Merg toti oamenii buni la cer ?

Concepţii cu privire la viaţa în cer Cat de atragătoare li se pare oamenilor perspectiva de a mer­ge la cer! Musulmani, hinduşi, budişti, membri ai biseri­cilor creştinătăţiii şi chiar multe persoane pe care nu le intere­sează religia nutresc intr-un fel sau altul speranţa vieţii dupa moarte. În general, cerul este considerat un loc frumos şi pla­cut, unde oamenii sunt eliberaţi de suferinţa şi se reintâlnesc cu „cei dragi care au plecat dintre noi". Însă, deşi toţi vor să meargă la cer, nimeni nu vrea să moară pentru a ajunge acolo. Cum se explică acest lucru? Dacă am fi fost creaţi să murim şi apoi să mergem la cer, n-ar aştepta mai mulţi oameni cu nerăbdare lucrul acesta, aşa cum un copil abia aşteaptă să se facă mare sau un tânăr, să se căsă­torească? Dar majoritatea oamenilor nu doresc sa moară. Cu toate acestea, predicatoriisusţin că, după scurta noastră şedere pe pământ, vom trăi în cer. De exemplu, Theodore EdgarCardinal McCarrick, arhiepiscopemerit de Washington, D.C., aspus: „N-am fost făcuţi pentru această viaţă. Am fost făcuţi pen­tru cer". De asemenea, un fost preşedinte al Asociaţiei Naţiona­le a Bisericilor Evanghelice din Statele Unite a spus: „Scopul vie­ţii este sa-l lăudăm pe Dumnezeu şi să mergem la cer, întrucâtcerul este casa noastră". Majoritatea celor care cred că viaţa de apoi va fi in cer şi-au format această convingere pornind de la prea puţine informaţ­ii. George Barna, preşedintele unei companii care realizează sondaje de opinie pe teme religioase, a observat că mulţi oa­meni adoptă „concepţii despre viaţa şi despre viaţa de apoi ba­zându-se pe idei extrase din tot felul de surse, cum ar fi muzi­ca, filmele şi romanele". Un pastor al Bisericii Episcopale din Florida a spus: „Nu ştim nimic despre cer decât că este locul în care se află Dumnezeu". Totuşi, Biblia face deseori referire la acest subiect. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre cer? A fost creat omul pentru a trăi în cer? Dacă oamenii merg într-adevăr la cer, ce vor face ei acolo? Ce spune Biblia despre viaţa în cer? Unii oameni cred că nu avem de unde să ştim cum este viaţa în cer deoarece ni­meni n-a venit de acolo sa ne spună. Însa Isus a declarat: „Eu am coborât din cer", afirma­ţie pe care aceştia o pierd, probabil, din vedere (loan 6:38). De asemenea, el le-a zis unor con­ducatori religioşi: „Voi sunteţi din domeniile de jos, eu sunt din domeniile de sus" (loan 8:23). Prin urmare, ce a spus Isus despre cer? Isus a confirmat că Iehova locuieşte în cer. El l-a numit pe Dumnezeu `Tatăl meu care este în cer' (Matei 12:50). Dar Isus a folosit cuvân­tul „cer" cu mai multe sensuri. De exemplu, când a spus: „Uitaţi-vă atent la păsările ceru­lui", el s-a referit la atmosfera pământului (Ma­tei 6:26). Însă lehova locuieşte dincolo de atmosferă. Biblia spune: „El este Cel care lo­cuieşte deasupra cercului pamantului" (Isaia 40:22). Atunci locuieşte `Tatăl care este în cer' prin­tre stele? Şi universul fizic este denumit „cer" în Sfintele Scripturi. De exemplu, un psalmist a scris: „Cand văd cerurile tale, lucrările dege­telor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi spun: Ce este omul muritor ca să-ţi aminteşti de el?" (Psalmu18:3, 4). Nu, Iehova Dumnezeu nu locuieşte in uni­versul pe care l-a creat, aşa cum un tâmplar nu locuieşte în dulapul pe care 1-a făcut. Când i-adedicat lui Iehova templul din Ierusalim, rege­le Solomon a spus: „Va locui oare Dumnezeu pe pământ? Iată! Nici cerurile, nici cerurile ce­rurilor nu pot să te cuprindă, atunci cu cât mai puţin această casă pe care