Intaia epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 15 : 1 - 58

1 Vă reamintesc deci, fraţilor, vestea bună pe care v-am anunţat-o, pe care aţi şi acceptat-o şi în care şi staţi neclintiţi. 2 Prin această veste bună, pe care aţi auzit-o de la mine, sunteţi şi salvaţi, dacă ţineţi cu tărie la ea. Altminteri în zadar aţi devenit credincioşi. 3 Căci printre primele şi cele mai importante lucruri pe care vi le-am transmis este ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat, că a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 şi că i s-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea, li s-a arătat la peste cinci sute de fraţi odată, dintre care majoritatea sunt în viaţă şi astăzi, iar unii au adormit în moarte. 7 Pe urmă i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor 8 şi, ultimului dintre toţi, mi s-a arătat şi mie, ca unuia născut prematur. 9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli şi nu sunt vrednic să fiu numit apostol, fiindcă am persecutat congregaţia lui Dumnezeu. 10 Dar prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Şi bunătatea sa nemeritată faţă de mine n-a fost zadarnică; dimpotrivă, am trudit mai mult decât ei toţi, totuşi nu eu, ci bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Însă, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm şi voi aşa aţi ajuns să credeţi. 12 Dar dacă se predică despre Cristos că a fost sculat din morţi, cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor? 13 Dacă într-adevăr nu există înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost sculat din morţi. 14 Iar dacă Cristos nu a fost sculat din morţi, predicarea noastră este zadarnică şi credinţa noastră este zadarnică. 15 Pe lângă aceasta, suntem găsiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă, dacă într-adevăr morţii nu vor fi sculaţi, noi am depus mărturie împotriva lui Dumnezeu, spunând că l-a sculat din morţi pe Cristos, când de fapt nu l-a sculat din morţi. 16 Căci, dacă morţii nu sunt sculaţi, nici Cristos nu a fost sculat din morţi. 17 Mai mult decât atât, dacă Cristos nu a fost sculat din morţi, credinţa voastră este zadarnică: voi sunteţi încă în păcatele voastre. 18 De fapt, şi cei care au adormit în moarte, care erau uniţi cu Cristos, au pierit. 19 Dacă numai în viaţa aceasta am sperat în Cristos, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii. 20 Însă acum Cristos a fost sculat din morţi, primul rod al celor care au adormit în moarte. 21 Căci, având în vedere că moartea vine printr-un om, învierea morţilor vine tot printr-un om. 22 Fiindcă, aşa cum toţi mor prin Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos. 23 Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod, după aceea, în timpul prezenţei sale, cei ce sunt ai lui Cristos. 24 Apoi, la sfârşit, el îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul, după ce va reduce la nimic orice guvernare şi orice autoritate şi putere. 25 Căci el trebuie să domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale. 26 Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea. 27 Căci Dumnezeu „a supus toate lucrurile sub picioarele sale“. Dar, când zice că «toate lucrurile i-au fost supuse», este clar că în afară de cel ce i-a supus toate lucrurile. 28 Însă, când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi. 29 Altminteri, ce vor face cei ce se botează pentru a fi morţi? Dacă morţii nu vor fi sculaţi niciodată, de ce se mai botează ei pentru a fi morţi? 30 De ce suntem şi noi în pericol în fiecare ceas? 31 Zilnic înfrunt moartea. Acest lucru este la fel de adevărat ca exultarea mea cu privire la voi, fraţilor, în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă m-am luptat cu fiarele în Efes, ca şi alţi oameni, la ce-mi foloseşte? Dacă morţii nu vor fi sculaţi, „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“. 33 Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare. 34 Treziţi-vă conform dreptăţii şi nu practicaţi păcatul, căci unii n-au cunoştinţă despre Dumnezeu. Vorbesc aşa ca să vă fie ruşine. 35 Dar cineva va spune: „Cum vor fi sculaţi morţii? Şi cu ce fel de corp vor veni?“ 36 Om iraţional! Ce semeni tu nu prinde viaţă dacă nu moare mai întâi, 37 iar ceea ce semeni nu este corpul care se va naşte, ci un simplu grăunte, fie de grâu, fie de vreo altă plantă. 38 Dar Dumnezeu îi dă un corp aşa cum a vrut el, iar fiecărei seminţe îi dă propriul ei corp. 39 Nu toată carnea este la fel, ci una este carnea oamenilor, alta este carnea vitelor, alta carnea păsărilor şi alta a peştilor. 40 Sunt corpuri cereşti şi corpuri pământeşti, dar una este gloria corpurilor cereşti, şi alta a corpurilor pământeşti. 41 Una este gloria soarelui, alta este gloria lunii şi alta este gloria stelelor; de fapt, o stea se deosebeşte în glorie de altă stea. 42 Aşa este şi învierea morţilor. Este semănat în putrezire, este sculat din morţi în neputrezire. 43 Este semănat în dezonoare, este sculat din morţi în glorie. Este semănat în slăbiciune, este sculat din morţi în putere. 44 Este semănat corp fizic, este sculat din morţi corp spiritual. Dacă este un corp fizic, este şi unul spiritual. 45 Chiar aşa este scris: „Primul om Adam a devenit un suflet viu“. Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viaţă. 46 Totuşi, nu cel spiritual este primul, ci cel fizic, apoi este cel spiritual. 47 Primul om este din pământ şi este făcut din ţărână, al doilea om este din cer. 48 Aşa cum este cel făcut din ţărână, aşa sunt şi cei făcuţi din ţărână; şi aşa cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi aşa cum am purtat chipul celui făcut din ţărână, aşa vom purta şi chipul celui ceresc. 50 Totuşi, fraţilor, vă spun: Carnea şi sângele nu pot să moştenească regatul lui Dumnezeu, nici putrezirea să moştenească neputrezirea. 51 Iată! Vă spun un secret sacru: Nu toţi vom adormi în moarte, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipeală de ochi, în timpul ultimei trompete. Căci trompeta va suna, morţii vor fi înviaţi în neputrezire, iar noi vom fi schimbaţi. 53 Fiindcă ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Dar, când ceea ce putrezeşte se va îmbrăca în neputrezire şi ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea este înghiţită pentru totdeauna“. 55 „Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este ghimpele?“ 56 Ghimpele care produce moartea este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, căci ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos! 58 Prin urmare, iubiţii mei fraţi, fiţi statornici, de neclintit, având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică.