Capitolul XVI - Sustine cu fermitate inchinarea adevarata

Sa presupunem că cineva a aruncat pe ascuns deşeuri toxice în zona în care locuieşti, poluând-o. Viaţa localnicilor este acum în pericol. Ce vei face în această situaţie? Fără îndoială că vei încerca să te muţi în altă parte. Însă chiar şi după aceea te va chinui gândul de a nu fi fost contaminat şi tu.La fel se pune problema şi în cazul religiei false. Biblia ne arată că închinarea falsă este contaminată cu învăţături şi practici necurate (2 Corinteni 6:17). De aceea este foarte important să ieşi din „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false (Revelaţia 18:2, 4). Ai făcut deja acest lucru? Dacă da, meriţi laude! Dar această acţiune presupune mai mult decât a te separa de o religie falsă sau a te retrage din ea. Chiar şi după aceea, trebuie să te întrebi: „Mai are închinarea falsă vreo influenţă cât de mică asupra mea?“ Să analizăm în continuare câteva situaţii concrete. Folosirea icoanelor si cultul stramosilor Unii oameni ţin de ani de zile în casele lor icoane sau altare. Ai şi tu astfel de obiecte? Dacă da, s-ar putea să ţi se pară ciudat sau greşit să te rogi lui Dumnezeu fără ajutorul unui obiect material. Sau poate că te simţi legat afectiv de aceste obiecte. Însă Dumnezeu este singurul care stabileşte cum trebuie să i se aducă închinare, iar Biblia ne arată că el nu vrea să folosim icoane (Exodul 20:4, 5; Psalmul 115:4–8; Isaia 42:8; 1 Ioan 5:21). Prin urmare, poţi susţine cu fermitate închinarea adevărată distrugând toate obiectele care au legătură cu închinarea falsă. Mai mult decât atât, străduieşte-te să le priveşti aşa cum le priveşte Iehova: ca pe o „urâciune“. Deuteronomul 27:15.Şi cultul strămoşilor este răspândit în multe religii false. Înainte de a învăţa adevărul biblic, unii oameni credeau că morţii continuă să trăiască într-un domeniu invizibil şi că le pot face bine sau rău celor vii. Poate că şi tu te străduiai să-ţi îmbunezi strămoşii decedaţi. Însă, aşa cum ai învăţat în tema "Unde sunt morţii? " , morţii nu sunt conştienţi de nimic. Aşadar, orice încercare de a lua legătura cu ei este zadarnică. Mesajele care par să vină de la persoanele dragi decedate provin, în realitate, de la demoni. De aceea, Iehova le-a interzis israeliţilor să încerce să vorbească cu morţii sau să practice alte forme de spiritism. Deuteronomul 18:10–12. Ce trebuie să faci dacă religia pe care ai avut-o înainte practica închinarea la icoane sau cultul strămoşilor? Citeşte şi meditează la pasajele din Biblie care arată cum priveşte Dumnezeu aceste lucruri. Apropie-te de Iehova în rugăciune şi vorbeşte-i zilnic despre dorinţa ta de a susţine cu fermitate închinarea adevărată. Roagă-l să te ajute să-ţi însuşeşti modul lui de gândire. Isaia 55:9. Primii crestini nu au sarbatorit craciunul  Modul de închinare al unei persoane poate fi contaminat de religia falsă când aceasta participă la sărbători foarte populare. Să luăm ca exemplu Crăciunul, despre care se crede că celebrează naşterea lui Isus Cristos. Aproape toate religiile aşa-zis creştine serbează Crăciunul. Totuşi, nu există nici o dovadă că discipolii lui Isus din secolul I ar fi ţinut această sărbătoare. Iată ce se spune într-o carte: „În primele două secole după naşterea lui Cristos, nimeni nu a ştiut cu exactitate data naşterii lui şi erau puţini cei interesaţi s-o afle“ (Sacred Origins of Profound Things, de Charles Panati). Totuşi, chiar dacă ar fi ştiut data exactă a naşterii lui Isus, discipolii săi nu ar fi serbat-o. De ce? Deoarece, aşa cum se spune într-o enciclopedie, primii creştini „considerau sărbătorirea zilei de naştere un obicei păgân“ (The World Book Encyclopedia). În Biblie sunt menţionate doar două situaţii în care s-a celebrat o zi de naştere, ambele referindu-se la conducători care nu i se închinau lui Iehova (Geneza 40:20; Marcu 6:21). De asemenea, erau celebrate zilele de naştere ale unor zeităţi păgâne. De exemplu, la 24 mai, romanii serbau ziua de naştere a zeiţei Diana. A doua zi se sărbătorea