Capitolul VII - De ce trebuie să cunoaştem numele lui Dumnezeu

Orcine invocă numele lui Iehova va fi salvat“ (Romani 10:13). Prin aceste cuvinte, apostolul Pavel a subliniat cît este de vital pentru noi să cunoaştem numele lui Dumnezeu. Întrebarea sa ne aduce înapoi, la întrebarea noastră iniţială: De ce a aşezat Isus „sfinţirea“ numelui lui Dumnezeu chiar la începutul rugăciunii sale model, înaintea multor altor lucruri importante? Pentru a întelege acest lucru, este necesar să pătrundem puţin mai bine înţelesul celor două cuvinte-cheie. În primul rînd, ce înseamnă de fapt cuvîntul „a sfinţi“? Literalmente, acesta înseamnă: „A face sfînt“. Dar nu este oare numele lui Dumnezeu deja sfînt? Desigur că este. Cînd sfinţim numele lui Dumnezeu noi nu-l facem mai sfînt decît este. Mai degrabă, îl recunoaştem ca sfînt, pus de-o parte, păstrat în cea mai înaltă stimă. Cînd ne rugăm ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, noi privim în perspectivă spre timpul cînd întreaga creaţie îl va respecta ca pe un nume sfînt. În al doilea rînd, ce anume implică în mod exact cuvîntul „nume“? Am văzut că Dumnezeu are un nume, Iehova, şi că acest nume apare de mii de ori în Biblie. Am discutat, de asemenea, despre importanţa aşezării numelui la locul ce i se cuvine pe drept în textul Bibliei. Dacă numele nu s-ar afla în Biblie, cum ar putea să se împlinească cuvintele psalmistului: „Cei care cunosc numele tău se vor încrede în tine, căci tu cu siguranţă că nu îi vei părăsi pe cei ce te caută, o Iehova!“ — Psalm 9:10. Dar, a ’cunoaşte numele lui Dumnezeu‘ cuprinde oare în sine doar faptul de a cunoaşte pe planul gîndirii logice că numele lui Dumnezeu în limba ebraică este YHWH, iar în limba română Iehova? Nu! Cînd Moise se afla pe muntele Sinai, „Iehova s-a coborît în nor şi a stat acolo cu Moise şi a declarat numele lui Iehova.“ Ce anume a presupus această declarare a numelui lui Iehova? O descriere a calităţilor sale: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr“ (Exod 34:5, 6). Cu puţin timp înainte de moartea sa‚ Moise le-a spus iarăşi israeliţilor: „Voi proclama numele lui Iehova.“ Ce a urmat atunci? El a menţionat cîteva dintre marile sale însuşiri şi apoi a făcut o trecere în revistă a tot ce îndeplinise Dumnezeu faţă de Israel, pentru numele său (Deuteronom 32:3–43). Aşadar, a cunoaşte numele lui Dumnezeu înseamnă a învăţa ce reprezintă acest nume şi a-i aduce închinare Dumnezeului care îl poartă. Întrucît Iehova a legat numele său de calităţile sau însuşirile sale, de scopurile şi acţiunile sale, ne putem da seama de ce spune Biblia că numele lui Dumnezeu este sfînt (Levitic 22:32). El este mare, maiestuos, inspirator de teamă şi inaccesibil de înalt (Psalmi 8:1; 99:3; 148:13). Da, numele lui Dumnezeu este cu mult mai mult decît o simplă denumire. Acest nume îl reprezintă pe el ca persoană. El nu a fost un nume care să fie utilizat doar pentru un timp şi apoi să fie substituit printr-un titlu cum ar fi „Domnul“. Iehova însuşi i-a spus lui Moise: „Iehova (. . .) Acesta este numele meu pe timp indefinit, şi aceasta este reamintirea despre mine din generaţie în generaţie.“ — Exod 3:15. Oricît ar vrea omul să încerce, nu va putea înlătura niciodată numele lui Dumnezeu de pe pămînt. „«Căci de la răsăritul soarelui şi pînă la asfinţitul lui, numele meu va fi mare printre naţiuni, şi în orice loc se va face fum de jertfă, se va face o prezentare numelui meu, chiar un dar curat; deoarece numele meu va fi mare printre naţiuni», a spus Iehova al armatelor.