Numerele - Capitolul 11 : 1 - 35

1 Dar poporul a început să i se plângă lui Iehova că le merge rău. Când a auzit aceasta, Iehova s-a aprins de mânie şi un foc de la Iehova a izbucnit împotriva lor şi i-a mistuit pe unii de la marginea taberei. 2 Când poporul a strigat către Moise, el l-a implorat pe Iehova, iar focul s-a stins. 3 Şi locului aceluia i s-a pus numele Tabera, fiindcă focul lui Iehova izbucnise împotriva lor. 4 Mulţimea amestecată care era în mijlocul lor a dat glas poftelor ei egoiste şi chiar şi fiii lui Israel au început să plângă din nou şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam în Egipt fără plată, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi! 6 Dar acum ni s-a uscat sufletul. Ochii noştri nu văd decât mana aceasta!“ 7 Mana era ca sămânţa de coriandru şi arăta ca răşina de bdeliu. 8 Poporul se răspândea şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa în piuliţă, o fierbea în oale sau o făcea turte, iar gustul ei era ca de turtă dulce cu ulei. 9 Noaptea, când cădea roua peste tabără, cădea şi mana peste ea. 10 Şi Moise a auzit poporul plângând în familiile lor, fiecare bărbat la intrarea cortului său. Iehova s-a aprins de mânie şi în ochii lui Moise toate aceste lucruri au fost rele. 11 Atunci Moise i-a zis lui Iehova: „De ce i-ai făcut rău slujitorului tău? De ce n-am găsit favoare în ochii tăi şi ai pus asupra mea povara acestui întreg popor? 12 Eu am conceput tot poporul acesta? Eu i-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-i la sânul tău, cum poartă doica sugarul», spre pământul despre care le-ai jurat strămoşilor lor? 13 De unde să am carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng fără încetare către mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!» 14 Nu pot să port de unul singur tot poporul acesta, fiindcă este prea greu pentru mine. 15 Dacă aşa faci cu mine, omoară-mă, te rog, omoară-mă, dacă am găsit favoare în ochii tăi, ca să nu-mi văd nenorocirea!“ 16 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Strânge-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt bătrâni şi supraveghetori ai poporului, adu-i la cortul întâlnirii şi să stea acolo cu tine. 17 Şi eu voi coborî, voi vorbi cu tine acolo şi voi lua o parte din spiritul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, iar ei te vor ajuta să porţi povara poporului, ca să n-o porţi tu singur. 18 Şi să spui poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mâine, căci veţi mânca negreşit carne, fiindcă aţi plâns în auzul lui Iehova, zicând: „Cine ne va da carne să mâncăm, căci ne mergea bine în Egipt?“ Iehova vă va da carne şi veţi mânca. 19 Veţi mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună de zile, până vă va ieşi pe nas şi vi se va face scârbă de ea, căci l-aţi respins pe Iehova, care este în mijlocul vostru, şi aţi plâns înaintea lui, zicând: „De ce-am ieşit din Egipt?“»“ 21 Atunci Moise a zis: „Poporul în mijlocul căruia sunt are şase sute de mii de pedeştri, şi totuşi tu ai spus: «Le voi da carne şi vor mânca o lună de zile!»  22 Vor fi oare înjunghiate pentru ei turme şi cirezi, ca să le ajungă? Sau va fi oare prins pentru ei tot peştele din mare, ca să le ajungă?“ 23 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „S-a scurtat oare mâna lui Iehova? Vei vedea acum dacă ce-ţi spun se va întâmpla sau nu“. 24 După aceea, Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele lui Iehova. Apoi a strâns şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea în jurul cortului. 25 Iehova a coborât atunci într-un nor, i-a vorbit şi a luat o parte din spiritul care era peste el şi l-a pus peste fiecare dintre cei şaptezeci de bătrâni. De îndată ce spiritul s-a aşezat peste ei au profeţit, dar apoi n-au mai făcut lucrul acesta. 26 Doi dintre aceşti bărbaţi rămăseseră însă în tabără. Numele unuia era Eldad, iar numele celuilalt, Medad. Şi spiritul s-a aşezat peste ei, căci erau dintre cei înscrişi, dar nu se duseseră la cort. Şi au profeţit în tabără. 27 Un tânăr a alergat şi l-a înştiinţat pe Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără!“ 28 Atunci Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise din tinereţe, a zis: „Domnul meu, Moise, opreşte-i!“ 29 Dar Moise i-a zis: „Eşti gelos pentru mine? De-ar fi toţi din poporul lui Iehova profeţi, pentru că Iehova şi-ar pune spiritul peste ei!“ 30 Mai târziu, Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. 31 Şi s-a stârnit un vânt de la Iehova şi a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a răspândit peste tabără cale cam de-o zi într-o parte şi cale cam de-o zi în cealaltă parte, de jur împrejurul taberei, la o înălţime de aproximativ doi coţi de faţa pământului. 32 Atunci poporul s-a ridicat şi toată ziua aceea, toată noaptea şi toată ziua următoare a strâns prepeliţe. Cel care a strâns cel mai puţin a adunat zece homeri. Şi le-au întins de jur împrejurul taberei. 33 Carnea le era încă între dinţi, nici nu apucaseră s-o mestece, când Iehova s-a aprins de mânie împotriva poporului şi Iehova a început să lovească poporul: a fost un măcel foarte mare. 34 Locului aceluia i s-a pus numele Chibrot-Hataava, pentru că acolo i-au îngropat pe oamenii care poftiseră cu egoism. 35 De la Chibrot-Hataava poporul a plecat spre Haţerot şi au rămas la Haţerot.