Apocalipsa - Capitolul 16 : 1 - 21

1 Şi am auzit un glas puternic din sanctuar care le spunea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!“ 2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau imaginii ei a apărut o ulceraţie dureroasă gravă. 3 Al doilea şi-a vărsat cupa în mare, iar ea s-a făcut sânge ca de mort şi orice suflet viu a murit, da, lucrurile din mare. 4 Al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi în izvoarele apelor, iar ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Tu, Cel care eşti şi care erai, Cel loial, tu eşti drept, pentru că ai luat aceste hotărâri! 6 Căci ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, iar tu le-ai dat să bea sânge. O merită!“ 7 Şi am auzit altarul zicând: „Da, Iehova, Dumnezeu Atotputernic, adevărate şi drepte sunt hotărârile tale judecătoreşti!“ 8 Al patrulea şi-a vărsat cupa peste soare, iar soarelui i s-a dat voie să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliţi de o mare arşiţă, dar au blasfemiat numele lui Dumnezeu, care are autoritate peste aceste plăgi, şi nu s-au căit ca să-i dea glorie. 10 Al cincilea şi-a vărsat cupa pe tronul fiarei. Regatul ei s-a întunecat, iar ei au început să-şi muşte limba de durere, 11 dar l-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului pentru durerile şi ulceraţiile lor şi nu s-au căit de faptele lor. 12 Al şaselea şi-a vărsat cupa peste marele fluviu Eufrat, iar apa lui a secat, ca să fie pregătită calea pentru regii de la răsăritul soarelui. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals trei declaraţii inspirate şi necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt, de fapt, declaraţii inspirate de demoni şi fac semne şi se duc la regii întregului pământ locuit ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic. 15 „Iată că eu vin ca un hoţ! Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea!“ 16 Şi ele i-au adunat în locul care în ebraică se numeşte Har-Maghedon. 17 Al şaptelea şi-a vărsat cupa peste aer. Atunci un glas puternic a ieşit din sanctuar, de la tron, zicând: „S-a împlinit!“ 18 Şi au fost fulgere, voci şi tunete şi a fost un mare cutremur de pământ, cum n-a mai fost de când sunt oamenii pe pământ  un cutremur atât de puternic, atât de mare. 19 Atunci cetatea cea mare s-a desfăcut în trei părţi, iar oraşele naţiunilor au căzut. Cetatea aceasta, Babilonul cel Mare, a fost amintită în faţa lui Dumnezeu, pentru ca el să-i dea paharul cu vinul furiei mâniei lui. 20 Şi orice insulă a fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi din cer a coborât peste oameni o grindină mare, cu pietre care cântăreau cam un talant fiecare, iar oamenii l-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plăgii de grindină, pentru că plaga aceasta era neobişnuit de mare.