Capitolul III - Doi factori vitali pentru realizarea unei căsnicii durabile

Cand Dumnezeu a unit prin căsătorie pe primul bărbat cu prima femeie, nu a existat nici un indiciu că această unire avea să fie temporară. Adam şi Eva urmau să fie împreună pentru toată viaţa (Geneza 2:24). Norma stabilită de Dumnezeu pentru o căsnicie onorabilă prevede unirea unui singur bărbat cu o singură femeie. Numai comiterea unei imoralităţi sexuale flagrante, de către unul sau de către ambii parteneri, furnizează un motiv scriptural pentru divorţ cu posibilitatea recăsătoririi.  Matei 5:32.Pot două persoane să trăiască împreună fericite pe timp indefinit? Da, iar Biblia identifică doi factori vitali, sau două chei, care fac ca acest lucru să devină posibil. Dacă atât soţul, cât şi soţia le vor folosi, se vor bucura de fericire şi de multe binecuvântări. Care sunt aceşti factori vitali? PRIMUL FACTOR Primul factor este iubirea. Este interesant faptul că Biblia recunoaşte existenţa mai multor feluri de iubire. Unul dintre ele este o afecţiune caldă, personală faţă de cineva, acel fel de iubire care există între prietenii apropiaţi (Ioan 11:3). Altul, este iubirea care se dezvoltă între membrii familiei (Romani 12:10). Al treilea, este iubirea romantică pe care o poate nutri cineva faţă de o persoană de sex opus (Proverbele 5:15–20). Desigur, un soţ şi o soţie trebuie să le cultive pe toate acestea. Există însă un al patrulea fel de iubire, mai importantă decât celelalte.În limba originală a Scripturilor greceşti creştine, cuvântul care corespunde acestui al patrulea fel de iubire este agápe. Acest termen este folosit în 1 Ioan 4:8, unde ni se spune: „Dumnezeu este iubire“ . Într-adevăr, „noi Îl iubim pentru că El [Dumnezeu] ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4:19). Un creştin cultivă o astfel de iubire mai întâi faţă de Iehova Dumnezeu şi apoi faţă de oameni (Marcu 12:29–31). Termenul agápe este folosit şi în Efeseni 5:2, unde se spune: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi“. Isus a spus că acest fel de iubire avea să-i identifice pe adevăraţii săi continuatori: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste [agápe] între voi“ (Ioan 13:35). Remarcaţi, de asemenea, folosirea termenului agápe în 1 Corinteni 13:13: „Rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea [agápe]“. Ce anume face ca această iubire agápe să fie mai mare decât credinţa şi speranţa? Faptul că este guvernată de principii  principii drepte  care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:105). Iubirea este preocuparea neegoistă de a le face altora ceea ce este drept şi bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu, fie că persoana care beneficiază de ea merită acest lucru, fie că nu. O astfel de iubire le oferă partenerilor de căsătorie posibilitatea de a urma sfatul Bibliei: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bunăvoie unii pe alţii, dacă cineva are un motiv de a se plânge împotriva altuia. Aşa cum v-a iertat Iehova de bunăvoie, faceţi şi voi la fel“ (Coloseni 3:13, ). Partenerii conjugali care se iubesc nutresc şi cultivă ‘o dragoste fierbinte agápe unul pentru celălalt], căci dragostea acoperă o mulţime de păcate’ (1 Petru 4:8). Să remarcăm faptul că iubirea acoperă greşelile. Ea nu le îndepărtează, fiindcă nici un om imperfect nu poate fi liber de eroare. Psalmul 130:3, 4; Iacov 3:2. Când soţul şi soţia cultivă această iubire faţă de Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, căsnicia lor va dura şi va fi fericită, pentru că „dragostea nu piere niciodată“ (1 Corinteni 13:8). Iubirea este „o legătură perfectă a unităţii“ (Coloseni 3:14). Dacă eşti căsătorit, cum puteţi cultiva tu şi partenerul tău acest fel de iubire? Citiţi împreună Cuvântul lui Dumnezeu şi vorbiţi despre el. Studiaţi exemplul de iubire oferit de Isus şi încercaţi să-l imitaţi, să gândiţi şi să acţionaţi asemenea lui. În plus, asistaţi la întrunirile creştine la care se predă Cuvântul lui Dumnezeu. Şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ajute să cultivaţi acest fel nobil de iubire, care este un rod al spiritului sfânt al lui Dumnezeu.  