Capitolul XIII - Când căsnicia este pe punctul de a se destrăma

În 1988, o italiancă pe nume Lucia a fost foarte deprimată. Căsătoria ei lua sfârşit după zece ani. Ea încercase de multe ori să ajungă la o înţelegere cu soţul ei, însă în zadar. Prin urmare, ea s-a separat de soţ din cauza incompatibilităţii, şi acum trebuia să-şi crească singură cele două fete. Privind în urmă, Lucia îşi aminteşte: „Am fost convinsă că nimic nu ne mai putea salva căsnicia“.Dacă te confrunţi cu probleme în căsnicie, poţi s-o înţelegi pe Lucia. Căsnicia ta poate că are de suferit, iar tu poate că te întrebi dacă mai poate fi salvată. Dacă astfel se prezintă situaţia, este bine să meditezi la această întrebare: Am urmat eu toate sfaturile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu în Biblie pentru a ne ajuta să avem o căsnicie reuşită?  Psalmul 119:105.Când între soţ şi soţie există o stare de tensiune puternică, este posibil să apară sentimentul că a pune capăt căsniciei este lucrul cel mai uşor de făcut. Însă, deşi multe ţări au fost martorele unei tragice creşteri a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul bărbaţilor şi femeilor care au divorţat regretă această ruptură. Unii dintre aceştia suferă din cauza mai multor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât şi mintal, decât cei care rămân căsătoriţi. Starea de confuzie şi nefericirea copiilor ai căror părinţi au divorţat durează, adesea, ani de zile. Părinţii şi prietenii familiilor destrămate suferă şi ei. Dar să vedem cum priveşte situaţia Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei?După cum s-a arătat în capitolele anterioare, potrivit scopului lui Dumnezeu, căsătoria trebuie să fie o legătură pe viaţă (Geneza 2:24). Atunci, de ce se destramă atât de multe căsnicii? Poate că acest lucru nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot creşte din ce în ce mai mari, până când ajung să pară insurmontabile. Însă, dacă aceste probleme sunt soluţionate cu promptitudine, cu ajutorul Bibliei, în multe cazuri ruptura conjugală s-ar putea evita. FIŢI REALIŞTI Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi.Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti[în carnea lor“ (1 Corinteni 7:28). După cum s-a amintit deja, ambii parteneri sunt imperfecţi şi înclinaţi spre păcat. Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi. DISCUTAŢI NEÎNŢELEGERILE Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze (Iacov 5:16). A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt. ÎNDEPLINIŢI-VĂ DATORIA CONJUGALĂ Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a recomandat căsătoria „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“ (1 Corinteni 7:2). Lumea din prezent este tot atât de rea, dacă nu chiar mai rea decât cea din Corintul antic. Subiectele imorale pe care oamenii lumii le discută în mod deschis, modul indecent de a se îmbrăca şi poveştile senzuale prezentate în reviste şi cărţi, la TV şi în filme, toate se îmbină pentru a incita la dorinţe sexuale ilicite. Corintenilor, care trăiau într-un mediu asemănător, apostolul Pavel le-a spus: „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă“.  1 Corinteni 7:9.Prin urmare, Biblia le porunceşte creştinilor căsătoriţi: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Remarcaţi că accentul se pune pe a da  nu pe a pretinde. Intimitatea fizică în căsnicie aduce adevărate satisfacţii numai dacă fiecare partener este preocupat de binele celuilalt. De exemplu, Biblia le porunceşte soţilor să-şi trateze soţiile „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce priveşte faptul de a da şi de a primi datoria conjugală. Dacă nu este tratată cu tandreţe, soţiei îi poate fi greu să se bucure de acest aspect al căsniciei.Există situaţii în care este posibil ca partenerii conjugali să trebuiască să se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul soţiei în anumite