legea soţului ei. 3 Astfel deci, dacă ea ar ajunge să fie a altui bărbat cât timp îi trăieşte soţul, ar fi numită adulteră. Dar, dacă îi moare soţul, ea este liberă de legea lui şi nu este adulteră dacă ajunge să fie a altui bărbat. 4 Şi voi, fraţii mei, aţi ajuns morţi faţă de Lege prin corpul lui Cristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost sculat din morţi, ca să dăm rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, atunci când trăiam după carne, poftele păcătoase stârnite de Lege lucrau în mădularele noastre ca să dăm rod pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberaţi de sub Lege, fiindcă am murit faţă de cea care ne ţinea legaţi, ca să fim sclavi într-un sens nou, prin spirit, şi nu în sensul vechi, prin codul scris. 7 Ce vom spune deci? Este Legea păcat? Nicidecum! De fapt, n-aş fi cunoscut păcatul dacă n-ar fi fost Legea. De exemplu, n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi zis: „Să nu pofteşti“. 8 Însă păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine pofta sub toate formele ei, căci fără lege păcatul era mort. 9 Într-adevăr, fără lege eu eram altădată viu, dar, când a venit porunca, păcatul a prins din nou viaţă, însă eu am murit. 10 Şi porunca aceasta, care era pentru viaţă, mi-am dat seama că era pentru moarte. 11 Fiindcă păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a amăgit şi m-a omorât prin ea. 12 Deci Legea este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13 Atunci ce este bun a ajuns pentru mine moarte? Nicidecum! Ci păcatul a făcut aceasta, ca să se arate ca păcat care îmi cauzează moartea prin ce este bun, pentru ca păcatul să devină şi mai păcătos prin poruncă. 14 Fiindcă ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului. 15 Căci nu ştiu ce fac. Fiindcă nu practic ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc aceea fac. 16 Totuşi, dacă fac ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Însă acum nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Căci ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun. Căci în mine există puterea de a vrea binele, însă nu există puterea de a-l face. 19 Fiindcă nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau este ceea ce practic. 20 Acum, dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Găsesc deci în cazul meu legea următoare: când vreau să fac ce este drept, răul este prezent în mine. 22 Într-adevăr, după omul lăuntric îmi place legea lui Dumnezeu, 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv sub legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte? 25 Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea, sunt sclav al legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, sunt sclav al legii păcatului.