Capitolul XI - Păstraţi pacea în familia voastră

Fericiti sunt cei care fac parte din familii în care există iubire, înţelegere şi pace. Sperăm ca şi în familia ta să fie astfel. Din nefericire, pentru nenumărate familii această descriere nu este cea potrivită, acestea fiind dezbinate dintr-un motiv sau altul. Ce anume duce la dezbinarea unui cămin? În acest capitol vom discuta despre trei lucruri. În unele familii, membrii acestora nu împărtăşesc cu toţii aceeaşi religie. În altele, poate că nu toţi copiii au aceiaşi părinţi naturali. Iar în altele, lupta pentru câştigarea existenţei sau dorinţa de a avea mai multe lucruri materiale pare să-i dezbine pe membrii familiei. Totuşi, situaţiile care duc la dezbinarea unei familii pot să nu afecteze o altă familie. Ce anume face ca lucrurile să difere?Un factor este punctul de vedere. Dacă depui eforturi sincere pentru a înţelege punctul de vedere al celeilalte persoane, probabil că vei discerne felul în care să păstrezi unitatea familiei. Al doilea factor îl reprezintă sursa de îndrumare pe care o foloseşti. Multe persoane urmează sfaturile colegilor lor de serviciu, ale vecinilor, ale ziariştilor sau alte ghiduri de provenienţă umană. Unele însă au descoperit ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre situaţia lor, apoi au aplicat în viaţă ceea ce au învăţat. Cum ar putea acest mod de procedare să ajute la păstrarea păcii într-o familie?  2 Timotei 3:16, 17. DACĂ SOŢUL TĂU ARE O ALTĂ CREDINŢĂ Biblia ne sfătuieşte energic să nu ne căsătorim cu o persoană care are altă religie (Deuteronomul 7:3, 4; 1 Corinteni 7:39). Însă, poate că tu ai învăţat adevărul din Biblie după căsătorie, iar soţul tău nu. Ce se va întâmpla în acest caz? Desigur, legămintele de căsătorie rămân valabile (1 Corinteni 7:10). Biblia accentuează caracterul permanent al legăturii conjugale şi le încurajează pe persoanele căsătorite să-şi rezolve neînţelegerile, în loc să le evite (Efeseni 5:28–31; Tit 2:4, 5). Ce se întâmplă însă dacă soţul tău se opune cu înverşunare deciziei tale de a practica religia predată de Biblie? El poate încerca să te împiedice să asişti la întrunirile congregaţiei sau poate spune că nu vrea ca soţia lui să meargă din casă în casă şi să vorbească despre religie. Ce vei face?Întreabă-te: ‘De ce reacţionează astfel soţul meu?’ (Proverbele 16:20, 23). Dacă el nu înţelege clar ceea ce faci, şi-ar putea face griji pentru tine. Sau poate că rudele exercită presiuni asupra lui, pentru că tu nu mai participi la anumite obiceiuri cărora ele le acordă o mare importanţă. „Fiind singur în casă, mă simţeam părăsit“, a spus un soţ. Acest bărbat a avut sentimentul că îşi pierde soţia din cauza unei religii. Mândria însă l-a împiedicat să recunoască faptul că se simţea singur. Poate că soţul tău are nevoie să-l asiguri că iubirea ta pentru Iehova nu înseamnă că acum îţi iubeşti soţul mai puţin decât în trecut. Ai grijă să petreci un anumit timp în compania lui. Însă, dacă doreşti să soluţionezi această situaţie în mod înţelept, trebuie să iei în considerare un lucru chiar mai important. Cuvântul lui Dumnezeu le îndeamnă pe soţii: „Fiţi supuse soţilor voştri, aşa cum se cuvine în Domnul“ (Coloseni 3:18). Astfel, acesta avertizează împotriva manifestării unui spirit de independenţă. În plus, spunând „aşa cum se cuvine în Domnul“, acest