Numerele - Capitolul 14 : 1 - 45

1 Atunci toată adunarea şi-a ridicat glasul şi poporul a ţipat şi a plâns toată noaptea aceea. 2 Şi toţi fiii lui Israel au început să murmure împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi toată adunarea zicea împotriva lor: „De-am fi murit în ţara Egiptului sau măcar de-am fi murit în pustiul acesta! 3 De ce ne duce Iehova în ţara aceasta ca să cădem loviţi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge de jaf. N-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?“ 4 Ba chiar îşi ziceau unul altuia: „Să numim o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!“ 5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea întregii congregaţii a fiilor lui Israel. 6 Iar Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce spionaseră ţara, şi-au sfâşiat veşmintele 7 şi au zis întregii adunări a fiilor lui Israel: „Ţara prin care am trecut ca s-o spionăm este o ţară foarte, foarte bună. 8 Dacă Iehova şi-a găsit plăcerea în noi, în mod sigur ne va duce în ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere, şi ne-o va da. 9 Numai nu vă răzvrătiţi împotriva lui Iehova şi nu vă temeţi de poporul ţării, căci ei sunt pâine pentru noi! Ocrotirea lor s-a retras de la ei, iar Iehova este cu noi. Nu vă temeţi de ei!“ 10 Însă toată adunarea zicea să-i omoare cu pietre. Dar gloria lui Iehova li s-a arătat tuturor fiilor lui Israel deasupra cortului întâlnirii. 11 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Moise: „Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu vor crede în mine, în pofida tuturor semnelor pe care le-am făcut în mijlocul lor? 12 Am să-i lovesc cu ciumă, am să-i izgonesc şi am să fac din tine o naţiune mai mare şi mai puternică decât ei“. 13 Dar Moise i-a zis lui Iehova: „Atunci egiptenii, din mijlocul cărora tu, prin puterea ta, ai scos poporul acesta vor auzi lucrul acesta. 14 Şi vor vorbi despre el locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că tu, Iehova, eşti în mijlocul acestui popor şi că te-ai arătat lui faţă în faţă. Au auzit că tu eşti Iehova, că norul tău stă deasupra lor şi că tu mergi înaintea lor într-un stâlp de nor ziua şi într-un stâlp de foc noaptea. 15 Dacă ai omorî poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile care au auzit de faima ta ar zice cu siguranţă: 16 «Fiindcă Iehova n-a putut să ducă poporul acesta în ţara despre care a jurat că le-o va da, de aceea i-a omorât în pustiu». 17 Acum, te rog, mărită să-ţi fie puterea, o, Iehova, aşa cum ai spus: 18 «Iehova, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare, care iartă nelegiuirea şi încălcarea de lege, dar în niciun caz nu va scuti de pedeapsă, care aduce pedeapsa pentru nelegiuirea taţilor asupra fiilor, asupra celei de-a treia generaţii şi asupra celei de-a patra generaţii!» 19 Iartă, te rog, nelegiuirea acestui popor, după măreţia bunătăţii tale iubitoare, aşa cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici“. 20 Atunci Iehova a zis: „Am să iert, după cuvântul tău. 21 Totuşi, viu sunt eu că tot pământul se va umple de gloria lui Iehova! 22 Dar toţi bărbaţii care au văzut gloria mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi care totuşi m-au pus la încercare de zece ori şi n-au ascultat de glasul meu 23 nu vor vedea niciodată ţara despre care le-am jurat părinţilor lor. Da, cei ce mă dispreţuiesc nu o vor vedea. 24 Însă pe slujitorul meu Caleb, pentru că a avut în el un alt spirit şi m-a urmat întru totul, îl voi face să intre în ţara în care a mers şi urmaşii lui o vor lua în stăpânire. 25 Deoarece amaleciţii şi canaaniţii locuiesc în vale, mâine întoarceţi-vă şi mergeţi spre pustiu pe drumul Mării Roşii“. 26 Apoi Iehova le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând: 27 „Până când va continua să murmure adunarea aceasta rea împotriva mea? Am auzit murmurele fiilor lui Israel, cu care murmură împotriva mea. 28 Spune-le: «Viu sunt eu», zice Iehova, «că vă voi face aşa cum aţi vorbit în auzul meu! 29 În pustiul acesta vor cădea cadavrele voastre, da, toţi cei înregistraţi dintre voi, de la douăzeci de ani în sus, voi, care aţi murmurat împotriva mea. 30 Nu veţi intra în ţara despre care, ridicându-mi mâna, am jurat că voi locui cu voi în ea. Nu vor intra decât Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Iar pe copiii voştri, despre care aţi spus că vor ajunge de jaf, şi pe aceştia îi voi aduce în ea şi vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. 32 Dar cadavrele voastre vor cădea în pustiul acesta. 33 Şi fiii voştri vor fi păstori în pustiu patruzeci de ani şi vor trebui să răspundă pentru fornicaţia voastră, până când cadavrele voastre vor cădea toate în pustiu. 34 După numărul zilelor în care aţi spionat ţara, patruzeci de zile  o zi pentru un an, o zi pentru un an , veţi răspunde pentru nelegiuirile voastre patruzeci de ani, ca să ştiţi ce înseamnă să mă înstrăinez de voi. 35 Eu, Iehova, am vorbit! În mod sigur aşa voi face cu toată adunarea aceasta rea, cu cei care s-au adunat împotriva mea: în pustiul acesta vor pieri, aici vor muri. 36 Iar bărbaţii pe care i-a trimis Moise să spioneze ţara şi care, la întoarcere, au făcut ca întreaga adunare să murmure împotriva lui, fiindcă au istorisit lucruri rele despre ţară, 37 da, bărbaţii care au istorisit lucruri rele despre ţară vor muri înaintea lui Iehova din cauza unei plăgi. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, vor rămâne în viaţă dintre bărbaţii aceia care s-au dus să spioneze ţara»“. 39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a fost cuprins de o mare jale. 40 Mai mult, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au încercat să urce pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne aici şi vom urca în locul despre care a vorbit Iehova. Căci am păcătuit“. 41 Dar Moise a zis: „De ce treceţi peste porunca lui Iehova? Nu veţi reuşi.  42 Nu urcaţi, pentru că Iehova nu este în mijlocul vostru, ca să nu fiţi înfrânţi de duşmanii voştri. 43 Fiindcă amaleciţii şi canaaniţii sunt acolo, înaintea voastră; şi veţi cădea loviţi de sabie, căci Iehova nu va mai fi cu voi, pentru că v-aţi întors şi nu l-aţi mai urmat pe Iehova“. 44 Totuşi, ei au avut îndrăzneala să urce pe vârful muntelui, dar arca legământului lui Iehova şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei. 45 Atunci amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela au coborât, i-au lovit şi i-au împrăştiat până la Horma.