“ — Maleahi 1:11; Exod 9:16; Ezechiel 36:23. Prin urmare, sfinţirea numele lui Dumnezeu este cu mult mai importantă decît orice altă problemă. Toate scopurile lui Dumnezeu sînt legate de numele său. Problemele omenirii au început atunci cînd Satan a profanat pentru prima dată numele lui Iehova, numindu-l mincinos şi, prin urmare, nepotrivit pentru a conduce neamul omenesc (Geneza 3:1–6; Ioan 8:44). Numai atunci cînd numele lui Dumnezeu va fi justificat aşa cum se cuvine, omenirea se va bucura de o eliberare completă din efectele dezastruoase ale minciunii lui Satan. Iată de ce se roagă creştinii atît de fierbinte pentru sfinţirea numelui lui Dumnezeu. Dar mai există încă şi alte lucruri pe care le pot face ei pentru a sfinţi numele. Cum putem sfinţi numele lui Dumnezeu? Una dintre modalităţi este de a le vorbi altora despre Iehova şi a le îndrepta atenţia spre Regatul său, care va fi adus în existenţă prin Cristos Isus, ca singura speranţă a omenirii (Apocalips 12:10). Mulţi oameni fac acest lucru ca o împlinire modernă a profeţiei lui Isaia: „Şi cu certitudine, în ziua aceea veţi zice: «Aduceţi-i mulţumiri lui Iehova. Invocaţi numele lui. Faceţi cunoscute printre popoare modurile sale de-a acţiona. Menţionaţi că numele său este aşezat pe înălţime. Faceţi melodi pentru Iehova, fiindcă el a acţionat într-un mod extraordinar. Lucrul acesta să fie făcut cunoscut pe întregul pămînt.»“ — Isaia 12:4, 5. O altă modalitate este de a asculta de legile şi poruncile lui Dumnezeu. Iehova i-a spus naţiunii Israel: „Să respectaţi poruncile mele şi să le puneţi în practică. Eu sînt Iehova. Şi să nu profanaţi numele meu sfînt şi să fiu sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel. Eu sînt Iehova care vă sfinţeşte.“ — Levitic 22:31, 32. În ce fel oare, prin respectarea legii lui Iehova, sfinţeau israeliţii numele său? Legea le fusese dată israeliţilor în baza numelui său (Exod 20:2–17). Aşadar, atunci cînd respectau Legea, ei demonstrau onoarea şi stima cuvenită faţă de acel nume. Mai mult decît atît, numele lui Iehova se afla asupra israeliţilor ca naţiune (Deuteronom 28:10; 2 Cronici 7:14). Atunci cînd ei acţionau cum se cuvine se aduceau laude numelui său, întocmai după cum un copil care are o comportare cuviincioasă îi aduce onoare tatălui său. Pe de altă parte, cînd israeliţii nu reuşeau să respecte legea lui Dumnezeu, ei profanau numele său. Astfel, păcate cum ar fi aducerea de jertfe idolilor, jurămintele false, asuprirea celor sărmani şi comiterea fornicaţiei sînt descrise în Biblie ca acte care ’profanează numele lui Dumnezeu‘. — Levitic 18:21; 19:12; Ieremia 34:16; Ezechiel 43:7. În mod asemănător şi creştinilor li s-au dat porunci în numele lui Dumnezeu (Ioan 8:28). Şi ei sînt, de asemenea, asociaţi ca „un popor pentru numele său“, al lui Iehova (Fapte 15:14). Prin urmare, un creştin care se roagă în mod sincer „sfinţească-se numele tău“, va sfinţi acest nume în propria sa viaţă, ascultînd de toate poruncile lui Dumnezeu (1 Ioan 5:3). Acest fapt va include şi ascultarea de poruncile date de Fiul lui Dumnezeu, Isus, care l-a glorificat întotdeauna pe Tatăl său. — Ioan 13:31, 34; Matei 24:14; 28:19, 20. În noaptea dinaintea executării sale, Isus a accentuat importanţa numelui lui Dumnezeu pentru creştini. După ce i-a spus Tatălui său: „Le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut“, Isus a explicat în continuare: „Pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în unitate cu ei“ (Ioan 17:26). A învăţa despre numele lui Dumnezeu însemna pentru discipoli ca ei să ajungă personal să cunoască iubirea lui Dumnezeu. Isus le-a oferit posibilitatea să ajungă într-o relaţie apropiată cu Dumnezeu, cu Tatăl lor iubitor. — Ioan 17:3. Cum vă afectează aceste lucruri Cu ocazia unei întruniri a apostolilor creştini şi a bătrînilor din Ierusalim, care a avut loc în secolul întîi, discipolul Iacob a spus: „Simeon a relatat, fără să omită nimic, cum Dumnezeu şi-a îndreptat pentru întîia oară atenţia spre naţiuni, ca să-şi scoată dintre ele un popor pentru numele său.“ Poţi fi oare identificat cu unul dintre aceia pe care Dumnezeu i-a scos să fie „un popor pentru numele său“, dacă nu foloseşti sau nu porţi acest nume? — Fapte 15:14. Chiar dacă multora le este silă să folosească numele lui Iehova, iar mulţi traducători ai Bibliei l-au scos din traducerile lor, totuşi milioane de oameni din întreaga lume, au acceptat cu bucurie privilegiul de a purta numele lui Dumnezeu, de a-l folosi nu numai în închinare, ci şi în vorbirea de fiecare zi, şi de a-l declara altora. Dacă cineva v-ar vorbi despre Dumnezeul Bibliei şi ar folosi numele Iehova, cu ce grupare religioasă l-aţi identifica? Există o singură grupare în lume care utilizează în permanenţă numele lui Dumnezeu în închinarea lor, întocmai după cum făceau închinătorii săi din vechime. Aceştia sînt Martorii lui Iehova. Acest nume ’Martori ai lui Iehova‘, bazat pe Biblie, îi identifică pe aceşti creştini drept un popor pentru numele lui Dumnezeu. Ei sînt mîndri să poarte acest nume, deoarece este unicul nume pe care Iehova Dumnezeu însuşi l-a dat închinătorilor săi adevăraţi. La Isaia 43:10 citim: „«Voi sînteţi martorii mei», este declaraţia lui Iehova, «chiar servitorul meu pe care l-am ales.»