text biblic arată că supunerea faţă de soţ trebuie să ţină seama de supunerea faţă de Domnul. Între acestea trebuie să existe un echilibru. Pentru un creştin, frecventarea întrunirilor congregaţiei şi depunerea mărturiei despre credinţa sa fondată pe Biblie constituie aspecte importante ale închinării adevărate care nu trebuie neglijate (Romani 10:9, 10, 14; Evrei 10:24, 25). Aşadar, ce vei face în cazul în care un om pur şi simplu ţi-ar interzice să te conformezi unei cerinţe concrete a lui Dumnezeu? Apostolii lui Isus Cristos au declarat: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“ (Faptele 5:29). Exemplul lor oferă un precedent aplicabil în multe situaţii din viaţă. Te va îndemna iubirea pentru Iehova să îi acorzi lui devoţiunea care îi aparţine pe drept? În acelaşi timp, iubirea şi respectul pe care le nutreşti faţă de soţul tău te vor determina să încerci să faci aceasta într-un mod pe care soţul tău să îl tolereze?  Matei 4:10; 1 Ioan 5:3. Isus a menţionat că nu întotdeauna avea să fie posibil acest lucru. El a avertizat că din cauza opoziţiei faţă de închinarea adevărată, membrii familiei care sunt credincioşi se vor simţi rupţi de ceilalţi, ca şi cum o sabie i-ar despărţi de restul familiei (Matei 10:34–36). O femeie din Japonia a trăit o astfel de experienţă. Soţul ei i s-a împotrivit timp de 11 ani. El a maltratat-o cu cruzime şi de multe ori a încuiat uşa lăsându-şi soţia afară. Însă ea a perseverat. Prietenii din congregaţia creştină au ajutat-o. Ea s-a rugat neîncetat şi a fost mult încurajată de textul din 1 Petru 2:20. Această creştină era convinsă că dacă va rămâne fermă, soţul ei i se va alătura într-o bună zi ca să-i slujească lui Iehova. Iar el a făcut acest lucru.Ai putea face multe lucruri pentru a influenţa atitudinea partenerului tău de căsătorie. De exemplu, dacă soţul tău are obiecţii în ceea ce priveşte religia ta, nu-i oferi motive reale de nemulţumire în alte privinţe. Păstrează casa curată. Îngrijeşte-te de aspectul tău exterior. Fii generoasă în privinţa exprimărilor de iubire şi apreciere. În loc să-l critici, acordă-i sprijin. Dovedeşte-i că te bizui pe el în ce priveşte exercitarea autorităţii. Nu răspunde cu aceeaşi monedă când ţi se pare că ai fost nedreptăţită (1 Petru 2:21, 23). Ţine seama de imperfecţiune şi, dacă apare o dispută, fii, în mod umil, prima care îşi cere scuze.  Efeseni 4:26.Nu lăsa ca din cauza frecventării întrunirilor să întârzii cu pregătirea mesei pentru soţul tău. De asemenea, poţi opta să iei parte la ministerul creştin în timpul în care soţul tău nu este acasă. Este înţelept ca o soţie creştină să nu-i predice soţului ei când el nu doreşte acest lucru. Dimpotrivă, ea va urma sfatul apostolului Petru: „Soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere respect profund“ (1 Petru 3:1, 2). Soţiile creştine depun eforturi pentru a manifesta într-o şi mai mare măsură roadele spiritului lui Dumnezeu.  