Evanghelia dupa Luca - Capitolul 24 : 1 - 53

1 Însă, în prima zi a săptămânii, ele au mers foarte devreme la mormânt, ducând mirodeniile pe care le pregătiseră. 2 Dar au găsit piatra rostogolită din faţa mormântului de amintire 3 şi, când au intrat, n-au găsit corpul Domnului Isus. 4 Pe când erau nedumerite din cauza aceasta, iată că doi bărbaţi cu o îmbrăcăminte strălucitoare au stat lângă ele. 5 Pentru că femeile s-au înspăimântat şi stăteau cu feţele plecate la pământ, bărbaţii aceia le-au zis: „De ce îl căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? 6 El nu este aici, ci a fost sculat din morţi.Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit în timp ce era încă în Galileea, 7 spunând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor şi să fie ţintuit pe stâlp, dar a treia zi să se scoale din morţi“. 8 Ele şi-au amintit atunci cuvintele lui 9 şi s-au întors de la mormântul de amintire şi le-au relatat toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacov. Şi celelalte femei care erau cu ele le spuneau apostolilor aceste lucruri. 11 Totuşi, cuvintele acestea li se păreau lipsite de sens şi nu le credeau pe femei. 12 Dar Petru s-a ridicat, a alergat la mormântul de amintire şi, aplecându-se, a văzut numai fâşiile. Şi a plecat, mirându-se în sinea lui de cele petrecute. 13 Dar iată: chiar în ziua aceea, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la aproximativ unsprezece kilometri de Ierusalim. 14 Şi vorbeau despre toate cele întâmplate. 15 În timp ce vorbeau şi discutau, Isus s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. 16 Dar ochii le erau acoperiţi şi nu puteau să-l recunoască. 17 El le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi în timp ce mergeţi?“ Şi ei s-au oprit cu feţele triste. 18 Răspunzând, cel numit Cleopa i-a zis: „Locuieşti singur ca străin în Ierusalim de nu cunoşti lucrurile care s-au întâmplat aici în aceste zile?“ 19 El i-a întrebat: „Care lucruri?“ Ei i-au răspuns: „Lucrurile referitoare la Isus Nazarineanul, care a devenit un profet plin de putere în lucrare şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor, 20 şi cum preoţii noştri principali şi conducătorii noştri l-au predat ca să fie condamnat la moarte şi l-au ţintuit pe stâlp. 21 Noi însă speram că el este acela care va elibera Israelul. Da, şi este şi a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă nişte femei de-ale noastre ne-au uimit, pentru că s-au dus dis-de-dimineaţă la mormântul de amintire, 23 dar nu i-au găsit corpul şi au venit să spună că au avut o viziune supranaturală cu îngeri, care au zis că el este viu. 24 Mai mult, unii dintre cei care sunt cu noi s-au dus la mormântul de amintire şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe el nu l-au văzut“. 25 Atunci el le-a zis: „Oh, oameni fără minte şi înceţi cu inima când trebuie să credeţi toate lucrurile spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristosul să sufere aceste lucruri ca să primească gloria care i se cuvine?“ 27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi Profeţii, le-a explicat lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură. 28 Apoi s-au apropiat de satul spre care mergeau, iar el s-a făcut că se duce mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă el, zicând: „Rămâi cu noi, fiindcă se înserează şi ziua aproape că a trecut“. Atunci el a intrat ca să rămână cu ei. 30 Şi, în timp ce era întins cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis bine ochii şi l-au recunoscut, iar el a dispărut dinaintea lor. 32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33 Şi chiar în ceasul acela s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, 34 care ziceau: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morţi şi i s-a arătat lui Simon!“ 35 Atunci ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut prin frângerea pâinii. 36 În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, el a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“. 37 Dar, pentru că erau îngroziţi şi înspăimântaţi, credeau că văd un spirit. 38 Atunci le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vă îndoiţi în inima voastră? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele mele! Sunt chiar eu! Pipăiţi-mă şi vedeţi, fiindcă un spirit n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am eu“. 40 Când le-a spus aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar, în timp ce, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?“ 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript, 43 iar el a luat-o şi a mâncat-o sub ochii lor. 44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi: că toate lucrurile scrise despre mine în legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi trebuie să se împlinească“. 45 Atunci el le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a zis: „Iată ce este scris: Cristosul va suferi, se va scula din morţi a treia zi 47 şi, în numele său, va fi predicată în toate naţiunile, începând din Ierusalim, căinţa pentru iertarea păcatelor, 48 iar voi veţi fi martori ai acestor lucruri. 49 Şi iată că eu trimit peste voi ce a promis Tatăl meu. Însă voi rămâneţi în oraş până veţi primi putere de sus“. 50 El i-a condus însă afară, până în Betania, şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 În timp ce îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost ridicat la cer. 52 Şi ei s-au plecat până la pământ şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi erau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.