“ Despre cine vorbeşte Dumnezeu aici? Să examinăm cîteva dintre versetele precedente. În versetele 5 pînă la 7 din acelaşi capitol Isaia spune: „Nu te teme, căci eu sînt cu tine. De la răsărit îţi voi aduce sămînţa şi de la apus te voi aduna la un loc. Voi spune Nordului: «Dă!» şi Sudului: «Nu reţine. Adu-mi fiii de departe şi fiicele de la capătul pămîntului, pe oricine este numit cu numele meu şi pe care l-am creat pentru propria mea glorie, pe care l-am format, da, pe care l-am făcut.»“ În zilele noastre aceste versete se referă la propriul popor al lui Dumnezeu, pe care el l-a adunat din toate naţiunile spre a-i aduce laude şi spre a depune mărturie despre el. În acest fel numele lui Dumnezeu îl identifică nu numai pe el, ci contribuie şi la identificarea adevăraţilor săi servitori de astăzi, de pe pămînt. Binecuvîntările care decurg din cunoaşterea numelui lui Dumnezeu Iehova îi ocroteşte pe cei care iubesc numele său. Psalmistul a spus: „Pentru că şi-a pus afecţiunea în mine, şi eu îi voi acorda scăpare. Îl voi ocroti, deoarece a cunoscut numele meu“ (Psalm 91:14). De asemenea, Dumnezeu le reaminteşte: „În acel timp cei care se tem de Iehova au vorbit între ei‚ fiecare cu însoţitorul său‚ şi Iehova a fost mereu atent şi a ascultat. Şi o carte de amintire a început să fie scrisă înaintea lui, pentru cei care se tem de Iehova şi pentru cei care gîndesc la numele său.“ — Maleahi 3:16. În acest fel, foloasele care decurg din cunoaşterea numelui lui Dumnezeu şi din manifestarea iubirii faţă de el nu se limitează numai la viaţa aceasta. Omenirii ascultătoare Iehova i-a promis o viaţă veşnică plină de fericire pe un pămînt paradiziac. David a fost inspirat să scrie: „Răufăcătorii vor fi nimiciţi, dar cei care speră în Iehova sînt cei care vor stăpîni pămîntul. Dar cei blînzi vor stăpîni pămîntul şi într-adevăr îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“ — Psalm 37:9, 11. Cum va fi posibil acest lucru? Isus a dat răspunsul şi la această întrebare. În aceeaşi rugăciune model în care ne-a învăţat să ne rugăm „să fie sfinţit numele tău“, el a mai adăugat: „Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta‚ ca în cer‚ aşa şi pe pămînt“ (Matei 6:9, 10). Da, Regatul lui Dumnezeu, care se află în mîinile lui Isus Cristos, va sfinţi numele lui Dumnezeu şi va aduce, de asemenea, condiţii bune pe acest pămînt. El va înlătura răutatea şi va înlătura războaiele, crimele, foametea, boala şi moartea. — Psalm 46:8, 9; Isaia 11:9; 25:6; 33:24; Apocalips 21:3, 4. Şi tu te vei putea bucura de viaţă veşnică sub acest Regat. Cum? Ajungînd să-l cunoşti pe Dumnezeu. „Aceasta înseamnă viaţă veşnică‚ să asimileze în permanenţă cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat‚ şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Martorii lui Iehova vor fi încîntaţi să te ajute în însuşirea aceastei cunoştinţe dătătoare de viaţă. — Fapte 8:29–31. Sperăm că informaţiile din această broşură te-au convins de faptul că Atotputernicul Creator are un nume personal, căruia el însuşi îi atribuie o mare valoare. Ar trebui ca şi tu să-l preţuieşti la fel şi să-ţi dai seama cît de importantă este cunoaşterea şi folosirea acestui nume, mai ales în închinare. Noi dorim ca şi tu să fi hotărît să spui aşa cum a spus profetul Mica în mod curajos cu multe secole în urmă: „Toate popoarele, în ceea ce le priveşte, vor umbla fiecare în numele dumnezeului lor; dar noi‚ în ceea ce ne priveşte, vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp nedefinit, chiar pentru totdeauna.“ Mica 4:5.