am construit-o eu!" (1 Regi 8:27). Dacă Iehova nu locuieşte în ce­rul fizic, atunci în care cer locuişte? Oamenii au studiat cerurile fizice cu ajutorul unor telescoape puternice, iar unii chiar au că­lătorit în spaţiul cosmic. Cu toate acestea, aşa cum spune Biblia, „niciun om nu l-a văzut vreo­dată pe Dumnezeu" (Ioan 1:18). Isus a arătat motivul: „Dumnezeu este Spirit" (Ioan 4:24). Un spirit este o forma de viaţă superioară ce­lei umane. El nu are un corp fizic, alcătuit din carne şi sange, care să poată fi văzut sau perceput în vreun alt fel de simţurile umane. Astfel, când Isus a spus că locuia în „cer" ală­turi de Tatăl său, el s-a referit la faptul că era un spirit, o forma de viaţa cu mult mai glorioasă decât orice forma de viaţă fizică (Ioan 17:5; Fi­lipeni 3:20, 21). Acest domeniu spiritual este ,,cerul" în care, potrivit Bibliei, locuieşte Dum­nezeu. Ce ştim despre acest „cer"? Ce se intam­plă acolo? Un loc plin de activitate şi de bucurie Biblia descrie cerul ca fiind un loc ce frea­mătă de activitate. Ea arată că acolo trăiesc sute de milioane de fiinţe spirituale fidele (Daniel 7:9, 10). Fiecare dintre aceste fiinţe spirituale are personalitatea ei distinctă. De unde ştim aceasta? În toată creaţia fizică nu există două fiinţe perfect identice. Deci pu­tem fi siguri că şi în cer este o mare diversi­tate. Totuşi, între aceste fiinţe cereşti există o unitate admirabilă, ele colaborând strâns una cu cealaltă. Nu acelaşi lucru se intamplă astăzi pe pământ, unde rareori oamenii ma­nifestă un spirit de colaborare autentic. Să observăm cum descrie Biblia activitatea din cer: „Binecuvantaţi-l pe Iehova, o, îngeri ai săi, tari în putere, care impliniţi cuvântul său, ascultând de glasul cuvântului sâu! Bi­necuvantaţi-l pe Iehova, voi, toate armate­le lui, slujitorii lui, care faceţi voinţa lui!" (Psalmul 103:20, 21). Aşadar, în cer se des­făşoară o activitate intensă. Şi putem fi si­guri că este o activitate ce aduce numai satis­facţii! Îngerii slujesc cu bucurie de foarte mult timp. Ei slujesc dinainte de crearea pământu­lui. Potrivit Scripturilor, când Iehova a inte­meiat pământul, fiii cereşti ai lui Dumnezeu ,,strigau împreună de bucurie" şi „scoteau strigăte de laudă" (Iov 38:4, 7). Unul dintre fiii cereşti ai lui Dumnezeu a avut chiar pri­vilegiul să lucreze alături de El la crearea tuturor celorlalte lucruri (Coloseni 1:15-17). Această descriere fascinantă a activităţii şi a atmosferei plăcute din cer i-ar putea determi­na pe unii să se întrebe dacă nu cumva şi oa­menii au perspectiva de a trăi în cer. A fost creat omul pentru a merge la cer? Din moment ce îngerii îi slujeau lui Dumne­zeu în cer înainte de întemeierea pământului, este limpede că primul bărbat şi prima femeie n-au fost creaţi pentru a popula cerurile. Dum­nezeu i-a spus primului cuplu uman: „Fiţi ro­ditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul" (Ge­neza 1:28; Faptele 17:26). Adam era prima fiinţă ce aparţinea unei noi forme de viaţă de pe pământ, înzestrată cu capacitatea de a-l cu­noaşte pe Dumnezeu şi de a-i sluji cu fidelita­te. El avea să devină tatăl familiei umane, a cărei locuinţă urma să fie pământul. „Cerurile sunt cerurile lui Iehova, dar pământul 1-a dat fiilor oamenilor." (Psalmul 115:16) În plus, când Dumnezeu i-a dat instrucţiuni lui Adam, el a menţionat moartea doar ca o pe­deapsă pentru neascultare. Dacă Adam ar fi as­cultat, el n-ar fi murit niciodată (Geneza 2:17; Romani 5:12). De aceea, în mod normal, oa­menii nu vor să moară. Moartea nu este ceva firesc pentru fiinţele umane. Astfel, nu este deloc surprinzător că