Ce se poate spune despre relaţiile sexuale preconjugale ?

„Daca ne iubim unul pe altul, este permis? Sau trebuie să aşteptăm pînă ne căsătorim?“ „Sînt încă virgină. Este ceva normal?“ Întrebări ca acestea sînt foarte obişnuite printre tineri. Totuşi, „o persoană tînără care n-a avut relaţii sexuale încă din adolescenţă este o excepţie“, a conchis Institutul Alan Guttmacher în raportul lui publicat în 1981. „Opt din zece bărbaţi şi şapte din zece femei relatează că au avut relaţii sexuale în adolescenţă.“ „De ce nu?“, ai putea întreba. La urma urmei, este chiar firesc să vrei să simţi că eşti iubit. Iar cînd eşti tînăr, pasiunile tale pot fi atît de puternice încît pot să te scoată din minţi. În plus, mai este şi influenţa prietenilor tăi. Ei ţi-ar putea spune că relaţiile sexuale preconjugale sînt amuzante şi că atunci cînd îţi place cu adevărat cineva, este cît se poate de firesc să vrei să ai relaţii intime. Unii ar putea chiar să spună că a avea relaţii sexuale este o dovadă de bărbăţie sau de feminitate. Nevrînd să fii considerat o persoană ciudată, te-ai putea simţi astfel constrîns să ai relaţii sexuale. Contrar părerii generale, nu toţi tinerii sînt nerăbdători să renunţe la virginitatea lor. Să luăm ca exemplu cazul unei tinere necăsătorite pe nume Esther. Ea era la un control medical cînd medicul a întrebat-o direct: „Ce metodă contraceptivă folosiţi?“ Cînd Esther i-a replicat: „Nu folosesc nici una“, doctorul a exclamat: „Cum! Vreţi să rămîneţi însărcinată? Cum aţi vrea să nu rămîneţi însărcinată dacă nu folosiţi nimic?“ Esther i-a răspuns: „Eu nu întreţin relaţii sexuale“. Medicul a privit-o cu neîncredere. „Asta este de necrezut“, a răspuns el. „Vin aici fetiţe de 13 ani şi nu mai sînt virgine. Sînteţi o persoană remarcabilă.“ Ce anume a făcut ca Esther să fie „remarcabilă“? Ea a respectat îndemnul Bibliei: „Trupul nu este pentru desfrînare [inclusiv relaţii sexuale preconjugale] . . . Fugiţi de desfrînare!“ (1 Corinteni 6:13, 18). Da, ea a considerat relaţiile sexuale preconjugale ca fiind un păcat grav împotriva lui Dumnezeu! „Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, afirmă 1 Tesaloniceni 4:3, să vă feriţi de desfrînare.“ Dar de ce interzice Biblia relaţiile sexuale preconjugale? Consecinţele Chiar şi în timpurile biblice, unele persoane întreţineau relaţii sexuale preconjugale. O femeie imorală îl putea ispiti pe un tînăr spunînd: „Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări!“ (Proverbele 7:18). Biblia avertizează însă că plăcerile de azi pot cauza dureri mîine. „Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai alunecos decît untdelemnul, remarcă regele Solomon, dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.“  Proverbele 5:3, 4. Una dintre posibilele consecinţe este contractarea unei boli transmisibile sexual. Imaginează-ţi suferinţa celui care, după mulţi ani descoperă că o experienţă sexuală i-a produs o daună iremediabilă, poate sterilitate sau o problemă gravă de sănătate! Proverbele 5:11 ne avertizează: „Ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor consuma“. Relaţiile sexuale preconjugale duc şi la copii nelegitimi , avorturi şi căsătorii premature  fiecare cu consecinţele ei dureroase. Da, cel care se angajează în relaţii sexuale preconjugale „păcătuieşte împotriva trupului său“. 1 Corinteni 6:18. Recunoscînd astfel de pericole, dr. Richard Lee scria în Yale Journal of Biology and Medicine: „Ne lăudăm în faţa tinerilor noştri cu marile noastre descoperiri în prevenirea sarcinii şi tratarea bolilor venerice, neglijînd-o pe cea mai sigură şi mai obişnuită, pe cea mai puţin scumpă şi mai puţin toxică, care previne atît graviditatea, cît şi bolile venerice  vechea, onorabila şi chiar sănătoasa stare de virginitate“. Vinovăţie şi decepţie În plus, mulţi tineri au descoperit că relaţiile sexuale preconjugale sînt amarnic de decepţionante. Rezultatul? Sentimente de vinovăţie şi diminuarea respectului de sine. Dennis, în vîrstă de douăzeci şi trei de ani, recunoaşte: „A fost o mare dezamăgire  nici un sentiment de bine sau de căldură a dragostei, după cum se pretindea că este. Mai degrabă m-a durut cînd mi-am dat pe deplin seama cît de greşit am acţionat. M-am simţit complet ruşinată de lipsa de autocontrol“. O tînără femeie mărturisea: „Am revenit la realitate cu un sentiment dezgustător de prăbuşire . . . Distracţia s-a terminat şi mă simţeam dezgustată, înşelată şi murdară. Şi nu m-am simţit cu nimic mai bine auzindu-l că spune: «De ce nu m-ai oprit înainte ca lucrurile să meargă atît de departe?»