Proverbele 3:5, 6; Ioan 17:3; Galateni 5:22; Evrei 10:24, 25. AL DOILEA FACTOR Când două persoane căsătorite se iubesc cu adevărat, ele manifestă şi respect una faţă de cealaltă, iar respectul este cel de-al doilea factor care contribuie la realizarea unei căsnicii fericite. Respectul este definit drept „faptul de a le acorda consideraţie altora, de a-i onora“. Cuvântul lui Dumnezeu îi sfătuieşte pe toţi creştinii, inclusiv pe soţi şi pe soţii: „Să luaţi iniţiativa în a vă arăta onoare unii altora“ (Romani 12:10, ). Apostolul Petru a scris: „Voi, soţilor, locuiţi cu ele soţiile voastre potrivit cunoştinţei, dând cinste onoare,  femeii, ca fiind un vas mai slab, cel feminin, “ (1 Petru 3:7). Soţia este sfătuită „să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33, ). Dacă doreşti să onorezi pe cineva, eşti binevoitor faţă de acea persoană, îi respecţi demnitatea şi părerile pe care le exprimă şi eşti gata să îndeplineşti orice rugăminte rezonabilă pe care ţi-o adresează.Persoanele care doresc să se bucure de o căsnicie fericită manifestă respect faţă de partenerul lor de căsătorie ‘uitându-se nu numai la foloasele lor, ci şi la foloasele altora [partenerului lor]’ (Filipeni 2:4). Acestea nu ţin seama numai de ceea ce este bine pentru ele  ceea ce ar însemna egoism , ci, dimpotrivă, ţin seama de ceea ce este cel mai bine şi pentru partenerul lor. De fapt, ele acordă prioritate preocupării faţă de partenerul lor de căsătorie.Respectul îi va ajuta pe soţ şi pe soţie să accepte diferenţele existente între punctele lor de vedere. Nu este rezonabil să ne aşteptăm ca două persoane să aibă opinii identice cu privire la orice lucru. Ceva ce poate fi important pentru soţ, poate să nu fie tot atât de important pentru soţie, iar ceea ce îi place soţiei, este posibil să nu-i placă soţului. Însă fiecare trebuie să respecte opiniile şi preferinţele celuilalt, atât timp cât acestea se înscriu în limitele legilor şi principiilor lui Iehova (1 Petru 2:16; compară cu Filimon 14). Mai mult decât atât, fiecare trebuie să respecte demnitatea celuilalt, nefăcându-l obiectul unor glume sau remarci înjositoare, nici în public, nici în particular. Da, iubirea faţă de Dumnezeu şi a unuia faţă de celălalt, împreună cu respectul reciproc constituie doi factori vitali care contribuie la realizarea unei căsnicii reuşite. Cum se poate face o aplicare a acestor doi factori în unele dintre cele mai importante domenii ale vieţii conjugale? O AUTORITATE CA A LUI CRISTOS Biblia ne spune că bărbatul a fost creat cu însuşiri care urmau să-i asigure succesul în calitate de cap de familie. În consecinţă, bărbatul avea să fie răspunzător înaintea lui Iehova pentru bunăstarea spirituală şi fizică a soţiei sale şi a copiilor săi. El urma să ia decizii echilibrate care să oglindească voinţa lui Iehova şi să fie un bun exemplu de conduită plină de devoţiune. „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, ca Domnului, căci soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii“ (Efeseni 5:22, 23). Pe de altă parte, Biblia spune că soţul are şi el un cap, pe Cineva cu autoritate asupra lui. Apostolul Pavel a scris: „Vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos“ (1 Corinteni 11:3). Imitându-l pe cel care-i este cap, şi anume Cristos Isus, soţul înţelept învaţă cum să-şi exercite autoritatea.Isus are