Evanghelia dupa Matei - Capitolul 14 : 1 - 36

1 În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit vestea despre Isus 2 şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morţi şi de aceea face lucrări de putere“. 3 Fiindcă Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie“. 5 Dar Irod, deşi voia să-l omoare, se temea de mulţime, pentru că îl considerau profet. 6 Însă, pe când se sărbătorea ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor. Lui Irod i-a plăcut atât de mult, 7 încât a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Atunci, îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul“. 9 Deşi lucrul acesta l-a întristat, regele a ţinut seama de jurămintele lui şi de cei întinşi la masă cu el şi a poruncit să-i fie dat. 10 Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, iar ea i l-a dus mamei ei. 12 În cele din urmă, discipolii lui au venit, au luat corpul şi l-au îngropat, apoi s-au dus să-l anunţe pe Isus. 13 Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur, dar mulţimile, prinzând de veste, au venit pe jos după el, din oraşe. 14 Când a ieşit, a văzut o mare mulţime. Şi i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. 15 Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el şi au zis: „Locul acesta este retras şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate şi să-şi cumpere mâncare“. 16 Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Daţi-le voi ceva să mănânce“. 17 Ei i-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“. 18 El a spus: „Aduceţi-mi-i aici“. 19 Apoi le-a poruncit mulţimilor să se întindă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, a rostit o binecuvântare, apoi a frânt pâinile şi le-a împărţit discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns bucăţile rămase: douăsprezece coşuri pline. 21 Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii. 22 Şi îndată, el i-a obligat pe discipolii săi să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe celălalt ţărm, în timp ce el dădea drumul mulţimilor. 23 În cele din urmă, după ce le-a dat drumul mulţimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage. Deşi se făcuse târziu, era acolo singur. 24 Barca era deja la multe sute de metri de uscat şi era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. 25 Dar, la a patra strajă din noapte, el a venit la ei umblând pe mare. 26 Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat şi au zis: „Este o nălucă!“ Şi, de teamă, au ţipat. 27 Dar Isus le-a vorbit imediat, zicând: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 28 Răspunzând, Petru i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe ape“. 29 Şi el a spus: „Vino!“ Atunci Petru, coborând din barcă, a mers pe ape şi s-a dus spre Isus. 30 Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică şi, pentru că începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!“ 31 Întinzându-şi imediat mâna, Isus l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?“ 32 Şi, după ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. 33 Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui, zicând: „Tu eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!“ 34 Şi, traversând, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret. 35 Recunoscându-l, oamenii din locul acela au trimis vorbă în tot ţinutul dimprejur şi i-au adus la el pe toţi cei care erau bolnavi. 36 Şi îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veşmântului. Şi toţi cei care i-au atins s-au vindecat complet.