“ Potrivit opiniei dr. Jay Segal, asemenea reacţii nu sînt rare. După un studiu asupra vieţii sexuale a 2 436 de studenţi, el a conchis: „Primele experienţe [sexuale] nesatisfăcătoare şi decepţionate sînt de aproape două ori mai numeroase decît cele satisfăcătoare şi pasionante. Atît bărbaţii, cît şi femeile îşi amintesc că au fost teribil de decepţionaţi“. Este adevărat, chiar şi cuplurile căsătorite pot avea uneori propriile lor greutăţi în ce priveşte relaţiile sexuale. Însă într-o căsătorie unde există iubire adevărată şi respect faţă de angajamentul luat, astfel de probleme pot fi, de obicei, rezolvate. Preţul promiscuităţii Unii tineri nu au nici un fel de sentiment de vinovăţie pentru că întreţin relaţii sexuale, aşa că fac totul pentru satisfacţia senzuală, căutînd să aibă relaţii sexuale cu o mulţime de parteneri. Cercetătorul Robert Sorensen, în studiul său despre sexualitatea în rîndul adolescenţilor, a remarcat că astfel de tineri plătesc pentru libertinajul lor. Sorensen scrie: „Intervievaţi în particular, mulţi [tineri care trăiesc în promiscuitate] recunosc . . . că acţionează fără un scop real şi fără satisfacţie“. Patruzeci şi şase la sută dintre ei au recunoscut adevărul acestei afirmaţii: „Prin felul meu actual de a trăi se irosesc cele mai multe dintre calităţile mele“. Sorensen a mai aflat că aceşti tineri libertini se simt lipsiţi de „încredere în sine şi de respect de sine“. Este chiar aşa cum se spune în Proverbele 5:9: Cei care se angajează în imoralitate ‘le dau altora demnitatea lor’ . Dimineaţa următoare Odată ce un cuplu a avut relaţii sexuale nelegitime, partenerii se privesc deseori unul pe celălalt cu alţi ochi. Băiatul poate descoperi că sentimentele sale pentru fată nu mai sînt atît de puternice ca înainte; o poate găsi chiar mai puţin atrăgătoare. O fată, pe de altă parte, se poate simţi exploatată. Să ne amintim de relatarea biblică despre tînărul Amnon şi de dragostea lui nestăvilită pentru fecioara Tamar. Totuşi, după ce a avut relaţii sexuale cu ea, „Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise“. 2 Samuel 13:15. O fată pe nume Maria a avut o experienţă asemănătoare. După ce a avut relaţii sexuale, ea a recunoscut: „Mă uram pe mine însămi (pentru slăbiciunea mea), şi îl uram şi pe prietenul meu. De fapt, relaţiile sexuale despre care credeam că ne vor apropia, au pus capăt relaţiei noastre. Nici n-am mai vrut să-l văd vreodată“. Da, avînd relaţii sexuale preconjugale, un cuplu depăşeşte un punct de unde nu se mai poate întoarce! Paul H. Landis, un respectat cercetător în domeniul vieţii de familie, remarcă: „Efectul temporar al relaţiilor sexuale preconjugale ar putea fi acela de a întări legătura, însă efectele de lungă durată ar putea fi complet diferite“. Într-adevăr, cuplurile care au relaţii sexuale sînt mai predispuse la despărţire decît cele care se abţin! Motivul? Relaţiile sexuale nelegitime generează gelozie şi neîncredere. Un tînăr a recunoscut: „Unii indivizi, după ce au relaţii sexuale, gîndesc astfel: «Dacă a făcut-o cu mine, poate a făcut-o şi cu alţii». De fapt, eu însumi am gîndit aşa . . . Eram extrem de gelos, plin de îndoieli şi bănuitor“. Cît de departe sînt aceste reacţii de dragostea adevărată, care „nu este invidioasă . . . nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său“ (1 Corinteni 13:4, 5). Dragostea care întăreşte legăturile durabile nu se bazează pe o pasiune oarbă. Foloasele castităţii  pacea şi respectul de sine Rămînînd însă cast, un tînăr mai poate obţine ceva pe lîngă faptul că evită consecinţe dăunătoare. Biblia vorbeşte despre o tînără fecioară care a rămas castă cu toate că avea o iubire profundă faţă de iubitul ei. Drept urmare, ea a putut spune cu mîndrie: „Eu sînt un zid şi sînii mei sînt ca nişte turnuri“. Ea nu era ‘o uşă’ care se ‘deschide’ uşor cînd asupra ei se fac presiuni imorale. Din punct de vedere moral, ea era ca zidul neescaladabil al unei fortăreţe cu turnuri inaccesibile! Ea merita să fie numită „cea curată“ şi putea spune despre viitorul său soţ: „În ochii lui am fost ca una care a găsit pace“. Propria ei pace a minţii a contribuit la mulţumirea amîndurora.  