naşterea zeului-soare, Apolo. Astfel, celebrarea zilelor de naştere era asociată cu păgânismul, nu cu creştinismul. Mai există un motiv pentru care creştinii din secolul I nu ar fi serbat naşterea lui Isus. Discipolii săi ştiau fără îndoială că aceste aniversări aveau legătură cu unele superstiţii. De exemplu, mulţi greci şi romani din antichitate credeau că fiecare om are un spirit protector care a asistat la naşterea sa şi care veghează asupra lui pe tot parcursul vieţii. Într-o carte se spune: „Acest spirit avea o relaţie mistică cu zeul în a cărui zi de naştere se năştea omul respectiv“ (The Lore of Birthdays, de Ralph şi Adelin Linton). Cu siguranţă, lui Iehova nu-i place nici o sărbătoare care face vreo asociere între Isus şi unele superstiţii (Isaia 65:11, 12). Având în vedere aceste lucruri, de ce a ajuns atunci Crăciunul o sărbătoare atât de populară? Originile craciunului Oamenii au început să celebreze naşterea lui Isus la 25 decembrie abia la câteva secole după moartea lui. Însă Isus nu s-a născut la această dată, ci, conform dovezilor, în luna octombrie. Atunci, de ce a fost aleasă ziua de 25 decembrie? Unii aşa-zişi creştini „au dorit ca această dată să coincidă cu sărbătoarea romană păgână care celebra «naşterea soarelui invincibil»“ (The New Encyclopædia Britannica). Iarna, când puterea soarelui părea mai slabă, păgânii obişnuiau să practice anumite ritualuri pentru a aduce înapoi soarele dătător de lumină şi căldură din călătoriile sale îndepărtate. Se credea că 25 decembrie era ziua când soarele îşi începea călătoria de întoarcere. În dorinţa de a-i converti pe păgâni, conducătorii religioşi au adoptat această sărbătoare şi au încercat s-o „creştineze“. Originea păgână a Crăciunului este recunoscută de mult timp. Din cauza provenienţei lui nebiblice, Crăciunul a fost interzis în Anglia şi în unele colonii americane pe parcursul secolului al XVII-lea. Cine lipsea de la muncă în acea zi trebuia să plătească o amendă. Dar, după puţin timp, vechile obiceiuri au fost reluate, adăugându-se chiar şi obiceiuri noi. Crăciunul a ajuns din nou o sărbătoare importantă şi continuă să fie considerată aşa în multe ţări. Totuşi, din cauza legăturii lui cu religia falsă, cei care doresc să fie aprobaţi de Dumnezeu nu celebrează nici Crăciunul, nici vreo altă sărbătoare care îşi are originea în închinarea păgână. Este originea sarbatorilor intr-adevar importanta ? Unii oameni recunosc că sărbători precum Crăciunul sunt de origine păgână, însă nu cred că este greşit să le celebreze. De fapt, majoritatea nu se gândesc la închinarea falsă când ţin sărbătorile. În plus, mulţi consideră că acestea sunt ocazii excelente de a petrece timp cu familia. Eşti şi tu de aceeaşi părere? Dacă da, s-ar putea ca din cauza iubirii pentru familie  nu pentru religia falsă  să-ţi fie greu să susţii cu fermitate închinarea adevărată. Fii sigur însă că Iehova, cel care a întemeiat familia, doreşte să te bucuri de relaţii strânse cu rudele tale (Efeseni 3:14, 15). Dar îţi poţi întări relaţiile cu familia folosindu-te de modalităţi aprobate de Dumnezeu. Apostolul Pavel ne-a arătat care ar trebui să fie principala noastră preocupare: „Continuaţi să vă asiguraţi de ceea ce îi este plăcut Domnului“.  Efeseni 5:10. Poate crezi că originea sărbătorilor n-are nici o legătură cu modul în care sunt celebrate ele astăzi. Însă originea unui lucru este importantă. Gândeşte-te ce-ai face dacă ai vedea o bomboană aruncată în noroi. Ai lua-o de jos ca s-o mănânci? Bineînţeles că nu, pentru că e murdară. Şi sărbătorile par atrăgătoare, însă provin din „locuri“ murdare. Pentru a susţine cu fermitate închinarea adevărată, trebuie să gândim la fel ca profetul Isaia, care le-a spus închinătorilor adevăraţi: „Nu vă atingeţi de nimic necurat!