Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 3 : 1 - 35

1 El a intrat din nou într-o sinagogă şi acolo era un om cu o mână uscată. 2 Ei îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca pe omul acela în sabat, ca să-l poată acuza. 3 Atunci el i-a zis omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!“ 4 Apoi i-a întrebat: „Este permis în sabat să faci o faptă bună sau o faptă rea, să salvezi un suflet sau să-l omori?“ Dar ei tăceau. 5 După ce s-a uitat de jur împrejur la ei plin de indignare şi adânc mâhnit de insensibilitatea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat. 6 Atunci fariseii au ieşit şi imediat au ţinut sfat împotriva lui cu membrii partidului lui Irod, ca să-l omoare. 7 Dar Isus a plecat cu discipolii săi spre mare. Şi o mare mulţime din Galileea şi din Iudeea l-a urmat. 8 Chiar şi din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului a venit la el o mare mulţime, fiindcă auzise câte lucruri făcea. 9 Şi el le-a spus discipolilor lui să-i ţină la îndemână o barcă mică, pentru ca mulţimea să nu-l îmbulzească. 10 Căci îi vindecase pe mulţi, iar toţi cei grav bolnavi se îmbulzeau în jurul lui ca să-l atingă. 11 Chiar şi spiritele necurate, ori de câte ori îl vedeau, se prosternau înaintea lui şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ 12 Dar el le-a poruncit de multe ori cu tărie să nu dezvăluie cine este. 13 Apoi a urcat pe un munte şi i-a chemat pe cei pe care a vrut să-i cheme, iar ei s-au dus la el. 14 Şi a ales doisprezece bărbaţi, cărora le-a dat şi numele de „apostoli“, ca să rămână cu el şi să-i trimită să predice 15 şi să aibă autoritatea să scoată demonii. 16 Iată-i pe cei doisprezece pe care i-a ales: Simon, pe care l-a numit şi Petru, 17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov , 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul 19 şi Iuda Iscariot, care mai târziu l-a trădat pe Isus. Şi el a intrat într-o casă. 20 Mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce. 21 Dar, auzind aceasta, rudele sale au ieşit să-l prindă, căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi“. 22 De asemenea, scribii care coborâseră de la Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebub şi scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor“. 23 Astfel, după ce i-a chemat la el, le-a vorbit în ilustrări: „Cum poate Satan să-l scoată afară pe Satan? 24 Dacă un regat se dezbină împotriva lui însuşi, regatul acela nu poate dăinui 25 şi, dacă o casă se dezbină împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. 26 La fel, dacă Satan s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu poate dăinui, ci îi vine sfârşitul. 27 Nimeni care a intrat în casa unui om puternic nu poate să-l jefuiască de bunuri dacă nu-l leagă mai întâi pe omul acela puternic şi abia apoi îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun că totul le va fi iertat fiilor oamenilor, indiferent ce blasfemii ar spune şi ce păcate ar comite în mod blasfemator. 29 Dar dacă cineva spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veşnic“. 30 Aceasta, pentru că ziceau: „Are spirit necurat“. 31 Atunci mama şi fraţii săi au venit şi, oprindu-se afară, au trimis pe cineva la el să-l cheme. 32 În jurul lui stătea o mulţime şi i s-a zis: „Iată că mama ta şi fraţii tăi sunt afară şi te caută“. 33 Dar, răspunzând, el le-a zis: „Cine sunt mama mea şi fraţii mei?“ 34 Şi, privind în jur la cei care stăteau de jur împrejurul lui, a zis: „Iată, mama mea şi fraţii mei! 35 Cine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă“.