Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 8 : 1 - 38

1 În zilele acelea, când era din nou o mare mulţime acolo şi nu aveau nimic de mâncare, el i-a chemat pe discipoli şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulţimea aceasta, pentru că de trei zile stau lângă mine şi n-au ce mânca. 3 Dacă îi trimit acasă nemâncaţi, vor cădea pe drum. Şi unii dintre ei vin de departe“. 4 Dar discipolii săi i-au răspuns: „De unde ar putea cineva aici, într-un loc pustiu, să-i sature cu pâine pe oamenii aceştia?“ 5 Însă el i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei au răspuns: „Şapte“. 6 Şi el a poruncit mulţimii să se întindă pe pământ, a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat discipolilor săi ca să le pună înainte, iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Aveau şi câţiva peştişori şi, după ce a binecuvântat peştişorii, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înainte. 8 Astfel, au mâncat, s-au săturat şi au strâns bucăţile rămase: şapte coşuri mari, pline. 9 Şi erau aproximativ patru mii de bărbaţi. Apoi le-a dat drumul. 10 Şi a urcat imediat în barcă cu discipolii săi şi s-a dus în regiunea Dalmanutei. 11 Aici fariseii au ieşit şi au început să discute aprins cu el, cerându-i un semn din cer, ca să-l pună la încercare. 12 El a oftat adânc în spiritul său şi a zis: „De ce oare cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da niciun semn“. 13 Apoi i-a lăsat, s-a urcat din nou în corabie şi a plecat spre ţărmul celălalt. 14 Dar au uitat să ia pâini şi n-aveau nimic cu ei în barcă, decât o pâine. 15 Atunci el le-a poruncit cu tărie şi a zis: „Deschideţi ochii, feriţi-vă de plămădeala fariseilor şi de plămădeala lui Irod!“ 16 Şi ei au început să vorbească între ei că nu aveau pâine. 17 Observând aceasta, el le-a zis: „De ce vorbiţi că n-aveţi pâine? Tot nu pricepeţi şi nu înţelegeţi? Inima voastră tot nu poate să înţeleagă? 18 «Deşi aveţi ochi, nu vedeţi şi, deşi aveţi urechi, nu auziţi?» Nu vă aduceţi aminte? 19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu bucăţi aţi strâns?“ Ei i-au spus: „Douăsprezece“. 20 „Când le-am frânt pe cele şapte pentru cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri mari pline cu bucăţi aţi strâns?“ Şi ei i-au spus: „Şapte“. 21 Atunci el le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?“ 22 Şi au ajuns la Betsaida. Aici i-au adus un orb şi l-au implorat să-l atingă. 23 El l-a luat pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând pe ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?“ 24 Omul şi-a ridicat privirea şi a zis: „Văd nişte oameni, pentru că zăresc ceva ca nişte copaci care umblă“. 25 Atunci şi-a pus din nou mâinile pe ochii omului, iar omul a văzut clar, s-a făcut bine şi vedea desluşit totul. 26 Şi l-a trimis acasă, zicându-i: „Dar să nu intri în sat“. 27 Apoi Isus şi discipolii săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip, iar pe drum el i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că sunt?“ 28 Ei i-au zis: „Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; iar alţii, Unul dintre profeţi“. 29 Şi i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi că sunt?“ Răspunzând, Petru i-a zis: „Tu eşti Cristosul!“ 30 Atunci le-a poruncit cu tărie să nu vorbească nimănui despre el. 31 De asemenea, a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să îndure multe suferinţe, să fie respins de bătrâni, de preoţii principali şi de scribi şi să fie omorât, iar după trei zile să se scoale din morţi. 32 Într-adevăr, el spunea lucrul acesta pe faţă. Dar Petru l-a luat deoparte şi a început să-l mustre. 33 El s-a întors, s-a uitat la discipolii săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia mea, Satan, fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“. 34 Apoi a chemat la el mulţimea împreună cu discipolii săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze neîncetat. 35 Fiindcă cine vrea să-şi salveze sufletul îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru mine şi pentru vestea bună îl va salva. 36 Într-adevăr, la ce îi foloseşte unui om să câştige întreaga lume şi să-şi piardă sufletul? 37 Ce ar da, de fapt, un om în schimbul sufletului său? 38 Fiindcă oricui îi este ruşine cu mine şi cu cuvintele mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, şi Fiului omului îi va fi ruşine cu el când va sosi în gloria Tatălui său cu îngerii sfinţi“.