Cîntarea cîntărilor 6:9, 10; 8:9, 10. Esther, fata castă menţionată mai înainte, avea aceeaşi pace interioară şi acelaşi respect de sine. Ea spunea: „Mă simţeam mulţumită de mine. Chiar şi cînd colegii de muncă obişnuiau să mă ridiculizeze, îmi consideram virginitatea ca pe un diamant  preţioasă fiindcă este atît de rară“. În plus, tineri ca Esther nu sînt chinuiţi de o conştiinţă vinovată. „Nu există nimic mai frumos decît să ai o conştiinţă curată în faţa lui Iehova Dumnezeu“, a afirmat Stefan, un creştin în vîrstă de 19 ani. „Dar cum poţi să îl cunoşti mai bine pe celălalt dacă nu ai relaţii sexuale?“, se întreabă unii tineri. Cultivă o intimitate durabilă Raporturile sexuale nu pot asigura o relaţie permanentă; nici expresiile de afecţiune, cum ar fi sărutările, n-o pot face. O tînără pe nume Ann avertizează: „Am învăţat din experienţă că, uneori, poţi ajunge prea devreme la o prea mare intimitate fizică“. Cînd un cuplu îşi petrece timpul manifestînd reciproc o afecţiune excesivă, orice comunicare semnificativă încetează. Astfel, ei trec probabil peste deosebiri serioase care pot ieşi la iveală după căsătorie. Cînd, mai tîrziu, Ann a început să se întîlnească cu un alt bărbat  cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit  ea a fost atentă să evite o prea mare apropiere fizică. Ann explica: „Ne petreceam timpul rezolvînd unele probleme şi discutînd despre ţelurile noastre în viaţă. Am ajuns să ştiu ce fel de persoană era cel cu care mă căsătoream. După căsătorie, nu am avut decît surprize plăcute“. A fost greu pentru Ann şi pentru prietenul ei să dea dovadă de stăpînire de sine? „Da, a fost, a mărturisit Ann, mai ales că eu sînt o persoană afectuoasă. Am discutat însă despre pericole şi ne-am ajutat reciproc. Amîndoi am dorit din răsputeri să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să nu distrugem apropiata noastră căsătorie.“ Dar nu este oare util pentru viitorii soţi să aibă deja experienţă sexuală? Nu, dimpotrivă, de cele mai multe ori aceasta dăunează intimităţii conjugale! În relaţiile preconjugale, accentul cade pe satisfacţia personală, pe aspectul fizic al relaţiei sexuale. Respectul reciproc este subminat de pasiunea necontrolată. Odată formate, astfel de deprinderi egocentrice sînt greu de înlăturat şi pot, în cele din urmă, să se răsfrîngă în mod dezastruos asupra relaţiilor dintre cei doi. În căsnicie însă, o relaţie intimă sănătoasă pretinde stăpînire şi autocontrol. Accentul trebuie pus mai degrabă pe a da fiecare celuilalt ceea „ce-i datoreşte“ decît pe a primi (1 Corinteni 7:3, 4). Faptul de a rămîne cast te ajută să dai dovadă de un astfel de autocontrol. Te învaţă să pui interesul altruist pentru binele altora înaintea propriilor tale dorinţe. Nu uita, de asemenea, că satisfacţia conjugală nu depinde numai de factori fizici. Sociologul Seymour Fisher spune că participarea sexuală a femeii depinde şi de „sentimentele de intimitate, apropiere şi siguranţă“ ale acesteia, precum şi de „capacitatea soţului de a deveni una cu soţia sa şi . . . de cît de multă încredere are ea în el“. Este interesant de remarcat că un studiu efectuat asupra a 177 de femei căsătorite a dezvăluit că trei sferturi dintre cele care au avut relaţii sexuale preconjugale s-au confruntat cu dificultăţi de ordin sexual în timpul primelor două săptămîni de căsătorie. Mai mult, toate cele care s-au confruntat cu dificultăţi de lungă durată în acest domeniu, „au avut în trecut multe relaţii sexuale preconjugale“. Alte studii au mai relevat că cei care întreţin relaţii preconjugale sînt de două ori mai predispuşi să comită adulter după căsătorie! Cît de adevărate sînt cuvintele Bibliei: „Desfrîul . . . fură inima“.  Osea 4:11. Aşadar, ‘ce semeni, aceea vei şi secera’ (Galateni 6:7, 8). Semeni pasiune şi culegi o recoltă bogată de îndoieli şi nesiguranţă. Dacă semeni însă autocontrol vei strînge o recoltă de fidelitate şi siguranţă. Esther, menţionată mai înainte, are deja cîţiva ani de cînd este o soţie fericită. Soţul ei spune: „Este o bucurie de nedescris să vin acasă la soţia mea şi să ştiu că ne aparţinem doar unul altuia. Nimic nu poate înlocui acest sentiment de încredere“. Cei care aşteaptă pînă la căsătorie se bucură şi de pacea minţii, ştiind că îi sînt plăcuţi lui Dumnezeu. Totuşi, a rămîne cast în aceste zile este departe de a fi un lucru uşor. Ce te poate ajuta să reuşeşti?