Faptele apostolilor - Capitolul 13 : 1 - 52

1 În congregaţia din Antiohia erau profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese instruit împreună cu tetrarhul Irod şi cu Saul. 2 În timp ce slujeau pentru Iehova şi posteau, spiritul sfânt a zis: „Dintre toţi, puneţi-mi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat“. 3 Atunci au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4 Astfel, bărbaţii aceştia, trimişi de spiritul sfânt, au coborât la Seleucia, iar de acolo au plecat cu corabia spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamina, au început să vestească cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei ca ajutor pe Ioan. 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un om, care era vrăjitor şi profet fals, un iudeu pe nume Bar-Isus. 7 El era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul la el şi căuta stăruitor să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul, li s-a împotrivit, căutând să-l abată pe proconsul de la credinţă. 9 Saul, numit şi Pavel, s-a umplut de spirit sfânt, l-a privit ţintă 10 şi i-a zis: „Om plin de tot felul de înşelătorii şi de tot felul de mârşăvii, fiu al Diavolului, duşman a tot ce este drept, nu încetezi să suceşti căile drepte ale lui Iehova? 11 Acum iată că mâna lui Iehova este asupra ta şi vei fi orb, iar o vreme nu vei mai vedea lumina soarelui“. Şi îndată au căzut peste el o ceaţă groasă şi întuneric, iar el umbla încoace şi-ncolo căutând nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci proconsulul, când a văzut ce se întâmplase, a devenit credincios, fiind uluit de învăţătura lui Iehova. 13 Din Pafos, Pavel şi cei ce erau cu el au ieşit în larg şi au ajuns la Perga, în Pamfilia. Dar Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Însă ei au plecat mai departe din Perga şi au venit la Antiohia din Pisidia. În ziua de sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea publică a Legii şi a Profeţilor, preşedinţii sinagogii au trimis să li se spună: „Bărbaţilor, fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, spuneţi-l!“ 16 Atunci Pavel s-a ridicat şi, făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi ceilalţi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe strămoşii noştri, a înălţat poporul în timpul când au locuit ca străini în ţara Egiptului şi i-a scos de acolo cu braţ înălţat. 18 Şi aproximativ patruzeci de ani a suportat purtarea lor în pustiu. 19 După ce a nimicit şapte naţiuni din ţara Canaan, le-a împărţit ţara prin tragere la sorţi: 20 toate acestea în aproximativ patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Dar, de atunci, ei au cerut un rege, iar Dumnezeu li l-a dat patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, un bărbat din tribul lui Beniamin. 22 Şi, după ce l-a îndepărtat, li l-a ridicat rege pe David, despre care a depus mărturie şi a zis: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima mea, care va face tot ce doresc». 23 Dintre urmaşii acestui om, Dumnezeu i-a adus lui Israel, potrivit promisiunii sale, un salvator, pe Isus, 24 după ce Ioan, înainte să apară El, a predicat public, la tot poporul lui Israel, botezul ca simbol al căinţei. 25 Însă, în timp ce îşi continua cursa, Ioan zicea: «Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt eu acela. Dar iată că după mine vine unul căruia nu sunt demn să-i dezleg sandalele din picioare». 26 Bărbaţilor, fraţilor, fii din neamul lui Avraam, şi voi ceilalţi care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei salvări! 27 Căci locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu l-au cunoscut pe Acesta, ci, prin judecata lor, au împlinit lucrurile rostite de Profeţi, lucruri care se citesc cu voce tare în fiecare sabat. 28 Şi, deşi n-au găsit niciun motiv să-l omoare, i-au cerut lui Pilat să-l execute. 29 Iar, după ce au împlinit toate lucrurile scrise despre el, l-au dat jos de pe stâlp şi l-au pus într-un mormânt de amintire. 30 Dar Dumnezeu l-a sculat din morţi 31 şi pe parcursul mai multor zile a fost văzut de cei care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii săi înaintea poporului. 32 De aceea, noi vă anunţăm vestea bună despre promisiunea făcută strămoşilor: 33 că Dumnezeu a împlinit-o în întregime pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: «Tu eşti fiul meu, eu ţi-am devenit Tată astăzi». 34 Şi faptul acesta, că l-a înviat din morţi şi că nu se va mai întoarce la putrezire, El l-a spus astfel: «Voi manifesta cu fidelitate faţă de voi bunătatea iubitoare pe care i-am promis-o lui David». 35 De aceea, El mai spune într-un alt psalm: «Nu vei permite ca acela care-ţi este loial să vadă putrezirea». 36 Căci David a slujit în generaţia lui potrivit voinţei clare a lui Dumnezeu, a adormit în moarte, a fost pus alături de strămoşii lui şi a văzut putrezirea. 37 În schimb, cel pe care Dumnezeu l-a sculat din morţi n-a văzut putrezirea. 38 Să ştiţi deci, fraţilor, că prin Acesta vă este vestită iertarea păcatelor 39 şi că oricine crede este declarat nevinovat prin Acesta de toate lucrurile de care nu puteaţi fi declaraţi nevinovaţi prin legea lui Moise. 40 Aveţi grijă deci să nu vină peste voi ce se spune în Profeţi: 41 «Priviţi, dispreţuitorilor, şi miraţi-vă! Pieriţi, pentru că fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, nici chiar dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunţime!»“ 42 Când ieşeau ei, oamenii l-au rugat mult să le vorbească despre lucrurile acestea şi în sabatul următor. 43 Şi, după ce adunarea din sinagogă s-a împrăştiat, mulţi dintre iudeii şi prozeliţii care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care, vorbindu-le, îi îndemnau stăruitor să rămână în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. 44 În sabatul următor, aproape tot oraşul s-a adunat să asculte cuvântul lui Iehova. 45 Când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de gelozie şi au început să contrazică cu blasfemii cele spuse de Pavel. 46 Vorbind cu îndrăzneală, Pavel şi Barnaba au zis: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi demni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre naţiuni. 47 De fapt, Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a naţiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»“. 48 Când cei dintre naţiuni au auzit lucrul acesta, s-au bucurat şi au glorificat cuvântul lui Iehova, iar toţi cei cu o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică au devenit credincioşi. 49 Şi cuvântul lui Iehova se răspândea în tot ţinutul. 50 Dar iudeii le-au aţâţat pe femeile de vază care se închinau lui Dumnezeu şi pe bărbaţii de seamă din oraş, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos afară din ţinutul lor. 51 Ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus la Iconium. 52 Şi discipolii erau plini de bucurie şi de spirit sfânt.