“  Isaia 52:11. Manifesta discernamant in relatile cu altii Dacă vei decide să nu participi la astfel de sărbători, vei fi, probabil, pus în faţa unor situaţii dificile. De exemplu, colegii de muncă s-ar putea să se întrebe de ce nu iei parte la obiceiurile asociate acestor sărbători. Ce vei face dacă vei primi un cadou de Crăciun? Ar fi greşit să-l accepţi? Sau cum vei proceda dacă soţul ori soţia ta nu-ţi împărtăşeşte convingerile? Cum poţi să te asiguri că fiul sau fiica ta nu se simte frustrat din cauză că nu ţine aceste sărbători? Desigur, ai nevoie de discernământ pentru a decide cum să rezolvi fiecare situaţie. Dacă cineva îţi face o urare cu ocazia sărbătorilor, poţi, pur şi simplu, să-i mulţumeşti. Însă dacă este vorba despre cineva pe care îl vezi des sau cu care lucrezi, poţi da mai multe explicaţii. Indiferent de situaţie, este important să fii plin de tact. Biblia ne dă următorul sfat: „Exprimarea voastră să fie întotdeauna plină de farmec, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“ (Coloseni 4:6). Fii întotdeauna respectuos şi explică-ţi atitudinea cu mult tact. Arată cu claritate că nu ai nimic împotriva cadourilor sau a reuniunilor, dar că le preferi cu alte ocazii. Însă ce poţi face când cineva vrea să-ţi ofere un cadou? Depinde de situaţie. Poate că cel care ţi-l oferă îţi spune ceva de genul: „Ştiu că tu nu ţii această sărbătoare, dar vreau să-ţi dau un cadou“. În acest caz, ai putea considera că acceptând cadoul nu înseamnă neapărat că participi la sărbătoare. Bineînţeles, dacă persoana respectivă nu-ţi cunoaşte convingerile, îi poţi spune că tu nu celebrezi acea sărbătoare. Ai putea chiar să-i explici că primeşti cadoul de la ea, dar că tu nu-i vei oferi nici un cadou cu acea ocazie. Însă dacă cineva îţi oferă un cadou cu intenţia de a demonstra că-ţi încalci convingerile de dragul unor lucruri materiale, ar fi înţelept să-l refuzi. Manifesta discernamant in familie Ce poţi face dacă membrii familiei tale nu-ţi împărtăşesc convingerile? Şi în această situaţie ai nevoie de tact. Nu trebuie să faci caz de orice obicei sau sărbătoare pe care rudele tale decid să o ţină. Dimpotrivă, respectă-le dreptul la opinie, aşa cum ai vrea ca şi ei să-l respecte pe al tău (Matei 7:12). Evită orice activităţi care te implică direct în celebrarea acelei sărbători. Însă fii rezonabil când e vorba de lucruri care nu au de-a face cu celebrarea în sine. Bineînţeles, trebuie să acţionezi întotdeauna în aşa fel încât să-ţi păstrezi conştiinţa curată.  1 Timotei 1:18, 19.Ce puteţi face pentru ca fiul sau fiica voastră să nu se simtă frustrat din cauză că nu ţine aceste sărbători nebiblice? Depinde foarte mult de ceea ce faceţi pe parcursul anului. Unii părinţi aleg anumite momente pentru a le oferi copiilor cadouri. În plus, timpul şi atenţia voastră iubitoare sunt cele mai frumoase cadouri pe care le puteţi face copiilor voştri. Practica inchinarea adevarata Pentru a-i fi plăcut lui Dumnezeu, trebuie să respingi închinarea falsă şi să susţii cu fermitate închinarea adevărată. Ce presupune acest lucru? Biblia spune: „Să ne preocupăm unii de alţii ca să ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente, neabandonând întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-ne unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). Întrunirile creştine sunt ocazii de bucurie în care te poţi închina lui Dumnezeu aşa cum doreşte el (Psalmii 22:22; 122:1). La întruniri, creştinii fideli pot face „schimb de încurajări“.  Romani 1:12. O altă modalitate prin care poţi susţine cu fermitate închinarea adevărată este aceea de a le vorbi altora despre lucrurile pe care le-ai învăţat studiind Biblia cu Martorii lui Iehova. Mulţi oameni „suspină şi gem“ realmente din cauza răutăţii care domneşte în lume (Ezechiel 9:4). Probabil că şi tu ai cunoscuţi care se află în această situaţie. Încearcă să le vorbeşti despre speranţa ta biblică. Petrecând timp în compania creştinilor adevăraţi şi vorbindu-le altora despre minunatele adevăruri biblice pe care le-ai învăţat, vei observa că, treptat, nu vei mai simţi dorinţa de a ţine obiceiurile practicate în închinarea falsă. Fii sigur că, susţinând cu fermitate închinarea adevărată, vei fi fericit şi vei avea parte de multe binecuvântări.  Maleahi 3:10.