zile ale lunii sau atunci când ea se simte foarte obosită. (Compară cu Leviticul 18:19.) Se poate întâmpla în cazul soţului, atunci când se confruntă cu o problemă gravă la locul de muncă şi se simte epuizat pe plan afectiv. Aceste cazuri de suspendare temporară a îndeplinirii datoriei conjugale se depăşesc cel mai bine dacă ambii parteneri discută deschis situaţia şi dacă se pun de acord „prin bună învoială“ (1 Corinteni 7:5). Acest lucru îl va împiedica pe fiecare dintre ei să ajungă în mod pripit la o concluzie greşită. Însă, dacă o soţie îl privează în mod voit pe soţul ei sau dacă soţul, în mod intenţionat, nu-şi îndeplineşte datoria conjugală în mod iubitor, celălalt soţ poate fi expus tentaţiei. Într-o astfel de situaţie, în căsnicie pot apărea probleme.Asemenea tuturor creştinilor, slujitorii lui Dumnezeu care sunt căsătoriţi trebuie să evite pornografia, care poate stârni dorinţe necurate şi nenaturale (Coloseni 3:5). De asemenea, ei trebuie să vegheze asupra gândurilor şi acţiunilor lor când tratează cu toate persoanele de sex opus. Isus a avertizat: „Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Aplicând sfatul Bibliei cu privire la sexualitate, cuplurile pot reuşi să nu cadă în ispită şi să comită adulter. Partenerii conjugali pot continua să se bucure de o intimitate plăcută într-o căsnicie în care relaţiile sexuale sunt preţuite ca un dar sănătos oferit de Fondatorul căsătoriei, Iehova.  Proverbele 5:15–19. MOTIVELE SCRIPTURALE DE DIVORŢ Din fericire, în majoritatea căsniciilor creştine, toate problemele care apar pot fi soluţionate. Totuşi, uneori, lucrurile nu se prezintă astfel. Deoarece oamenii sunt imperfecţi şi trăiesc într-o lume păcătoasă aflată sub controlul lui Satan, unele căsnicii ajung pe punctul de a se destrăma (1 Ioan 5:19). Cum ar trebui creştinii să procedeze în această situaţie dificilă?După cum s-a menţionat în capitolul 2 al acestei cărţi, fornicaţia este singurul motiv scriptural de divorţ cu posibilitatea recăsătoririi (Matei 19:9). În cazul în care deţii dovada concludentă a faptului că partenerul tău de căsătorie ţi-a fost infidel, te afli în faţa unei decizii greu de luat. Vei rămâne cu partenerul tău sau vei divorţa? În această privinţă nu există reguli. Unii creştini şi-au iertat cu desăvârşire partenerul care s-a căit sincer, iar căsnicia salvată a mers bine. Alţii au hotărât să nu divorţeze gândindu-se la binele copiilor.Pe de altă parte, actul imoral poate avea drept consecinţă graviditatea sau o boală transmisibilă sexual. Sau, probabil că este necesar să-ţi ocroteşti copiii de un părinte care îi agresează din punct de vedere sexual. În mod sigur, înainte de a lua o decizie trebuie analizate multe lucruri. Însă, dacă afli că partenerul conjugal nu ţi-a fost fidel, reluarea relaţiilor sexuale cu acesta constituie un indiciu al faptului că l-ai iertat pe partenerul tău şi că doreşti să rămâneţi căsătoriţi. Acum nu mai există motive de divorţ cu posibilitatea recăsătoririi bazată pe Scripturi. Nimeni nu trebuie să se amestece în problemele tale şi să încerce să te influenţeze când iei o decizie, şi nici să te critice după ce ai luat-o. Tu eşti persoana care va trebui să suporte consecinţele deciziei luate. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.“  Galateni 6:5. MOTIVE DE SEPARARE Există situaţii care pot justifica separarea sau poate chiar divorţul de un partener de căsătorie chiar dacă acesta nu a comis fornicaţie? Da, însă într-o asemenea situaţie, un creştin nu are libertatea de a căuta o altă persoană în vederea recăsătoririi (Matei 5:32). Deşi îngăduie o astfel de separare, Biblia precizează că persoana care pleacă trebuie „să rămână necăsătorită sau să se împace“ (1 Corinteni 7:11). Care sunt unele situaţii extreme care pot face ca separarea să pară de dorit?Ei bine, familia poate ajunge nevoiaşă din cauza unei trândăvii de nedescris, precum şi din cauza