Intaia epistola a lui Pavel catre Tesaloniceni - Capitolul 2 : 1 - 20

1 Fără îndoială, voi înşivă ştiţi, fraţilor, că vizita noastră la voi n-a fost în zadar, 2 ci, după ce mai întâi am suferit şi am fost batjocoriţi (aşa cum ştiţi) în Filipi, am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3 Căci îndemnul pe care-l dăm nu vine dintr-o gândire greşită, nici din necurăţie şi nici prin înşelătorie, 4 ci, aşa cum am fost încercaţi de Dumnezeu şi găsiţi demni de a ne fi încredinţată vestea bună, aşa şi vorbim, ca să le plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile. 5 Într-adevăr, niciodată n-am venit la voi cu o vorbire linguşitoare (după cum bine ştiţi) sau cu un pretext pentru lăcomie. Dumnezeu este martor! 6 Nici n-am căutat glorie de la oameni, nu, nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă împovărăm cu cheltuieli mari. 7 Dimpotrivă, am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii. 8 Astfel, având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăţi. 9 Vă amintiţi, desigur, fraţilor, de truda şi osteneala noastră. Muncind noapte şi zi, ca să nu vă împovărăm cu cheltuieli mari pe niciunul dintre voi, v-am predicat vestea bună a lui Dumnezeu. 10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cât de loiali, de drepţi şi de ireproşabili ne-am dovedit faţă de voi, credincioşii. 11 Astfel, ştiţi bine că, la fel ca un tată cu copiii lui, n-am încetat să vă îndemnăm pe fiecare, să vă aducem mângâiere şi să vă depunem mărturie, 12 ca să umblaţi într-un mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă la regatul şi la gloria sa. 13 De fapt, iată de ce îi şi mulţumim neîncetat lui Dumnezeu, deoarece, când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi, credincioşii. 14 Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatori ai congregaţiilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în unitate cu Cristos Isus, pentru că şi voi aţi început să suferiţi din cauza celor din acelaşi neam cu voi lucrurile pe care le suferă şi ele din cauza iudeilor, 15 care i-au ucis chiar pe Domnul Isus şi pe profeţi şi care ne-au persecutat pe noi. Mai mult decât atât, ei nu-i plac lui Dumnezeu, ci sunt împotriva intereselor tuturor oamenilor, 16 deoarece caută să ne împiedice să le vorbim oamenilor din naţiuni ca să fie salvaţi; astfel, ei umplu întotdeauna măsura păcatelor lor. Dar în cele din urmă i-a ajuns mânia sa. 17 Dar noi, fraţilor, când am fost despărţiţi de voi pentru scurt timp  în ce priveşte persoana, nu inima , ne-am străduit mult mai mult decât de obicei, având o mare dorinţă, să vă vedem faţa. 18 De aceea am vrut să venim la voi, da, eu, Pavel, o dată şi, de asemenea, a doua oară, dar Satan ne-a stat în cale. 19 Care este, de fapt, speranţa, bucuria sau coroana exultării noastre înaintea Domnului nostru Isus în timpul prezenţei sale? Oare nu chiar voi? 20 Bineînţeles că voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.