şi el un cap, pe Iehova, şi manifestă cuvenita supunere faţă de El. Isus a spus: „Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“ (Ioan 5:30). Ce exemplu minunat! Isus este „Cel întâi-născut peste toată creaţia“ (Coloseni 1:15). El a devenit Mesia. El avea să fie Capul congregaţiei creştinilor unşi şi Regele ales al Regatului lui Dumnezeu, mai presus de toţi îngerii (Filipeni 2:9–11; Evrei 1:4). În pofida unei poziţii şi a unor perspective atât de înalte, omul Isus nu a fost aspru, inflexibil sau peste măsură de pretenţios. El nu a fost un despot, amintindu-le în permanenţă discipolilor săi că trebuiau să-l asculte. Isus manifesta iubire şi compasiune, în special faţă de cei oprimaţi. El a spus: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Era o plăcere să te afli în compania lui. Este bine ca soţul care îşi doreşte o viaţă de familie fericită să reflecteze la excelentele calităţi ale lui Isus. Un soţ bun nu este aspru şi nici nu are o atitudine dictatorială, folosindu-şi în mod greşit autoritatea ca pe un ciomag cu care să-şi intimideze soţia. Dimpotrivă, el o iubeşte şi o onorează. Dacă Isus a fost „smerit cu inima“, soţul are chiar mai multe motive să fie astfel pentru că, spre deosebire de Isus, el face greşeli. Iar când se întâmplă să greşească, el doreşte înţelegere din partea soţiei lui. De aceea, soţul umil îşi recunoaşte greşelile, chiar dacă i-ar putea fi greu să spună: „Iartă-mă; ai avut dreptate“. O soţie va constata că îi este mult mai uşor să respecte autoritatea unui soţ modest şi umil, decât cea a unui soţ mândru şi încăpăţânat. La rândul său, o soţie respectuoasă îşi cere şi ea scuze atunci când greşeşte. Dumnezeu a creat-o pe femeie cu însuşiri excelente pe care ea le poate folosi pentru a contribui la realizarea unei căsnicii fericite. Un soţ înţelept va recunoaşte acest lucru şi nu o va împiedica de la aceasta. Multe femei au o predispoziţie spre mai multă compasiune şi spre o mai mare sensibilitate, calităţi care sunt necesare în ceea ce priveşte îngrijirea familiei şi cultivarea relaţiilor interumane. De obicei, femeia este cea mai în măsură să transforme căminul într-un loc în care să-ţi placă să trăieşti. ‘Soţia capabilă’ descrisă în Proverbele, capitolul 31, a avut multe calităţi minunate şi talente excelente, iar familia ei a tras din plin foloase din acestea. De ce? Deoarece inima soţului ei ‘s-a încrezut în ea’.  Proverbele 31:10, 11. În unele culturi se pune un accent prea mare pe autoritatea soţului, astfel încât şi simplul fapt de a-i adresa o întrebare este considerat lipsă de respect. El poate să-şi trateze soţia aproape ca pe o sclavă. Exercitarea autorităţii într-un mod atât de incorect duce la o relaţie precară nu numai cu soţia sa, dar şi cu Dumnezeu. (Compară cu 1 Ioan 4:20, 21.) Pe de altă parte, unii soţi nu iau iniţiativa, lăsându-le pe soţiile lor să domine familia. Soţul care i se supune într-un mod corespunzător lui Cristos nu-şi exploatează soţia şi nici nu o privează de demnitate. Dimpotrivă, el imită iubirea plină de sacrificiu de sine manifestată de Isus şi procedează aşa cum a sfătuit Pavel: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5:25). Cristos Isus şi-a iubit continuatorii atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru ei. Un soţ bun va încerca să imite această atitudine neegoistă, căutând binele soţiei sale, în loc să fie pretenţios. Când un soţ i se supune lui Cristos şi manifestă o iubire şi un respect ca al lui Cristos, soţia sa se va simţi îndemnată să i se supună.  