Galateni 5:22, 23. CÂND SOŢIA ARE ALTĂ CREDINŢĂ Ce se întâmplă în cazul în care soţul este creştin practicant, iar soţia nu este? Biblia oferă îndrumare pentru asemenea situaţii. Ea spune: „Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea“ (1 Corinteni 7:12). De asemenea, Biblia îi sfătuieşte pe soţi: „Continuaţi să vă iubiţi soţiile“. Coloseni 3:19.Dacă soţia ta are o altă credinţă, fii deosebit de atent să dovedeşti respect faţă de ea şi consideraţie faţă de sentimentele ei. Fiind o persoană adultă, ea are dreptul la un anumit grad de libertate pentru a-şi pune în practică convingerile religioase, chiar dacă tu nu eşti de acord cu acestea. Cu prima ocazie când îi vei vorbi despre credinţa ta, nu te aştepta ca ea să renunţe la convingerile pe care le împărtăşeşte de mult timp în favoarea unor lucruri noi. În loc să-i spui dintr-o dată că obiceiurile religioase pe care ea şi familia ei le preţuiesc de mult timp sunt false, străduieşte-te, cu răbdare, să discuţi cu ea pe baza unor argumente din Scripturi. Dacă tu vei dedica foarte mult timp activităţilor congregaţiei este posibil ca ea să se simtă neglijată. Este posibil ca ea să se opună eforturilor tale de a-i sluji lui Iehova, însă mesajul de bază poate fi, pur şi simplu, acesta: „Am nevoie să-mi acorzi mai mult din timpul tău!“ Fii răbdător. Datorită consideraţiei iubitoare manifestate de tine, cu timpul, ea poate fi ajutată să îmbrăţişeze închinarea adevărată.  Coloseni 3:12–14; 1 Petru 3:8, 9. INSTRUIREA COPIILOR Într-o familie care nu este unită în închinare, instruirea religioasă a copiilor devine uneori o problemă. Cum ar trebui aplicate principiile scripturale? Biblia îi încredinţează tatălui principala responsabilitate în ce priveşte instruirea copiilor, însă şi mama trebuie să joace un rol important (Proverbele 1:8; compară cu Geneza 18:19; Deuteronomul 11:18, 19). Chiar dacă nu acceptă autoritatea lui Cristos, tatăl continuă să fie capul familiei.Unii taţi necredincioşi nu obiectează dacă mama îşi instruieşte copiii în probleme de natură religioasă. Alţii, dimpotrivă. Ce poţi face dacă soţul tău nu-ţi permite să-i iei pe copii la întrunirile congregaţiei sau chiar îţi interzice să studiezi Biblia acasă cu ei? În acest caz, va trebui să realizezi un echilibru între mai multe obligaţii  obligaţia pe care o ai faţă de Iehova Dumnezeu, faţă de autoritatea soţului care este capul familiei şi faţă de dragii tăi copii. Cum le poţi împăca pe toate? Cu siguranţă că te vei ruga pentru aceasta (Filipeni 4:6, 7; 1 Ioan 5:14). Dar, în cele din urmă, tu trebuie să decizi ce cale vei urma. Dacă vei proceda cu tact, făcându-l pe soţul tău să înţeleagă că nu pui sub semnul întrebării autoritatea sa, s-ar putea ca, în cele din urmă, opoziţia sa să slăbească. Chiar dacă soţul tău îţi interzice să-i iei pe copii la întruniri sau să ţii cu ei un studiu biblic sistematic, poţi totuşi să-i instruieşti. Prin conversaţia de fiecare zi şi prin exemplul bun pe care îl oferi, încearcă să le insufli într-o anumită măsură iubirea pentru Iehova, credinţa în Cuvântul său, respectul faţă de părinţi  inclusiv faţă de tatăl lor , o preocupare iubitoare faţă de alte persoane şi apreciere faţă de munca efectuată cu conştiinciozitate. În cele din urmă, este posibil ca tatăl să observe rezultatele bune şi să aprecieze valoarea eforturilor tale. Proverbele 23:24.Dacă tu, ca soţ, eşti credincios însă soţia ta nu este credincioasă, atunci tu trebuie să-ţi asumi responsabilitatea de a-ţi creşte copiii „în disciplina şi în învăţătura Domnului sfatul autoritar al lui Iehova, “ (Efeseni 6:4). În timp ce procedezi astfel, trebuie, desigur, să fii binevoitor, să manifeşti iubire şi să fii rezonabil în relaţiile cu soţia ta. DACĂ RELIGIA TA NU ESTE CEA A PĂRINŢILOR TĂI Nu mai este ceva neobişnuit ca până şi copiii mai mici să îmbrăţişeze concepţii religioase diferite de cele ale părinţilor lor. Ai făcut şi tu acest lucru? Dacă da, Biblia are un sfat pentru tine.Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci aceasta este drept. «Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta»“ (Efeseni 6:1, 2). Aceasta înseamnă a manifesta respectul cuvenit faţă de părinţi. Cu toate acestea, deşi este importantă, ascultarea de părinţi nu trebuie să fie oarbă, neţinându-se seama de Dumnezeul cel adevărat. Când un copil creşte suficient de mare pentru a începe să ia hotărâri, el poartă o măsură mai mare de responsabilitate pentru acţiunile lui. Acest lucru nu este valabil numai în cazul legilor laice, ci în special în ceea ce priveşte legea divină. „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“, declară Biblia.  Romani 14:12.Dacă convingerile tale te determină să faci schimbări în viaţă, încearcă să înţelegi punctul de vedere al părinţilor tăi. Probabil că le va face plăcere dacă, în urma studierii şi aplicării învăţăturilor Bibliei, devii mai respectuos, mai ascultător, mai harnic în ceea ce îţi cer ei. Totuşi, dacă noua ta credinţă îţi pretinde şi să respingi convingeri şi obiceiuri pe care ei, personal, le preţuiesc, ei pot avea sentimentul că tu refuzi cu dispreţ o moştenire pe care ei au căutat să ţi-o ofere. Este posibil şi ca ei să se teamă pentru bunăstarea ta, în cazul în care ceea ce faci tu nu este acceptat în general de comunitatea în care trăieşti sau dacă te distrage de la preocupările care cred ei că te-ar ajuta să prosperi pe plan material. O barieră ar mai putea fi şi mândria. Este posibil ca ei să aibă impresia că tu spui, de fapt, că tu ai dreptate şi că ei greşesc. De aceea, încearcă, cât mai curând posibil, să faci în aşa fel, încât părinţii tăi să se întâlnească cu câţiva bătrâni sau cu alţi Martori maturi din congregaţia locală. Încurajează-ţi părinţii să viziteze Sala Regatului pentru a auzi ei înşişi ce se discută acolo şi să vadă cu propriii lor ochi ce fel de persoane sunt Martorii lui Iehova. Cu timpul, atitudinea părinţilor tăi se poate tempera. Chiar şi atunci când părinţii se opun cu intransigenţă, distrug literatura biblică şi le interzic copiilor să frecventeze întrunirile creştine, există, de obicei, posibilitatea de a citi în altă parte, de a sta de vorbă cu colaboratori creştini şi de a-i ajuta pe alţii depunându-le mărturie în mod informal. De asemenea, te poţi ruga lui Iehova. Pentru a putea face mai mult, unii tineri trebuie să aştepte până când ajung la vârsta la care se pot muta din casă. Însă, oricare ar fi situaţia de acasă, nu uita să-i „cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“. Contribuie cu tot ce poţi la pacea familiei (Romani 12:17, 18). Lucrul cel mai important însă este să urmăreşti pacea cu Dumnezeu. DIFICULTATEA DE A FI PĂRINTE VITREG În multe cămine, situaţia care prezintă cea mai mare dificultate nu este reprezentată de disputele pe teme religioase, ci de problemele ridicate de o familie cu părinţi şi copii vitregi. În multe familii din prezent există copii proveniţi dintr-o căsătorie anterioară a unuia sau a ambilor părinţi. Într-o astfel de familie, copiii pot simţi gelozie şi pot avea resentimente sau pot trăi un conflict de loialitate. Drept urmare, ei pot respinge eforturile sincere depuse de un părinte vitreg pentru a fi un tată bun sau o mamă bună. Ce poate contribui la reuşita unei familii cu părinţi şi copii vitregi?