Dumne­zeu nu i-a spus nimic lui Adam despre faptul de a merge la cer. Pământul nu este un loc de probă unde oamenii sunt testaţi pentru a se ve­dea dacă sunt demni să traiască în cer. Omul a fost creat ca să trăiască veşnic pe pământ, iar acest scop al lui Dumnezeu urmează să se îm­plinească. Biblia promite că „cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeau­na pe el" (Psalmu1 37:29). Cu siguranţă, omul nu a fost creat să meargă la cer. Dar de ce le-a promis Isus apostolilor viaţă cerească? A vrut el să spună că toti oamenii buni vor merge la cer? Merg toţi oamenii buni la cer? În seara dinaintea morţii sale, după ultima cină cu apostolii, Isus a promis că le va da ca răsplată un loc în cer. El a spus: „În casa Ta­tălui meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, fiindcă mă duc să vă pregătesc un loc" (Ioan 14:2). De ce le promitea Isus apos­tolilor un loc în cer? Ce urmau să facă ei acolo? Isus avea în vedere o însărcinare specială pentru discipolii săi. În aceeaşi seară, el a spus: ,,Voi sunteţi cei care aţi rămas întotdeauna cu mine în încercările mele. Eu închei un le­gământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat" (Luca 22:28, 29). Dumnezeu îi promisese lui Isus că el avea să fie Regele desemnat să satisfacă una dintre cele mai importante necesităţi ale ome­nirii: o bună guvernare. Isus îi va elibera pe oa­meni de suferinţă şi îi va distruge pe cei care îi asupresc. Deşi va avea supuşi răspândiţi „până la marginile pământului", tronul său va fi în cer (Psalmul 72:4, 8; Daniel 7:13, 14). Totuşi, Isus nu va domni singur. El le-a pro­mis apostolilor un loc în cer. Ei au fost primii aleşi pentru a „domni ca regi peste pământ" (Revelatia 5:10). Dar câte persoane vor merge la cer? Ca în orice guvern, cei ce domnesc în Regatul ceresc al lui Dumnezeu sunt puţini în comparaţie cu oamenii asupra cărora îşi exercită autoritatea. Celor care vor domni cu el, Isus le-a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!" (Luca 12:32). Această „turmă mică" va avea în cele din urmă 144000 de membri (Revelaţia 14:1). Numărul acesta este mic dacă ne gândim la milioanele de oameni care se vor bucura de viaţă veşnică pe pământ ca supuşi loiali ai Re­gatului (Revelaţia 21:4). Prin urmare, nu toţi oamenii buni merg la cer. De pildă, despre David, care a fost un rege bun, apostolul Petru a spus clar: „David n-a ur­cat la ceruri" (Faptele 2:34). Şi Ioan Botezăto­rul a fost un om bun. Totuşi, Isus a arătat că Ioan nu avea să fie înălţat la cer pentru a domni ca rege. Isus a zis: „Printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare de­cât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în rega­tul cerurilor este mai mare decât el" (Matei 11:11). Veţi primi răsplata rezervată oamenilor buni? Ce trebuie să facă cineva pentru a primi răs­plata vieţii veşnice pe pământ? Iată ce a spus Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât 1-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie dis­trus, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3:16). Să observăm că Dumnezeu, din iubire pentru oa­meni, le oferă tuturor posibilitatea de a trăi veşnic, însă doar cei care „manifestă credinţă" vor primi această răsplată. Credinţa trebuie să se bazeze pe o cunoştin­ţă exactă. (Ioan 17:3). Puteţi demonstra că vă număraţi printre cei buni dacă învăţaţi mai multe despre scopul lui Iehova cu privire la oa­meni. Lucrurile învăţate vă vor insufla credin­ţă, iar credinţa vă va îndemna la acţiune. Nu ezitaţi să treceţi la fapte! Astfel, şi dumneavoas­tră veţi putea avea perspectiva de a trăi veşnic!