Efeseni 5:28, 29, 33. SUPUNEREA POTRIVITĂ PENTRU O SOŢIE La câtva timp după ce a fost creat Adam, „DOMNUL Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el»“ (Geneza 2:18). Dumnezeu a creat-o pe Eva ca „ajutor potrivit“, nu ca rival. Căsătoria nu avea să fie asemenea unei corăbii conduse de doi căpitani rivali. Soţul trebuia să-şi exercite autoritatea cu iubire, iar soţia trebuia să manifeste iubire, respect şi supunere de bunăvoie. Totuşi, o soţie bună nu este numai supusă. Ea se străduieşte să fie un ajutor real, susţinându-şi soţul în deciziile pe care acesta le ia. Desigur, soţiei îi este mai uşor să facă acest lucru atunci când este de acord cu deciziile soţului. Însă chiar şi atunci când nu este de acord cu ele, sprijinul ei activ poate face ca decizia lui să aibă un deznodământ mai bun.O soţie îşi poate ajuta soţul să fie un conducător bun şi în alte privinţe. Ea îşi poate exprima aprecierea pentru eforturile depuse de el în luarea iniţiativei, în loc să-l critice sau să-i dea sentimentul că el nu poate să o mulţumească niciodată. Pentru a avea o atitudine pozitivă faţă de soţul ei, ea trebuie să-şi amintească faptul că ‘un duh blând şi liniştit . . . este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu’, nu doar înaintea soţului ei (1 Petru 3:3, 4; Coloseni 3:12). Dar cum stau lucrurile în cazul în care soţul este necredincios? Fie că soţul este credincios, fie că nu, Scripturile le încurajează pe soţii „să-şi iubească soţii şi copiii, să fie cumpătate, curate, gospodine bune, supuse soţilor lor, ca să nu fie vorbit de rău Cuvântul lui Dumnezeu“ (Tit 2:4, 5). În cazul în care apar probleme de conştiinţă, este mai probabil că un soţ necredincios va respecta poziţia soţiei sale dacă ea şi-o va prezenta „cu blândeţe şi cu teamă un respect profund“. Unii soţi necredincioşi au fost ‘câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, când au văzut felul lor de trai: curat şi în temere cast, însoţit de un respect profund’.  1 Petru 3:1, 2, 15; 1 Corinteni 7:13–16. Ce poate face soţia atunci când soţul îi cere să facă un lucru interzis de Dumnezeu? În acest caz, ea trebuie să-şi amintească faptul că Dumnezeu este Suveranul ei suprem. Ea poate lua ca exemplu ceea ce au făcut apostolii atunci când autorităţile le-au cerut să violeze legea lui Dumnezeu. În Faptele 5:29 se spune: „Petru şi apostolii . . . au zis: «Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni»“. O COMUNICARE EFICIENTĂ Iubirea şi respectul sunt esenţiale şi în alt domeniu al căsniciei: comunicarea. Soţul iubitor va conversa cu soţia sa despre activităţile ei, problemele ei, opiniile ei cu privire la diferite probleme. Soţia are nevoie de aceasta. Un soţ care îşi face timp pentru a sta de vorbă cu soţia sa şi care ascultă cu adevărat ceea ce spune ea demonstrează iubire şi respect faţă de ea (Iacov 1:19). Unele soţii se plâng că soţii lor îşi petrec foarte puţin timp conversând cu ele. Este trist acest lucru. Într-adevăr, în aceste timpuri grele, este posibil ca soţii să lucreze ore îndelungate departe de casă, iar situaţia economică poate impune ca unele soţii să deţină şi ele un loc de muncă. Însă un soţ şi o soţie trebuie să-şi rezerve timp unul pentru celălalt. În caz contrar, ei pot deveni independenţi unul de celălalt. Dacă s-ar simţi constrânşi să caute o companie înţelegătoare în afara aranjamentului căsătoriei, ei ar putea ajunge la probleme grave.Modul în care comunică soţii şi soţiile este important. „Cuvintele prietenoase sunt . . . dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase“ (Proverbele 16:24). Fie că partenerul de căsătorie este credincios, fie că nu, se aplică următorul sfat al Bibliei: „Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare“, adică de bun-gust (Coloseni 4:6). Când unul dintre parteneri a avut o zi grea, câteva cuvinte binevoitoare, pline de compasiune venite din partea celuilalt pot fi de mult folos. „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint“ (Proverbele 25:11). Tonul vocii şi alegerea cuvintelor sunt foarte importante. De exemplu, unul i-ar putea spune celuilalt pe un ton plin de iritare, poruncitor: „Închide uşa!