A doua epistola a lui Pavel catre Timotei - Capitolul 2 : 1 - 26

1 Tu deci, fiul meu, continuă să te întăreşti în bunătatea nemeritată care este în Cristos Isus, 2 iar lucrurile pe care le-ai auzit de la mine şi care au fost susţinute de mulţi martori, aceste lucruri să le încredinţezi unor oameni fideli, care, la rândul lor, vor fi calificaţi să-i înveţe pe alţii. 3 Ca soldat bun al lui Cristos Isus, fii părtaş la suferirea răului. 4 Niciun om care slujeşte ca soldat nu se amestecă în afacerile vieţii, ca să-i placă celui care l-a înrolat ca soldat. 5 Tot aşa, dacă cineva concurează la jocuri, nu primeşte coroana decât dacă a concurat potrivit regulilor. 6 Agricultorul care lucrează din greu trebuie să fie primul care îşi primeşte partea de roade. 7 Gândeşte-te mereu la ce spun: Domnul îţi va da discernământ în toate lucrurile. 8 Aminteşte-ţi că Isus Cristos a fost sculat din morţi şi că a fost din sămânţa lui David, potrivit veştii bune pe care o predic 9 şi pentru care sufăr răul până acolo încât sunt legat în lanţuri ca un răufăcător. Totuşi, cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10 De aceea continui să suport toate lucrurile de dragul celor aleşi, pentru ca şi ei să primească salvarea care este în Cristos Isus, împreună cu gloria veşnică. 11 Demn de încredere este cuvântul: Desigur, dacă am murit împreună, vom şi trăi împreună; 12 dacă vom persevera, vom şi domni cu el; dacă îl renegăm, şi el ne va renega; 13 dacă suntem infideli, el rămâne fidel, căci el nu se poate renega pe sine. 14 Aminteşte-le neîncetat aceste lucruri, poruncindu-le ca martor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pentru cuvinte. Aceasta nu foloseşte la nimic, fiindcă îi dărâmă pe cei care ascultă. 15 Să faci tot posibilul să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, care mânuieşte corect cuvântul adevărului. 16 Dar evită vorbirile deşarte care profanează ce este sfânt. Pentru că ei vor înainta tot mai mult în impietate, 17 iar cuvântul lor se va întinde ca o cangrenă. Imeneu şi Filet sunt dintre ei. 18 Oamenii aceştia au deviat de la adevăr, spunând că învierea a avut loc deja, şi distrug credinţa unora. 19 Totuşi, temelia solidă a lui Dumnezeu stă în picioare, având acest sigiliu: „Iehova îi cunoaşte pe cei care sunt ai lui“ şi: „Oricine rosteşte numele lui Iehova să înlăture de la el nedreptatea“. 20 Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi vase de lemn şi de lut: unele pentru o întrebuinţare onorabilă, iar altele pentru o întrebuinţare lipsită de onoare. 21 Dacă cineva se păstrează curat de acestea din urmă, va fi un vas pentru o întrebuinţare onorabilă, sfinţit, de folos stăpânului său, pregătit pentru orice lucrare bună. 22 Fugi deci de dorinţele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea, împreună cu cei care-l cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. 23 Mai mult, respinge discuţiile prosteşti şi fără sens, ştiind că ele provoacă certuri. 24 Dar sclavul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, capabil să predea, stăpânindu-se în situaţii rele, 25 învăţându-i cu blândeţe pe cei ce se împotrivesc, fiindcă s-ar putea ca Dumnezeu să le dea căinţa care duce la cunoaşterea exactă a adevărului 26 şi ei să-şi vină în fire, ieşind din cursa Diavolului, care i-a prins de vii ca să-i facă voia.