Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 8 : 1 - 59

1 Dar Isus s-a dus la Muntele Măslinilor. 2 Totuşi, la revărsatul zorilor, a mers din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el s-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Scribii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, după ce au pus-o în mijlocul lor, 4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în timp ce comitea adulter. 5 În Lege, Moise ne-a poruncit să le omorâm cu pietre pe aceste femei. Dar tu ce zici?“ 6 Fireşte, ei spuneau aceasta ca să-l pună la încercare, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei insistau cu întrebările, el s-a îndreptat şi le-a zis: „Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea“. 8 Şi, aplecându-se din nou, a continuat să scrie pe pământ. 9 Dar cei care au auzit aceasta au ieşit unul câte unul, începând de la cei în vârstă, iar el a rămas singur cu femeia care fusese în mijlocul lor. 10 Îndreptându-se, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt ceilalţi? Nu te-a condamnat nimeni?“ 11 Ea a zis: „Nimeni, domnule“. Atunci Isus a spus: „Nici eu nu te condamn. Du-te şi de acum înainte să nu mai practici păcatul“. 12 Şi Isus le-a vorbit din nou, zicând: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina vieţii“. 13 Atunci fariseii i-au zis: „Tu depui mărturie despre tine. Mărturia ta nu este adevărată“. 14 Răspunzând, Isus le-a zis: „Chiar dacă depun mărturie despre mine, mărturia mea este adevărată, pentru că eu ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde am venit şi unde mă duc. 15 Voi judecaţi potrivit cărnii; eu nu judec pe nimeni. 16 Dar şi dacă judec, judecata mea este în conformitate cu adevărul, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care m-a trimis, este cu mine. 17 În Legea voastră este scris: «Mărturia a doi oameni este adevărată». 18 Eu depun mărturie despre mine şi Tatăl, care m-a trimis, depune şi el mărturie despre mine“. 19 Ei i-au mai zis: „Unde este Tatăl tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu“. 20 Cuvintele acestea le-a rostit în trezorerie, în timp ce preda în templu. Dar nimeni n-a pus mâna pe el, fiindcă nu-i venise încă ceasul. 21 Atunci el le-a zis din nou: „Eu plec şi voi mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru. Unde merg eu, voi nu puteţi veni“. 22 Şi iudeii au zis: „Doar n-o să se omoare? Pentru că zice: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni»“. 23 Şi el le-a mai spus: „Voi sunteţi din domeniile de jos, eu sunt din domeniile de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v-am zis: Veţi muri în păcatele voastre. Pentru că, dacă nu credeţi că eu sunt acela, veţi muri în păcatele voastre“. 25 Atunci ei i-au zis: „Cine eşti tu?“ Isus le-a spus: „Oare de ce vă mai vorbesc? 26 Am multe lucruri de spus despre voi şi de judecat. Cel care m-a trimis este adevărat şi eu spun în lume tocmai lucrurile pe care le-am auzit de la el“. 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus a spus: „Când îl veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că eu sunt acela şi că nu fac nimic de la mine, ci spun lucrurile acestea aşa cum m-a învăţat Tatăl. 29 Cel care m-a trimis este cu mine; el nu m-a lăsat singur, pentru că fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute“. 30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în el. 31 Isus le-a mai zis iudeilor care îl crezuseră: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui: «Veţi fi liberi»?“ 34 Isus le-a răspuns: „Foarte adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar căutaţi să mă omorâţi, deoarece cuvântul meu nu pătrunde în voi. 38 Eu spun ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru“. 39 Răspunzând, ei i-au zis: „Tatăl nostru este Avraam“. Isus le-a spus: „Dacă sunteţi copiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam. 40 Dar acum voi căutaţi să mă omorâţi pe mine, un om care v-a spus adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aşa. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Ei i-au zis: „Noi nu ne-am născut din fornicaţie. Avem un singur Tată, pe Dumnezeu“. 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi, fiindcă de la Dumnezeu am ieşit şi sunt aici. N-am venit din proprie iniţiativă, ci El m-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi ce vorbesc? Deoarece nu puteţi asculta cuvântul meu. 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş când a început şi n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Dar pentru că eu spun adevărul, nu mă credeţi! 46 Cine dintre voi mă dovedeşte vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi? 47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. 48 Răspunzând, iudeii i-au zis: „Nu spunem noi bine: Eşti samaritean şi ai demon?“ 49 Isus a răspuns: „N-am demon, ci îmi onorez Tatăl, dar voi mă dezonoraţi. 50 Însă eu nu caut glorie pentru mine; este Unul care caută şi judecă. 51 Foarte adevărat vă spun: Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată“. 52 Iudeii i-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit şi profeţii la fel. Dar tu spui: «Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va gusta moartea niciodată». 53 Doar nu eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?“ 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care spuneţi că este Dumnezeul vostru. 55 Şi totuşi voi nu-l cunoaşteţi. Dar eu îl cunosc. Şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi ca voi, un mincinos. Dar eu îl cunosc şi respect cuvântul său. 56 Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult în speranţa de a vedea ziua mea şi a văzut-o şi s-a bucurat“. 57 Iudeii i-au spus: „N-ai nici cincizeci de ani şi totuşi l-ai văzut pe Avraam?“ 58 Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Eu eram înainte ca Avraam să vină în existenţă“. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el, dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu.