Geneza - Capitolul 8 : 1 - 22

1 După aceea, Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de toate animalele sălbatice şi de toate animalele domestice care erau cu el în arcă şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele au început să scadă. 2 Izvoarele adâncului de ape şi zăgazurile cerurilor s-au închis şi ploaia torenţială din cer s-a oprit. 3 Şi apele au început să se retragă de pe pământ, s-au retras treptat, iar după o sută cincizeci de zile apele scăzuseră mult. 4 În luna a şaptea, în a şaptesprezecea zi a lunii, arca s-a oprit pe munţii Ararat. 5 Şi apele au continuat să scadă până în luna a zecea. În luna a zecea, în prima zi a lunii, au apărut vârfurile munţilor. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra pe care o făcuse arcei. 7 Apoi a dat drumul unui corb, iar acesta a zburat pe afară, ducându-se şi întorcându-se, până când apele au secat de pe pământ. 8 Mai târziu a dat drumul unui porumbel, ca să vadă dacă apele se micşoraseră pe faţa pământului. 9 Porumbelul n-a găsit niciun loc unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el, în arcă, fiindcă apele acopereau încă faţa întregului pământ. Atunci el şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el, în arcă. 10 A mai aşteptat şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din arcă. 11 Mai târziu, spre seară, porumbelul s-a întors la el şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de puţin timp. Noe a ştiut astfel că apele se micşoraseră pe pământ. 12 A mai aşteptat şapte zile şi apoi a dat drumul porumbelului, dar acesta nu s-a mai întors la el. 13 În al şase sute unulea an, în prima lună, în prima zi a lunii, apele se scurseseră de pe pământ. Noe a îndepărtat învelitoarea arcei şi a văzut că faţa pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat. 15 Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, zicând: 16 „Ieşi din arcă, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine. 17 Scoate afară cu tine toate creaturile vii care sunt cu tine, din orice carne, dintre creaturile zburătoare, dintre animale şi dintre toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ. Ele să mişune pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească pe pământ“. 18 Şi Noe a ieşit cu fiii lui, cu soţia lui şi cu soţiile fiilor lui. 19 Toate creaturile vii, toate creaturile care se mişcă şi toate creaturile zburătoare, tot ce se mişcă pe pământ, au ieşit din arcă după familiile lor. 20 Noe i-a construit un altar lui Iehova şi a luat câteva dintre animalele curate şi dintre creaturile zburătoare curate şi a adus pe altar ofrande arse. 21 Şi Iehova a simţit o mireasmă odihnitoare, astfel că Iehova a zis în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul, nu vor înceta niciodată semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea“.