Evanghelia dupa Luca - Capitolul 1 : 1 - 80

1 Întrucât mulţi au încercat să întocmească o relatare a faptelor pe deplin crezute printre noi, 2 aşa cum ni le-au transmis aceia care de la început au fost martori oculari şi slujitori ai mesajului, 3 am hotărât şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi, să ţi le scriu în ordine, preadistinsule Teofil, 4 ca să ştii bine cât de demne de încredere sunt lucrurile în care ai fost învăţat. 5 În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, din grupul lui Abiia, iar soţia lui era una dintre fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, fiindcă umblau ireproşabil, după toate poruncile şi legile lui Iehova. 7 Dar nu aveau copii, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Odată, când era rândul grupului lui şi el slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, 9 potrivit obiceiului preoţiei, i-a venit rândul să îndeplinească onorabila sarcină de a intra în sanctuarul lui Iehova ca să aducă tămâie. 10 La ora la care se aducea tămâie, toată mulţimea poporului se ruga afară. 11 Şi i s-a arătat îngerul lui Iehova stând la dreapta altarului pentru tămâie. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că implorarea ţi-a fost ascultată, iar soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 Vei avea bucurie şi mare veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 pentru că va fi mare înaintea lui Iehova. Dar nu va avea voie să bea nici vin, nici băuturi tari şi va fi plin de spirit sfânt chiar din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Iehova, Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea Lui cu spiritul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea practică a celor drepţi, ca să-i pregătească lui Iehova un popor“. 18 Zaharia i-a zis îngerului: „Cum voi putea fi sigur de aceasta? Căci eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă“. 19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi anunţ vestea bună despre aceste lucruri. 20 Dar iată că nu vei mai putea vorbi şi vei tăcea până în ziua în care vor avea loc aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul fixat“. 21 Între timp, poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în sanctuar. 22 Însă, când a ieşit, nu putea să le vorbească şi ei şi-au dat seama că avusese o viziune supranaturală în sanctuar. El le făcea semne întruna, dar a rămas mut. 23 Când s-au împlinit zilele serviciului său public, s-a dus acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi a stat ascunsă cinci luni, căci zicea: 25 „Aşa mi-a făcut Iehova în aceste zile când şi-a îndreptat atenţia spre mine ca să-mi înlăture ruşinea din mijlocul oamenilor“. 26 Când ea era în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de la Dumnezeu într-un oraş din Galileea numit Nazaret, 27 la o fecioară promisă în căsătorie unui bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Când a venit la ea, îngerul a zis: „Pacea să fie cu tine, femeie căreia i s-a arătat o mare favoare! Iehova este cu tine“. 29 Dar ea s-a tulburat mult la auzul acestor cuvinte şi se gândea ce putea însemna salutul acesta. 30 Atunci îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit favoare la Dumnezeu! 31 Iată că vei concepe în pântecele tău şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. 33 El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi regatul său nu va avea sfârşit“. 34 Dar Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face aceasta, de vreme ce n-am relaţii intime cu vreun bărbat?“ 35 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Spiritul sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Astfel, şi cel ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu. 36 Şi iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu la bătrâneţe. Ea, cea numită stearpă, este acum în luna a şasea, 37 pentru că la Dumnezeu niciun cuvânt nu rămâne neîmplinit“. 38 Atunci Maria a zis: „Iată sclava lui Iehova! Să mi se facă după cuvintele tale“. Apoi îngerul a plecat de la ea. 39 Şi Maria s-a ridicat în zilele acelea şi s-a dus în grabă în regiunea muntoasă, într-un oraş din Iuda, 40 a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, pruncul i-a săltat în pântece. Şi Elisabeta s-a umplut de spirit sfânt, 42 a strigat cu glas tare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de am acest privilegiu, să vină la mine mama Domnului meu? 44 Pentru că iată, când mi-a ajuns la urechi glasul salutului tău, pruncul mi-a săltat în pântece de bucurie. 45 Fericită este cea care a crezut, pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea lui Iehova se vor împlini“. 46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Iehova 47 şi spiritul mi s-a umplut de o mare bucurie în Dumnezeu, Salvatorul meu, 48 pentru că el a privit la starea umilă a sclavei sale. Fiindcă iată că de acum înainte toate generaţiile mă vor numi fericită, 49 pentru că Cel puternic a făcut fapte mari pentru mine şi sfânt este numele său. 50 Din generaţie în generaţie, îndurarea lui este peste cei care se tem de el. 51 El a înfăptuit lucrări măreţe cu braţul său, i-a împrăştiat pe cei trufaşi în planurile inimii lor. 52 I-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei de condiţie umilă, 53 i-a săturat cu bunătăţi pe cei flămânzi şi i-a alungat fără nimic pe cei bogaţi. 54 A venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, arătând că-şi aminteşte promisiunea de a avea îndurare 55 pentru totdeauna faţă de Avraam şi sămânţa lui, aşa cum le-a spus strămoşilor noştri“. 56 Şi Maria a rămas cu ea vreo trei luni, apoi s-a întors la casa ei. 57 A sosit timpul ca Elisabeta să nască şi ea a devenit mama unui fiu. 58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Iehova i-a arătat multă îndurare şi s-au bucurat cu ea. 59 În ziua a opta au venit să circumcidă copilaşul şi voiau să-i pună numele tatălui său, Zaharia. 60 Dar mama lui a răspuns şi a zis: „Nu, ci se va numi Ioan“. 61 Atunci ei i-au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume“. 62 Apoi s-au dus să-l întrebe prin semne pe tatăl lui cum voia să-l numească. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Ioan este numele lui“. Atunci toţi s-au mirat. 64 Imediat gura i s-a deschis, limba i s-a dezlegat şi el a început să vorbească, binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 Pe toţi cei ce locuiau în apropiere i-a cuprins frica, iar în întreaga regiune muntoasă a Iudeii a început să se vorbească despre toate aceste lucruri 66 şi toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, zicând: „Ce va fi copilaşul acesta?“ Căci mâna lui Iehova era cu el. 67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut cu spirit sfânt şi a profeţit, zicând: 68 „Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Israel, fiindcă şi-a îndreptat atenţia spre poporul său şi i-a adus eliberarea. 69 A ridicat pentru noi un corn de salvare în casa lui David, slujitorul său, 70 aşa cum a vorbit prin gura profeţilor săi sfinţi din vechime 71 despre o salvare de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc, 72 ca să arate îndurare, aşa cum le-a promis strămoşilor noştri, ca să-şi aducă aminte de legământul său sfânt, 73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, strămoşul nostru, 74 şi, după ce vom fi scăpaţi din mâinile duşmanilor, să ne dea privilegiul de a îndeplini fără teamă un serviciu sacru pentru el, 75 cu loialitate şi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre. 76 Iar tu, copilaşule, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea lui Iehova, ca să-i pregăteşti căile, 77 ca să-i dai poporului său cunoştinţa salvării prin iertarea păcatelor lor, 78 datorită compasiunii tandre a Dumnezeului nostru. Această compasiune de sus va fi ca lumina strălucitoare a zorilor, 79 ca să-i lumineze pe cei ce stau în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne îndrume paşii pe calea păcii şi să ne binecuvânteze pe ea“. 80 Şi copilaşul creştea şi se întărea în spirit. Şi Ioan a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.