“ Însă cu cât mai bine ‘drese cu sare’ sunt cuvintele spuse cu o voce calmă şi plină de înţelegere: „Vrei, te rog, să închizi uşa?“ O bună comunicare prosperă acolo unde cuvintele sunt rostite cu blândeţe, unde există priviri şi gesturi binevoitoare, amabilitate, înţelegere şi tandreţe. Depunând eforturi pentru a întreţine o comunicare eficientă, nici soţul şi nici soţia nu vor ezita să-şi facă cunoscute necesităţile, putând fi unul pentru celălalt surse de mângâiere şi ajutor în momentele de dezamăgire sau de stres. „Vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate“, îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:14). Vor exista momente în care soţul va fi descurajat şi momente în care soţia va fi descurajată. Ei îşi pot ‘vorbi în mod consolator’, întărindu-se unul pe celălalt.  Romani 15:2. Partenerii de căsătorie care manifestă iubire şi respect nu vor privi fiecare neînţelegere ca pe o problemă majoră. Ei vor face tot posibilul să nu se ‘umple de amărăciune’ unul împotriva celuilalt (Coloseni 3:19). Amândoi trebuie să reţină că „un răspuns blând potoleşte mânia“ (Proverbele 15:1). Fii atent să nu-l desconsideri sau să-l condamni pe partenerul tău când îţi dezvăluie sentimentele sale sincere. Dimpotrivă, consideră aceste exprimări drept o posibilitate de a dobândi o înţelegere profundă a punctului de vedere al celuilalt. Încercaţi, şi unul şi celălalt, să aplanaţi neînţelegerile şi să ajungeţi în final la un deplin acord. Amintiţi-vă de ocazia în care Sara i-a recomandat soţului ei, Avraam, o soluţie pentru o anumită problemă, soluţie care nu a corespuns cu ceea ce dorea el. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ascultă glasul ei“ (Geneza 21:9–12). Avraam a ascultat şi a fost binecuvântat. În mod asemănător, dacă o soţie sugerează altceva decât ceea ce intenţionează să facă soţul ei, el trebuie cel puţin să o asculte. În acelaşi timp, o soţie nu trebuie să monopolizeze conversaţia, ci trebuie să asculte ceea ce are de spus soţul ei (Proverbele 25:24). Fie că este vorba despre soţ, fie că este vorba despre soţie, faptul de a insista întotdeauna asupra propriei păreri demonstrează lipsă de iubire şi de respect. Comunicarea eficientă este, de asemenea, importantă în cadrul relaţiilor sexuale ale cuplului. Egoismul şi lipsa stăpânirii de sine pot prejudicia grav această relaţie, cea mai intimă din cadrul căsătoriei. Comunicarea deschisă, precum şi răbdarea, sunt esenţiale. Atunci când fiecare caută în mod neegoist bunăstarea celuilalt, sexualitatea constituie rareori o problemă gravă. Atât în această privinţă, cât şi în altele, „nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“.  1 Corinteni 7:3–5; 10:24.Ce sfaturi minunate oferă Cuvântul lui Dumnezeu! Este adevărat, fiecare căsnicie îşi va avea bucuriile şi necazurile ei. Însă atunci când soţii se supun modului de gândire al lui Iehova, aşa cum este acesta dezvăluit în Biblie, şi îşi întemeiază relaţia pe o iubire principială şi pe respect, ei pot avea încredere că vor avea o căsnicie durabilă şi fericită. Astfel, ei nu numai că se vor onora unul pe celălalt, ci îl vor onora şi pe Fondatorul căsătoriei, Iehova Dumnezeu. CUM LE POT AJUTA ACESTE PRINCIPII BIBLICE . . . SOŢILOR ŞI SOŢIILOR SĂ SE BUCURE DE O CĂSNICIE FERICITĂ ŞI DURABILĂ? Creştinii adevăraţi se iubesc unul pe celălalt.  Ioan 13:35. Creştinii sunt gata să se ierte unul pe celălalt.  Coloseni 3:13. Există o ierarhizare corespunzătoare a autorităţii.  1 Corinteni 11:3. Este important să se spună lucrul potrivit în felul potrivit.  Proverbele 25:11.