Înţelege că, în pofida situaţiei deosebite, principiile Bibliei care duc la reuşită în alte familii se aplică şi în acest caz. Ignorarea acestor principii poate părea, pe moment, să atenueze o problemă, însă probabil că aceasta va duce mai târziu la amărăciune (Psalmul 127:1; Proverbele 29:15). Cultivă înţelepciunea şi discernământul  înţelepciunea pentru a aplica principiile sfinte, având în vedere foloasele pe care le aduc acestea pe termen lung şi discernământul pentru a identifica motivul pentru care membrii familiei spun şi fac anumite lucruri. Este nevoie, de asemenea, de empatie.  Proverbele 16:21; 24:3; 1 Petru 3:8.Dacă eşti părinte vitreg, îţi poţi aminti că, în calitate de prieten al familiei, probabil că ai fost bine primit de copii. Însă, când ai devenit părintele lor vitreg, probabil că atitudinea lor s-a schimbat. Poate că, amintindu-şi de părintele natural care nu mai locuieşte împreună cu ei, copiii se luptă cu un conflict de loialitate, simţind poate că tu vrei să le răpeşti afecţiunea pe care o nutresc faţă de părintele care lipseşte. Uneori, s-ar putea ca ei să-ţi amintească fără menajamente că tu nu eşti tatăl lor sau mama lor. Declaraţiile de acest fel te rănesc. Totuşi, „nu te grăbi să te mânii în sufletul tău“ (Eclesiastul 7:9). Ai nevoie de discernământ şi empatie pentru a trata sentimentele copiilor. Aceste calităţi sunt vitale când disciplinezi. Disciplinarea acordată în mod consecvent are o importanţă vitală (Proverbele 6:20; 13:1). Şi, întrucât copiii nu sunt toţi la fel, disciplinarea poate diferi de la un caz la altul. Unii părinţi vitregi consideră că, cel puţin pentru început, este, poate, mai bine ca părintele natural să se ocupe de acest aspect al educaţiei. Este esenţial însă ca ambii părinţi să convină asupra disciplinării şi să o susţină, nefavorizând copilul căruia i-au dat viaţă în defavoarea celui vitreg (Proverbele 24:23). Ascultarea este importantă. Însă trebuie să ţii seama şi de imperfecţiune. Nu reacţiona exagerat. Disciplinează cu iubire.  Coloseni 3:21.Discuţiile purtate în familie pot contribui într-o mare măsură la prevenirea necazurilor. Ele pot ajuta familia să se concentreze asupra lucrurilor celor mai importante ale vieţii. (Compară cu Filipeni 1:9–11.) Ele pot, de asemenea, să-l ajute pe fiecare să înţeleagă în ce mod poate contribui la realizarea obiectivelor familiei. În plus, discuţiile familiale sincere pot ajuta la evitarea unor probleme de ordin moral. Este necesar ca fetele să înţeleagă că trebuie să se îmbrace cu modestie şi să acţioneze în mod corespunzător în preajma tatălui lor vitreg, precum şi a fraţilor lor vitregi, iar băieţii trebuie sfătuiţi cu privire la o conduită corespunzătoare faţă de mama lor vitregă, precum şi faţă de surorile lor vitrege.  