Exodul - Capitolul 14 : 1 - 31

1 Iehova i-a vorbit atunci lui Moise, zicând: 2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă-n faţă cu Baal-Ţefon. Să vă aşezaţi tabăra în faţa acestui loc, lângă mare. 3 Atunci, cu siguranţă, faraonul va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc în neştire prin ţară. I-a închis pustiul». 4 Şi eu voi lăsa ca inima faraonului să se încăpăţâneze şi el îi va urmări, iar eu mă voi glorifica prin intermediul faraonului şi al întregii lui armate; şi egiptenii vor şti că eu sunt Iehova“. Ei au făcut întocmai. 5 Mai târziu, regelui Egiptului i s-a dat de ştire că poporul fugise. Imediat, inima faraonului şi a slujitorilor săi s-a schimbat faţă de popor, astfel că au zis: „Ce-am făcut de l-am lăsat pe Israel să plece ca să nu mai muncească pentru noi ca sclav?“ 6 El şi-a pregătit deci carele de război şi şi-a luat poporul cu el. 7 A luat şase sute de care de elită şi toate celelalte care ale Egiptului, cu războinici în fiecare dintre ele. 8 Astfel, Iehova a lăsat ca inima faraonului, regele Egiptului, să se încăpăţâneze, şi el a pornit în urmărirea fiilor lui Israel, în timp ce fiii lui Israel ieşeau cu mână înălţată. 9 Egiptenii au pornit în urmărirea lor şi toţi caii de la carele faraonului, călăreţii şi armata lui i-au ajuns din urmă în timp ce îşi aşezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirot, faţă-n faţă cu Baal-Ţefon. 10 Când faraonul s-a apropiat, fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii mărşăluiau în urma lor. Pe fiii lui Israel i-a cuprins o mare frică şi au început să strige către Iehova. 11 Apoi i-au zis lui Moise: „Oare nu mai sunt locuri de înmormântare în Egipt de ne-ai adus aici să murim în pustiul acesta? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus în Egipt, zicând: «Lasă-ne în pace, ca să le slujim egiptenilor»? Căci este mai bine să le slujim egiptenilor decât să murim în pustiu“. 13 Atunci Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi! Rămâneţi neclintiţi şi veţi vedea salvarea lui Iehova, pe care o va înfăptui azi pentru voi! Căci pe egiptenii pe care-i vedeţi azi nu-i veţi mai vedea niciodată, nu, niciodată. 14 Iehova însuşi va lupta pentru voi, iar voi veţi sta liniştiţi!“ 15 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „De ce strigi întruna către mine? Spune-le fiilor lui Israel să ridice tabăra. 16 Şi tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna peste mare şi desparte-o, pentru ca fiii lui Israel să meargă prin mijlocul mării, pe pământ uscat. 17 Şi iată că eu las inimile egiptenilor să se încăpăţâneze, pentru ca aceştia să intre după ei şi pentru ca eu să mă glorific prin intermediul faraonului şi al întregii lui armate, al carelor lui de război şi al călăreţilor lui. 18 Şi egiptenii vor şti că eu sunt Iehova când mă voi glorifica prin intermediul faraonului, al carelor lui de război şi al călăreţilor lui“. 19 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat şi s-a dus înapoia lor şi stâlpul de nor a plecat dinaintea lor şi a stat înapoia lor. 20 Astfel, a ajuns între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Pe o parte, el era nor şi întuneric, dar pe cealaltă parte lumina încontinuu noaptea. Şi un grup nu s-a apropiat de celălalt grup toată noaptea. 21 Moise şi-a întins atunci mâna peste mare. Iehova a făcut să bată toată noaptea un vânt puternic de la est şi marea s-a retras. El a făcut din bazinul mării pământ uscat, iar apele s-au despărţit. 22 În cele din urmă, fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării, pe pământ uscat, în timp ce apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 23 Şi egiptenii au pornit în urmărirea lor, iar toţi caii faraonului, carele lui de război şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În timpul străjii de dimineaţă, Iehova a privit din stâlpul de foc şi de nor spre tabăra egiptenilor, apoi a provocat învălmăşeală în tabăra egiptenilor. 25 A scos roţile de la carele lor, astfel că ei le conduceau cu greu. Şi egiptenii au început să zică: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Iehova luptă pentru ei împotriva egiptenilor!“ 26 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste mare, pentru ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor de război şi peste călăreţii lor“. 27 Moise şi-a întins imediat mâna peste mare şi, spre dimineaţă, marea a început să se întoarcă la locul ei. În tot acest timp, egiptenii fugeau dinaintea ei, însă Iehova i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Şi apele s-au întors. În cele din urmă, ele au acoperit carele de război şi călăreţii, întreaga armată a faraonului, care intraseră după ei în mare. Nici unul dintre ei n-a rămas. 29 Fiii lui Israel au mers pe pământul uscat de pe fundul mării, iar apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 30 Astfel, în ziua aceea, Iehova l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor, iar Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31 Israel a văzut şi mâna puternică pe care Iehova a îndreptat-o împotriva egiptenilor. Şi poporul a început să se teamă de Iehova şi să creadă în Iehova şi în Moise, slujitorul său.