Geneza - Capitolul 37 : 1 - 36

1 Şi Iacob a locuit în ţara în care locuise tatăl său ca străin, în ţara Canaanului. 2 Aceasta este istoria lui Iacob. Când Iosif avea şaptesprezece ani, păzea oile cu fraţii lui şi, fiind doar un copil, stătea cu fiii Bilhăi şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său. Şi Iosif i-a vorbit tatălui lor despre faptele lor rele. 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, fiindcă era fiul bătrâneţii sale, şi a pus să i se facă un veşmânt lung cu dungi, asemănător unei cămăşi. 4 Când fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii lui, au început să-l urască şi n-au mai putut să-i vorbească blând. 5 Mai târziu, Iosif a avut un vis şi l-a spus fraţilor lui, iar ei au găsit încă un motiv să-l urască. 6 El le-a zis: „Ascultaţi, vă rog, ce vis am avut! 7 Iată că noi legam snopi în mijlocul câmpului, când iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat drept, iar snopii voştri au înconjurat snopul meu şi s-au plecat înaintea lui“. 8 Însă fraţii lui i-au zis: „O să fii tu rege peste noi? Sau o să stăpâneşti tu peste noi?“ Şi au găsit încă un motiv să-l urască, pentru visele lui şi pentru cuvintele lui. 9 Apoi a mai avut un vis şi l-a povestit fraţilor lui, zicând: „Iată că am avut din nou un vis şi iată că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea“. 10 L-a povestit tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai avut? Nu cumva o să venim noi, eu, mama ta şi fraţii tăi, şi o să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“ 11 Fraţii lui au început să-l invidieze, însă tatăl său a păstrat în minte cuvintele acestea. 12 Apoi fraţii lui s-au dus să pască turma tatălui lor aproape de Sihem. 13 După o vreme, Israel i-a spus lui Iosif: „Oare nu păzesc fraţii tăi turmele aproape de Sihem? Vino să te trimit la ei“. Şi el i-a zis: „Iată-mă!“ 14 Atunci Israel i-a spus: „Du-te, te rog, şi vezi dacă fraţii tăi sunt bine, dacă turma este bine şi adu-mi veşti“. L-a trimis astfel din valea Hebronului, iar Iosif s-a dus la Sihem. 15 Mai târziu, când rătăcea pe un câmp, l-a întâlnit un om. Omul l-a întrebat: „Ce cauţi?“ 16 El a răspuns: „Îi caut pe fraţii mei. Spune-mi, te rog: Unde păzesc turmele?“ 17 Omul a continuat: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»“. Iosif a mers după fraţii lui şi i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au zărit de la distanţă şi, înainte ca el să se apropie, au urzit cu viclenie un plan împotriva lui, ca să-l omoare. 19 Şi şi-au zis unul altuia: „Iată, vine visătorul! 20 Hai să-l omorâm şi să-l aruncăm într-o groapă de apă; o să spunem că l-a mâncat o fiară. Şi o să vedem apoi ce-o să se aleagă de visurile lui!“ 21 Când a auzit aceasta, Ruben a încercat să-l scape din mâna lor. Astfel, a zis: „Să nu-i omorâm sufletul!“ 22 Şi Ruben le-a mai zis: „Nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în această groapă de apă din pustiu, dar nu ridicaţi mâna asupra lui“. Căci voia să-l scape din mâna lor ca să-l ducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la fraţii lui, ei l-au dezbrăcat de veşmântul lung, de veşmântul lung cu dungi care era pe el, 24 apoi l-au luat şi l-au aruncat în groapa de apă. Pe atunci, groapa era goală, nu era apă în ea. 25 Apoi s-au aşezat să mănânce pâine. Când şi-au ridicat ochii, iată că au văzut o caravană de ismaeliţi care venea din Galaad. Cămilele lor erau încărcate cu ladin, balsam şi scoarţă răşinoasă, pe care le duceau în Egipt. 26 Atunci Iuda le-a zis fraţilor lui: „Ce folos dacă îl omorâm pe fratele nostru şi îi acoperim sângele? 27 Hai să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ridicăm mâna asupra lui! La urma urmei, este fratele nostru, carnea noastră“. Şi ei l-au ascultat pe fratele lor. 28 Şi nişte oameni, negustori madianiţi, tocmai treceau pe acolo. Astfel, l-au tras afară pe Iosif, scoţându-l din groapa de apă, şi l-au vândut ismaeliţilor pe douăzeci de arginţi. În cele din urmă, aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. 29 Mai târziu, Ruben s-a întors la groapa de apă şi iată că Iosif nu mai era acolo. Atunci şi-a sfâşiat veşmintele. 30 Când s-a întors la fraţii săi, a strigat: „Copilul a dispărut! Acum, încotro s-o apuc?“ 31 Însă ei au luat veşmântul lung al lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat de mai multe ori veşmântul lung în sânge. 32 După aceea au trimis veşmântul lung cu dungi, ca să-i fie dus tatălui lor şi să i se spună: „Iată ce-am găsit. Cercetează-l, te rugăm, şi vezi dacă este sau nu veşmântul cel lung al fiului tău“. 33 Şi el l-a cercetat şi a strigat: „Este veşmântul cel lung al fiului meu! L-a mâncat o fiară! Fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat!“ 34 Atunci Iacob şi-a rupt mantia, şi-a pus o pânză de sac pe şolduri şi a ţinut doliu după fiul său multe zile. 35 Şi toţi fiii săi şi toate fiicele sale s-au ridicat să-l mângâie, dar el n-a vrut să primească mângâiere şi zicea: „Îndoliat mă voi coborî la fiul meu în Şeol!“ Şi tatăl său a plâns după el. 36 Însă madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un demnitar de la curtea faraonului, şeful gărzii personale.