1 Tesaloniceni 4:3–8.Când te confrunţi cu delicata situaţie de a fi părinte vitreg, fii răbdător. Pentru a cultiva relaţii noi este nevoie de timp. Câştigarea iubirii şi respectului copiilor cu care nu ai nici o legătură din punct de vedere biologic poate fi o sarcină extraordinară. Însă acest lucru este posibil. O inimă înţeleaptă care posedă discernământ, asociată cu o puternică dorinţă de a-i plăcea lui Iehova, constituie secretul existenţei păcii într-o familie cu părinţi şi copii vitregi (Proverbele 16:20). Astfel de calităţi te pot ajuta, de asemenea, să faci faţă altor situaţii. VI SE DEZBINĂ FAMILIA DIN CAUZA OBIECTIVELOR MATERIALISTE? Problemele care apar în legătură cu lucrurile materiale şi atitudinea faţă de acestea pot dezbina familia în diverse feluri. Din păcate, unele familii sunt distruse de certuri din cauza banilor şi a dorinţei de îmbogăţire  sau, cel puţin, a dorinţei de a avea ceva mai mult. Dezbinările pot apărea când ambii parteneri au serviciu laic şi cultivă atitudinea potrivit căreia „fiecare cu banii lui“. Chiar dacă evită certurile, când ambii parteneri au un loc de muncă, fiecare poate constata că programul îi lasă prea puţin timp pentru celălalt. O tendinţă care se manifestă tot mai mult în lume este aceea ca taţii să locuiască departe de familiile lor pe perioade mai lungi  luni sau chiar ani  pentru a câştiga mai mulţi bani decât ar fi putut câştiga vreodată rămânând acasă. Aceasta poate duce la probleme foarte grave.Nu se pot stabili reguli pentru soluţionarea acestor situaţii, întrucât familii diferite se confruntă cu presiuni exercitate sub aspecte diferite şi cu necesităţi diferite. Totuşi, sfatul Bibliei poate ajuta. De exemplu, Proverbele 13:10 arată că uneori se pot evita conflictele inutile prin faptul că ne ‘sfătuim reciproc’ . Aceasta nu înseamnă doar să-ţi afirmi propriile puncte de vedere, ci să cauţi un sfat şi să descoperi care este punctul de vedere al celeilalte persoane. În plus, elaborarea unui buget realist poate ajuta la unificarea eforturilor familiei. Uneori este necesar  probabil temporar  ca ambii parteneri să muncească în afara locuinţei pentru a face faţă unor cheltuieli suplimentare, în special celor impuse de îngrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei. Când situaţia se prezintă astfel, soţul trebuie să-şi asigure soţia că el continuă să aibă timp pentru ea. Împreună cu copiii, el poate ajuta cu iubire la unele treburi pe care ea le-ar putea face, în mod normal, singură.  Filipeni 2:1–4. Totuşi, reţine că deşi banii sunt un lucru strict necesar în acest sistem de lucruri, ei nu aduc fericirea. Cu siguranţă, ei nu dau viaţă (Eclesiastul 7:12). Într-adevăr, faptul de a pune un accent prea mare pe lucrurile materiale poate cauza o ruinare pe plan spiritual şi moral (1 Timotei 6:9–12). Este mult mai bine să căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea lui, fiind siguri că el ne va binecuvânta eforturile de a obţine strictul necesar existenţei (Matei 6:25–33; Evrei 13:5). Păstrând interesele spirituale pe primul plan şi căutând pacea, în primul rând cu Dumnezeu, veţi putea constata că familia voastră, chiar dacă este dezbinată din cauza anumitor situaţii, va deveni cu adevărat unită în aspectele cele mai importante. CUM ÎI POT AJUTA ACESTE PRINCIPII BIBLICE . . . PE MEMBRII FAMILIEI SĂ PĂSTREZE PACEA ÎN CĂMINUL LOR? Creştinii cultivă discernământul.  Proverbele 16:21; 24:3. Faptul că un cuplu manifestă iubire şi respect în căsnicie nu este condiţionat de apartenenţa lor la aceeaşi religie.  Efeseni 5:23, 25. Un creştin nu va încălca niciodată în mod deliberat legea lui Dumnezeu.  Faptele 5:29. Creştinii sunt făcători de pace.  Romani 12:18. Nu te supăra repede.  Eclesiastul 7:9.