obiceiurilor rele ale soţului. Este posibil ca el să piardă venitul familiei la jocuri de noroc sau să-l cheltuiască pentru a-şi întreţine vicii cum sunt consumul de droguri sau abuzul de alcool. Biblia declară: „Dacă cineva nu poartă de grijă de . . . cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Dacă un astfel de bărbat refuză să-şi schimbe modul de viaţă  probabil chiar plătindu-şi viciile cu banii pe care îi câştigă soţia lui , soţia poate alege să-şi asigure atât propria bunăstare, cât şi pe aceea a copiilor ei, obţinând o separare legală.Se poate avea în vedere această acţiune şi în cazul în care unul dintre soţi este extrem de violent faţă de partenerul său, probabil bătându-l pe acesta din urmă de repetate ori, astfel încât îi periclitează sănătatea şi chiar viaţa. În plus, dacă unul dintre soţi exercită încontinuu presiuni ca partenerul său conjugal să încalce în vreun fel poruncile lui Dumnezeu, partenerul ameninţat poate, şi în acest caz, să reflecteze la posibilitatea de a se separa, în special dacă lucrurile merg până acolo încât viaţa sa spirituală este primejduită. Partenerul aflat în pericol poate conchide că singura cale de ‘a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni’ este aceea de a obţine o separare legală.  Faptele 5:29. În nici unul din cazurile de manifestare a unei violenţe extreme de către un partener conjugal, nimeni nu trebuie să exercite presiuni asupra partenerului nevinovat nici ca să se separe şi nici ca să rămână cu celălalt. Deşi prietenii maturi şi bătrânii pot oferi sprijin şi un sfat bazat pe Biblie, aceştia nu au cum să cunoască în detaliu ceea ce se întâmplă între un soţ şi o soţie. Numai Iehova poate cunoaşte aceasta. Desigur, o soţie creştină nu ar onora instituţia căsătoriei fondată de Dumnezeu dacă s-ar folosi de scuze nejustificate pentru a scăpa de o căsnicie. Însă, în cazul în care o situaţie extrem de periculoasă persistă, nimeni nu ar trebui să o critice dacă decide să se separe. Exact aceleaşi lucruri s-ar putea spune şi cu privire la un soţ creştin care caută să se separe. „Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.“  Romani 14:10. SALVAREA UNEI CĂSNICII DESTRĂMATE La trei luni după ce Lucia, menţionată anterior, s-a separat de soţul ei, i-a întâlnit pe Martorii lui Iehova şi a început să studieze Biblia cu ei. „Spre marea mea surpriză, spune ea, Biblia mi-a furnizat soluţii practice pentru problema cu care mă confruntam. După numai o săptămână de studiu, am dorit să mă împac imediat cu soţul meu. Acum, pot spune că Iehova ştie cum să salveze căsniciile aflate în criză, pentru că învăţăturile sale îi ajută pe soţi să înveţe cum să nutrească consideraţie unul faţă de celălalt. Nu este adevărat că Martorii lui Iehova dezbină familiile, aşa cum pretind unii. În cazul meu, s-a întâmplat tocmai invers.“ Lucia a învăţat să aplice în viaţa ei principiile Bibliei.Lucia nu este o excepţie. Căsnicia trebuie să fie o binecuvântare, nu o povară. Pentru aceasta, Iehova ne-a oferit cel mai bun document care s-a scris vreodată şi care conţine sfaturi cu privire la căsnicie — Cuvântul său preţios. Biblia îi poate da „înţelepciune celui neştiutor“ (Psalmul 19:7–11). Ea a salvat multe căsnicii care erau pe punctul de a se destrăma şi a îndreptat multe altele care au avut probleme grave. Fie ca toate cuplurile căsătorite să aibă o încredere deplină în sfaturile cu privire la căsnicie pe care le furnizează Iehova Dumnezeu. Ele sunt cu adevărat eficiente! CUM POT AJUTA ACESTE PRINCIPII BIBLICE . . . LA EVITAREA DESTRĂMĂRII UNEI CĂSNICII? Căsătoria este o sursă atât de bucurii, cât şi de necazuri.  Proverbele 5:18, 19; 1 Corinteni 7:28. Dezacordurile trebuie soluţionate imediat.  Efeseni 4:26. Într-o discuţie, ascultarea este tot atât de importantă ca şi vorbirea. Iacov 1:19. Datoria conjugală trebuie îndeplinită cu un spirit de altruism şi cu tandreţe.  1 Corinteni 7:3–5.